ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 octombrie 2006 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C., în contradictoriu cu C. J.P.C., a contestat Adresa nr. 9107 din 19 septembrie 2006 emisă de pârâtă, a solicitat anularea Hotărârii nr. 13.545/2003 emisă de pârâtă și să-i fie recunoscută calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 61/ CA din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal: - a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, cu motivarea că este admisibilă contestația formulată de reclamant împotriva Adresei nr. 9107 din 19 septembrie 2006, prin care pârâta i-a comunicat petentului că punctul de vedere al instituției, față de cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în sensul Hotărârii nr. 13545 din 15 octombrie 2003 emise anterior și că orice nouă cerere având același conținut va fi clasată fără a i se mai răspunde; - a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului B.C.

sub aspectul contestării Adresei nr. 9107 din 19 septembrie 2006, reținând că, așa cum rezultă din conținutul documentului, nu este vorba de un refuz nejustificat de rezolvare a cererii petentului de acordare a beneficiului O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare; - a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins, ca tardiv formulată, contestația împotriva Hotărârii nr. 13.545/2003 emisă de pârâtă, cu motivarea că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la Instanță cu nerespectarea termenelor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 554/2004. Împotriva sentinței civile nr. 61/ CA din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B.C., invocând ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și criticând hotărârea pronunțată de Instanța de Fond numai sub aspectul respingerii contestației împotriva Hotărârii nr. 13.545/2003 ca tardiv formulată. Prin motivele de recurs, recurentul - reclamant susține, în esență, că la dosar nu a fost depusă dovada comunicării hotărârii contestate, astfel că nu se poate aprecia cu privire la tardivitatea formulării contestației, iar afirmația sa în sensul că actul i-a fost comunicat în anul 2003 nu poate fi considerată ca adevărată în absența dovezii de comunicare. Prin întâmpinare, intimata - pârâtă C.J.P.C. solicită respingerea recursului, ca nefondat. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul - reclamant B.C., în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. La data de 18 octombrie 2006, reclamantul B.C. a învestit Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, cu judecarea contestației sale împotriva Hotărârii nr. 13.545 din 15 octombrie 2003 emisă de C.J.P.C. Potrivit art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ". La termenul de judecată din 29 ianuarie 2007, contestatorul B. C. a afirmat faptul că hotărârea pe care o contestă i-a fost comunicată în termenul de 30 de zile de la data emiterii, dar nu își amintește data exactă.

În raport cu data emiterii hotărârii, termenul maxim de 30 de zile pentru comunicare și data introducerii acțiunii la Curtea de Apel Constanța, Înalta Curte constată că hotărârea a fost comunicată recurentului - reclamant B.C. cel mai târziu la data de 15 noiembrie 2003, iar contestația a fost introdusă la Instanță la data de 18 octombrie 2006, deci cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Se reține, astfel, că în mod corect Instanța de Fond a respins, ca tardiv formulată, contestația reclamantului B.C. împotriva Hotărârii nr. 13.545 din 15 octombrie 2003 emisă de C.J.P.C.

Având în vedere declarația făcută de contestator în fata Instanței de Fond cu privire la comunicarea hotărârii atacate, nu poate fi primită critica din recurs referitoare la inexistența la dosar a dovezii de comunicare a Hotărârii nr. 13.545 din 15 octombrie 2003. Fată de cele arătate, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinței civile nr. 61/ CA din 31 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.