ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2930/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 20 decembrie 2006, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Constanța să se dispună anularea Hotărârii nr. 26075 din 24 martie 2005 prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că s-a născut la 6 mai 1944, în București, pe timpul refugiului din Ungaria al părinților săi, din motive etnice. Mai arată că s-a adresat de mai multe ori pârâtei cu cereri prin care a solicitat recunoașterea statutului de refugiat, fără a primi vreun răspuns.

Prin sentința civilă nr. 209/ CA din 2 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului H.I., ca tardiv introdusă. Pentru a se pronunța în acest sens, Instanța de Fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantului i s-a comunicat hotărârea C.J.P. la 4 aprilie 2005, iar acesta a introdus acțiunea în Instanță la data de 20 decembrie 2006, cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.I. Recurentul susține că Instanța de Fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece nu a primit hotărârea pârâtei, despre conținutul acesteia luând cunoștință după ce a contestat-o la termenul de judecată fixat de Curtea de Apel Constanța.

Mai arată că a adresat mai mult petiții C.J.P. Constanța, fără a primi vreun răspuns și consideră că respingerea acțiunii, ca tardiv introdusă, se datorează culpei pârâtei. Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, hotărârea comisiei constituită la nivelul C.J.P. poate fi contestată la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. În cauză, se constată că s-a făcut dovada numai a expedierii hotărârii emisă de pârâtă – conform borderoului depus în copie, fără a se proba că această hotărâre a fost și primită de reclamant. Nefăcându-se dovada comunicării hotărârii atacate, rezultă că sentința pronunțată de Instanța de Fond este netemeinică și nelegală, urmând a se admite recursul, a se casa sentința recurată, trimițându-se cauza spre soluționare aceleiași Instanțe.

În temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr. 209/ CA din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.