ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC D. SA Galați a chemat în judecată M.C.C. – B.C.N. a monumentelor istorice, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la soluționarea cererilor sale privitoare la autorizarea demolării construcțiilor vechii rizerii. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, a cumpărat activele fostei fabrici de decorticat orez și că este proprietara terenului aferent acestor construcții. Datorită faptului că o perioadă îndelungată de timp fabrica nu a lucrat, clădirile acesteia se află într-o stare avansată de uzură astfel că, a solicitat autorizație de demolare, având și acordul autorităților locale.

A mai arătat că, deși a făcut demersuri la autoritatea pârâtă, aceasta a refuzat să se pronunțe în privința demolării și mai mult decât atât, prin decizia nr. 983/2005 s-a propus clasificarea clădirilor ca fiind monumente arhitecturale. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 17 mai 2006 a admis acțiunea formulat de reclamantă, dispunând obligarea autorității pârâte să soluționeze plângerile acesteia înregistrate la 9 septembrie 2005 și din 21 octombrie 2005. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, având un drept de proprietate asupra clădirilor în discuție, reclamanta este îndreptățită să solicite avizul pentru demolarea lor.

Adresele de răspuns ale pârâtului nu soluționează pe fond chestiunea imobilelor, ci conțin recomandări de protecție și procedură pe care, reclamanta nu le-a solicitat. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: În fapt, cu adresa din 22 iulie 2005 reclamanta SC D. SA Galați a solicitat C.R.M.I. să-i emită avizul favorabil pentru desființarea clădirilor situate în Brăila, deoarece sunt într-o stare avansată de degradare și riscă să se prăbușească. C.R.M.I., reținând faptul că edificiile pentru care se solicită aviz favorabil sunt situate în zona de protecție a centrului istoric a municipiului Brăila a respins cererea de desființare a edificiilor și a recomandat luarea unor măsuri de protecție a construcțiilor pentru a nu se prăbuși.

Totodată, a declanșat procedura de clasare pentru ansamblul construcțiilor existente. Împotriva avizului din 27 septembrie 2005 al C.R.M.I., reclamanta a formulat plângere la M.C.C. – B.C.N. Cu adresa din 14 martie 2006 M.C.C. – S.M.I., cu referire la avizul din 27 septembrie 2005 îi comunică reclamatei că, plângerea sa a fost analizată în ședința din data de 14 noiembrie 2005 și rămâne în evidența sa, până la completarea cu alte documente necesare. Până la luarea unei decizii finale, se arată în continuare, bunurilor imobile în cauză li se aplică regimul juridic al monumentelor istorice. Prin art. 1 din Legea contenciosului administrativ se recunoaște dreptul oricărei persoane fizice sau juridice vătămată să se adreseze instanței de contencios, și în cazul în care, autoritatea administrativă refuză în mod nejustificat de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.

În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că, prin refuz nejustificat se consideră și faptul de a nu se răspunde petiționarului în termen de 30 de zile, socotit de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen. În cauză însă, așa cum rezultă din adresa de la dosarul instanței de fond, intimatul M.C.C. – S.M.I. a răspuns recurentei reclamante, cu adresa din 14 martie 2006. Faptul că răspunsul nu este cel așteptat de recurentul-reclamant, nu constituie un refuz în sensul legii și nu poate atrage răspunderea intimatului. Pe de altă parte, din conținutul adresei reiese că, reclamanta urma să completeze documentația elaborată și transmisă, până la luarea unei decizii finale de către secțiunea C.N.M.I., ceea ce nu s-a întâmplat însă, astfel că, așa cum susține recurenta, nu poate invoca nesoluționarea în fond a cererii.

De asemenea, trebuie reținut și faptul că, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 42/2001 privind protejarea monumentelor istorice care, obligă proprietarul să ia măsurile necesare protejării acestor obiective. În consecință, avându-se în vedere că nu suntem în ipoteza unui refuz al intimatului de a răspunde la cererile formulate de reclamantă, recursul urmează să fie admis, hotărârea atacată modificată și acțiunea respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C.C. împotriva sentinței civile nr. 77 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.