ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 1949/2/2007, reclamantul B.C. a solicitat în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, constatarea de către instanța de judecată a măsurilor ilegale și abuzive dispuse de pârâtă, pe perioada detenției sale, în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Timișoara, precum și obligarea acestuia la plata daunelor morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că se consideră o persoană vătămată în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004 solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 998 - 999 C. civ., obligarea pârâtei, Administrația Națională a Penitenciarelor, la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa, anume deținerea de către Penitenciarul de Maximă Siguranță Timișoara a unor „documente false" care au avut drept consecință reținerea sa abuzivă. Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1949/2/2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulată de reclamantul B.C.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, având în vedere că la termenul de judecată din data de 19 iunie 2007, părțile nu au fost prezente și nu au depus cerere de judecare în lipsă sau cerere de amânare, măsura suspendării se justifică. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs B.C. arătând în esență, că la data suspendării judecării cauzei se afla în stare de arest și nu a fost adus la judecată. În cererea de recurs B.C. a reiterat motivarea acțiunii. Verificând cauza în funcție de recursul declarat și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C proc. civ., judecata se suspendă dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, deși au fost legal citate.

Conform art. 90 alin. (6) C. proc. civ., înmânarea citațiilor se face, în ceea ce-i privește pe deținuți, la administrația închisorii. Persoana arestată poate fi reprezentantă de un mandatar, însă reclamantul nu și-a putut desemna un reprezentant fiind în stare de arest și nici nu și-a putut formula apărările în altă modalitate datorită stării de arest în care se afla. Ca atare,prin suspendarea judecării acțiunii, motivată pe lipsa nejustificată a părților la proces, reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare, componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., întrucât acesta nu a lipsit de la proces în mod nejustificat, absența sa la judecată datorându-se faptului că nu a fost adus de la locul de deținere.

Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, încheierea se va casa și cauza va fi trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.C., împotriva încheierii din ședința publică din data de 19 iunie 2007, a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2008.