ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub numărul 1949/2/2007, reclamantul B.C. a solicitat în contradictoriu cu

Administrația Națională a Penitenciarelor, constatarea de către instanța de

judecată a măsurilor ilegale și abuzive dispuse de pârâtă, pe perioada

detenției sale, în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Timișoara, precum

și obligarea acestuia la plata daunelor morale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a învederat că se consideră o persoană vătămată în sensul

dispozițiilor art. 1 din Legea

554/2004 solicitând,

în

temeiul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., obligarea pârâtei,

Administrația Națională a Penitenciarelor, la repararea prejudiciului cauzat prin

fapta sa, anume deținerea de către Penitenciarul de Maximă Siguranță Timișoara

a unor „documente false" care au avut drept consecință reținerea sa

abuzivă.

Prin încheierea

de ședință din data de 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1949/2/2007, Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus, în

temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulată

de reclamantul B.C.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut că, având în vedere că la termenul

de judecată din data de 19 iunie 2007, părțile nu au fost prezente și nu au

depus cerere de judecare în lipsă sau cerere de amânare, măsura suspendării se

justifică.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs B.C. arătând în esență, că la data

suspendării judecării cauzei se afla în stare de arest și nu a fost adus la

judecată. În cererea de recurs B.C. a reiterat motivarea acțiunii.

Verificând

cauza în funcție de recursul declarat și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C proc. civ., judecata se suspendă dacă

nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, deși au fost legal

citate.

Conform art. 90

alin. (6) C. proc. civ., înmânarea citațiilor se face, în ceea ce-i privește pe

deținuți, la administrația închisorii. Persoana arestată poate fi reprezentantă

de un mandatar, însă reclamantul nu și-a putut desemna un reprezentant fiind în

stare de arest și nici nu și-a putut formula apărările în altă modalitate

datorită stării de arest în care se afla. Ca atare,prin suspendarea judecării

acțiunii, motivată pe lipsa nejustificată a părților la proces, reclamantului i

s-a încălcat dreptul la apărare, componentă a dreptului la un proces echitabil,

prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., întrucât acesta nu a lipsit de la proces în

mod nejustificat, absența sa la judecată datorându-se faptului că nu a fost

adus de la locul de deținere.

Pentru

considerentele expuse recursul va fi admis, încheierea se va casa și cauza va

fi trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.C., împotriva încheierii din ședința publică din data de 19 iunie 2007, a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2008.