ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 939/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.

1160 din 11 martie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, au

fost anulate, ca netimbrate, cererile reclamanților P.M., F.M., M.S., G.R., R.I.

și S.E. prin care solicitaseră obligarea pârâților A.V.A.S. București, F.N.I.,

SC S.I. SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor

despăgubiri reprezentând contravaloarea certificatelor de investitor deținute

în fond.

Apelurile declarate

împotriva acestei sentințe de către reclamanții R.I. și S.E. au fost admise prin

decizia comercială nr. 73 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială, sentința fiind desființată iar cauza trimisă spre competentă

soluționare Judecătoriei sectorului 1.

S-a reținut în argumentarea

acestei soluții că pentru termenul când s-a pronunțat instanța de fond apelanta

S.E. a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru, fără însă

a se menționa cuantumul acesteia iar apelantul R.I. a fost din eroare citat în

București și nu în Brașov unde își avea domiciliul.

În consecință, instanța de

apel a apreciat că în mod eronat cererile acestora pentru a fi despăgubiți au

fost anulate de către instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin.

(1) C. proc. civ., sentința a fost desființată, iar în temeiul alin. (2) din

același text legal cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței competente

material și teritorial, respectiv Judecătoriei sectorului 1 București,

despăgubirile solicitate nedepășind valoarea de un miliard de lei, iar sediul

pârâților fiind în raza acestei instanțe.

Nemulțumită de această

decizie A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

recurenta apreciază că instanța de apel a validat încălcarea competenței de

către Tribunalul București care a soluționat cauza în fond, cu încălcarea

competenței Judecătoriei sectorului 1, căreia îi revenea competența

soluționării prezentei cauze.

De asemenea, decizia instanței

de apel este contradictorie întrucât s-a considerat competentă în soluționarea

apelului, ceea ce înseamnă implicit o recunoaștere a competenței Tribunalului

București în soluționarea cauzei în fond pentru ca apoi să trimită cauza spre

rejudecare Judecătoriei sectorului 1.

În cazul în care tribunalul

a fost competent în soluționarea pe fond a cauzei, trimiterea spre rejudecare

ar fi trebuit dispusă tot în favoarea acestei instanțe, ori, competența

aparține Judecătoriei sectorului 1.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Recurenta a invocat

încălcarea competenței unei alte instanțe de către instanța de apel care s-a

pronunțat în apelul declarat împotriva unei sentințe de fond pronunțată de

către tribunal.

Această critică este

neîntemeiată și în contradicție cu cele stipulate în dispozițiile art. 282 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora curții de apel îi revine competența

soluționării apelului declarat împotriva hotărârilor date în primă instanță de

către tribunal, caz în speță.

De asemenea, recurenta este

în eroare asupra soluției recurate și celor invocate în criticile sale privind

încălcarea competenței Judecătoriei sectorului 1 deoarece instanța de apel a

reținut prin decizia supusă recursului de față că această instanță, Judecătoria

sector 1, este competentă în soluționarea pricinii, așa încât critica

recurentei pe acest aspect este lipsită de obiect.

Cât privește

contradictorialitatea motivării deciziei, invocată de recurentă, curtea

apreciază critica drept nefondată deoarece instanța de apel a dispus trimiterea

cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1, după anularea sentinței de

fond, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ., așa încât

măsura dispusă este conform celor stipulate în aceste dispoziții.

În consecință, recursul

pârâtei este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr.

73 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.