ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC D. SA Galați a

chemat în judecată M.C.C. – B.C.N. a monumentelor istorice, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la

soluționarea cererilor sale privitoare la autorizarea demolării construcțiilor

vechii rizerii.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că, a cumpărat activele fostei fabrici de decorticat orez și

că este proprietara terenului aferent acestor construcții. Datorită faptului că

o perioadă îndelungată de timp fabrica nu a lucrat, clădirile acesteia se află

într-o stare avansată de uzură astfel că, a solicitat autorizație de demolare,

având și acordul autorităților locale.

A mai arătat că, deși a

făcut demersuri la autoritatea pârâtă, aceasta a refuzat să se pronunțe în

privința demolării și mai mult decât atât, prin decizia nr. 983/2005 s-a propus

clasificarea clădirilor ca fiind monumente arhitecturale.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 77 din 17 mai 2006 a admis acțiunea formulat de reclamantă, dispunând obligarea autorității pârâte să soluționeze

plângerile acesteia înregistrate la 9 septembrie 2005 și din 21 octombrie 2005.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că, având un drept de proprietate asupra clădirilor

în discuție, reclamanta este îndreptățită să solicite avizul pentru demolarea

lor. Adresele de răspuns ale pârâtului nu soluționează pe fond chestiunea

imobilelor, ci conțin recomandări de protecție și procedură pe care, reclamanta

nu le-a solicitat.

Recursul este fondat, urmând

a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, cu adresa din 22

iulie 2005 reclamanta SC D. SA Galați a solicitat C.R.M.I. să-i emită avizul

favorabil pentru desființarea clădirilor situate în Brăila, deoarece sunt

într-o stare avansată de degradare și riscă să se prăbușească.

C.R.M.I., reținând faptul că

edificiile pentru care se solicită aviz favorabil sunt situate în zona de

protecție a centrului istoric a municipiului Brăila a respins cererea de

desființare a edificiilor și a recomandat luarea unor măsuri de protecție a

construcțiilor pentru a nu se prăbuși. Totodată, a declanșat procedura de

clasare pentru ansamblul construcțiilor existente.

Împotriva avizului din 27

septembrie 2005 al C.R.M.I., reclamanta a formulat plângere la M.C.C. – B.C.N.

Cu adresa din 14 martie 2006 M.C.C. – S.M.I., cu referire la avizul din 27 septembrie 2005 îi comunică reclamatei că,

plângerea sa a fost analizată în ședința din data de 14 noiembrie 2005 și

rămâne în evidența sa, până la completarea cu alte documente necesare. Până la

luarea unei decizii finale, se arată în continuare, bunurilor imobile în cauză

li se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.

Prin art. 1 din Legea

contenciosului administrativ se recunoaște dreptul oricărei persoane fizice sau

juridice vătămată să se adreseze instanței de contencios, și în cazul în care,

autoritatea administrativă refuză în mod nejustificat de a-i rezolva cererea

referitoare la un drept recunoscut de lege.

În alin. (2) al aceluiași

articol se prevede că, prin refuz nejustificat se consideră și faptul de a nu

se răspunde petiționarului în termen de 30 de zile, socotit de la înregistrarea

cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.

În cauză însă, așa cum

rezultă din adresa de la dosarul instanței de fond, intimatul M.C.C. – S.M.I. a

răspuns recurentei reclamante, cu adresa din 14 martie 2006.

Faptul că răspunsul nu este

cel așteptat de recurentul-reclamant, nu constituie un refuz în sensul legii și

nu poate atrage răspunderea intimatului.

Pe de altă parte, din

conținutul adresei reiese că, reclamanta urma să completeze documentația

elaborată și transmisă, până la luarea unei decizii finale de către secțiunea C.N.M.I.,

ceea ce nu s-a întâmplat însă, astfel că, așa cum susține recurenta, nu poate

invoca nesoluționarea în fond a cererii.

De asemenea, trebuie reținut

și faptul că, în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr.  42/2001 privind

protejarea monumentelor istorice care, obligă proprietarul să ia măsurile

necesare protejării acestor obiective.

În consecință, avându-se în

vedere că nu suntem în ipoteza unui refuz al intimatului de a răspunde la

cererile formulate de reclamantă, recursul urmează să fie admis, hotărârea

atacată modificată și acțiunea respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele

expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.C.C. împotriva sentinței civile nr. 77 din 17 mai 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.