ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 939/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 939/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1160 din 11 martie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, au fost anulate, ca netimbrate, cererile reclamanților P.M., F.M., M.S., G.R., R.I. și S.E. prin care solicitaseră obligarea pârâților A.V.A.S. București, F.N.I., SC S.I. SA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea certificatelor de investitor deținute în fond. Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de către reclamanții R.I. și S.E. au fost admise prin decizia comercială nr. 73 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, sentința fiind desființată iar cauza trimisă spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1. S-a reținut în argumentarea acestei soluții că pentru termenul când s-a pronunțat instanța de fond apelanta S.E.
a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru, fără însă a se menționa cuantumul acesteia iar apelantul R.I. a fost din eroare citat în București și nu în Brașov unde își avea domiciliul. În consecință, instanța de apel a apreciat că în mod eronat cererile acestora pentru a fi despăgubiți au fost anulate de către instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., sentința a fost desființată, iar în temeiul alin. (2) din același text legal cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței competente material și teritorial, respectiv Judecătoriei sectorului 1 București, despăgubirile solicitate nedepășind valoarea de un miliard de lei, iar sediul pârâților fiind în raza acestei instanțe.
Nemulțumită de această decizie A.V.A.S. a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 7 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor recurenta apreciază că instanța de apel a validat încălcarea competenței de către Tribunalul București care a soluționat cauza în fond, cu încălcarea competenței Judecătoriei sectorului 1, căreia îi revenea competența soluționării prezentei cauze.
De asemenea, decizia instanței de apel este contradictorie întrucât s-a considerat competentă în soluționarea apelului, ceea ce înseamnă implicit o recunoaștere a competenței Tribunalului București în soluționarea cauzei în fond pentru ca apoi să trimită cauza spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1. În cazul în care tribunalul a fost competent în soluționarea pe fond a cauzei, trimiterea spre rejudecare ar fi trebuit dispusă tot în favoarea acestei instanțe, ori, competența aparține Judecătoriei sectorului 1. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenta a invocat încălcarea competenței unei alte instanțe de către instanța de apel care s-a pronunțat în apelul declarat împotriva unei sentințe de fond pronunțată de către tribunal.
Această critică este neîntemeiată și în contradicție cu cele stipulate în dispozițiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora curții de apel îi revine competența soluționării apelului declarat împotriva hotărârilor date în primă instanță de către tribunal, caz în speță. De asemenea, recurenta este în eroare asupra soluției recurate și celor invocate în criticile sale privind încălcarea competenței Judecătoriei sectorului 1 deoarece instanța de apel a reținut prin decizia supusă recursului de față că această instanță, Judecătoria sector 1, este competentă în soluționarea pricinii, așa încât critica recurentei pe acest aspect este lipsită de obiect. Cât privește contradictorialitatea motivării deciziei, invocată de recurentă, curtea apreciază critica drept nefondată deoarece instanța de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei sectorului 1, după anularea sentinței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc.
civ., așa încât măsura dispusă este conform celor stipulate în aceste dispoziții. În consecință, recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 73 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.