ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2253/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 11 aprilie 2007, Direcția

Generală de Pașapoarte a solicitat Tribunalului Galați să dispună restrângerea

exercitării de către P.C. a dreptului la liberă circulație în Danemarca pe o

perioadă de până la 3 ani.

Motivând cererea, reclamanta a

susținut că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 14 martie 2007 în

baza acordului de readmisie dintre România și acest stat, fiind astfel

aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, modificată prin

O.G. nr. 5/2006.

Cererea astfel motivată a fost

respinsă prin sentința nr. 852 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

Galați, secția civilă, iar apelul declarat de reclamantă a fost respins prin

decizia nr. 356/A din 25 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția civilă.

Tribunalul, fără a analiza faptele

imputate pârâtului, a interpretat art. 38 lit. a) și art. 52 din Legea nr.

248/2005 în sensul că aplicarea măsurii restrângerii dreptului pârâtului la

liberă circulație trebuie corelată cu dispozițiile art. 14 (7A) din Tratatul de

la Roma și art. 39-42 din Tratatul Comunității Europene.

Curtea de Apel, păstrând soluția

primei instanțe a substituit motivarea acesteia în sensul că:

- sunt incidente dispozițiile art.

27 din Directiva nr. 2004/38/CE, care prevăd că „statele membre pot restrânge

libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor

de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță

publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri

economice”.

A mai reținut curtea că, norma

comunitară prevede doar trei situații în care statul ar putea restrânge

libertatea de circulație a persoanelor și anume: afectarea ordinii publice,

siguranței publice sau sănătății publice.

În aceste condiții, a constatat că

norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, astfel încât

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.

Reclamanta a declarat recurs prin

care, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a cerut casarea

hotărârilor de mai sus și, pe fond, admiterea cererii așa cum a fost formulată.

Recursul este întemeiat pentru cele

ce succed:

Așa cum rezultă din considerentele

deciziei recurate, fundamentul soluției din apel rezidă în raționamentul

potrivit cu care sunt direct incidente prevederile Directivei nr. 2004/38/CE a

Parlamentului European și a Consiliului Europei din 29 aprilie 2004, iar norma

internă, respectiv art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 conține modalități

suplimentare și discriminatorii de restrângere a dreptului la liberă

circulație.

În raport de cele arătate sunt de

reținut următoarele:

- este esențial nelegal refuzul a

priori al judecătorului național de a aplica dreptul intern pentru simplul

motiv al incidenței dreptului comunitar, fără să cerceteze și să identifice

eventualele ipoteze de conflict între dreptul comunitar și dreptul intern,

aplicând fie norma internă conformă cu dreptul comunitar, fie, așa cum mai sus

s-a arătat, dreptul comunitar în mod imediat, direct și prevalent, integrat automat

sau transpus în sistemul național de drept;

- de asemenea, în scopul aplicării

corecte a normei de drept incidente, instanțele erau obligate să stabilească

faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt

sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel

comunitar și să examineze faptele și măsura cerută prin prisma raportului de

proporționalitate, numai apoi hotărând fie în sensul admiterii cererii dedusă

judecății lor, fie în sensul respingerii acesteia.

Raționamentul celor două instanțe

contravine celor mai sus arătate, hotărârile fiind astfel nelegale, urmând ca,

în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., recursul să fie admis,

cu consecința casării acestora, iar cauza să fie trimisă spre o nouă judecată

Tribunalului București, conform O.G. nr. 126/2007 pentru modificarea Legii nr.

248/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția

Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 356/A din 25 septembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 852 din 20 aprilie 2007 a Tribunalului Galați și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 aprilie 2008.