ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2773/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2773/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta A.V. a
solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., anularea Hotărârii nr. 5702 30
iunie 2006 și constatarea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în
calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.
F.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că tatăl
defunctului său soț a făcut obiectul schimbului de populație, fiind strămutat
din Bulgaria, comuna Rahman Așiclar, Județul Durostor, în România, urmare a
aplicării Tratatului semnat la Craiova în anul 1940.
Prin Sentința Civilă nr. 121/ CA din 1 martie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și
fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, Instanța dispunând anularea hotărârii
atacate. Totodată Instanța a constatat că reclamanta este beneficiară a Legii
nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului A.F. și a
obligat pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunța acesta
hotărâre Instanța a reținut, în esență, că
potrivit art. 3
din actul normativ în speță, soțul supraviețuitor al celui decedat, din
categoria persoanelor prevăzute la art. 1, beneficiază de indemnizația lunară
neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit, iar
din probatoriului administrat, rezultă, pe de o parte, că defunctul soț
al
reclamantei era îndrituit să beneficieze de drepturile prevăzute de
Legea nr. 189/2000, fiind strămutat împreună cu familia sa urmare a aplicării
Tratatului din anul 1940, iar pe de altă, că reclamanta nu s-a
recăsătorit și este cetățean român, astfel încât
se încadrează în situația
prevăzută de art. 3 din același act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.T.,
criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea
că reclamanta a făcut dovada faptului că tatăl defunctul său soț a fost
strămutat, nefăcând însă dovada strămutării soțului său.
Înalta Curte de
Casație si Justiție, analizând motivele invocate în
raport
cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în
cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act
normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu
începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul
mai sus menționat.
Totodată, art. 3 din același act normativ stipulează că
soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la
art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a
lunii următoare celei în
care a fost depusă cererea, in condițiile
ordonanței, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a
recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute de ordonanță se
poate
face, potrivit art. 6
1
din
O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru
aplicarea prevederilor
acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.
127/2002,
cu acte oficiale eliberate de organele competente și, în lipsa
acestor
acte, prin declarație cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv copia
extrasului
de pe Tabloul de evacuați din
Cadrilater, aflată la dosarul de
fond, care face referire atât la tatăl
defunctului soț al intimatei reclamante cât și la cei șapte membri componenți
ai familiei, actele de stare civilă existente la dosar, precum și Hotărârea nr.
1103 a C.J.P.T. prin care a fost admisă cererea formulată în temeiul Legii nr.
189/2000 de A.P.P., frate al
defunctului soț,
rezultă că intimata - reclamantă se încadrează în situația
prevăzută de
lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, în
condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru considerentele
arătate, se constată că Instanța a pronunțat
o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind
nefondat, urmează a fi
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinței
civile nr. 121/ CA din 1 martie 2007 a Curții de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios
administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2007.