ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1675/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra contestației în
anulare de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 335 din 30 ianuarie 2008, Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a
constatat nul recursul declarat de SC O. SA România împotriva încheierii din 28
noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15
teza III din Legea nr. 554/2004.
S-a reținut pentru aceasta
că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ. –
în sensul că nu și-a motivat recursul în termenul legal de 48 ore de la
pronunțarea încheierii.
Împotriva acestei decizii SC
O. SA România a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe
dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În esență contestatoarea a
susținut că pentru termenul de soluționare al recursului nu a fost legal citată
la sediul indicat, citarea prin fax fiind posibilă numai după epuizarea
celorlalte modalități prevăzute de art. 86 alin. (1) C. proc. civ.
Nefiind legal citată și neprimind
încheierea la adresa indicată, contestatoarea a apreciat că nu–i sunt
aplicabile dispozițiile art. 306 C. proc. civ.
Contestația în anulare nu
este întemeiată.
În ce privește citarea
nelegală de reținut că încheierea Curții de Apel București din 28 noiembrie 2007
s-a dat cu recurs în 48 de ore e la pronunțare, în conformitate cu dispozițiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.
Dată fiind celeritatea
impusă de această dispoziție în mod firesc procedura de citare cu
contestatoarea s-a făcut prin fax, modalitate pe care legiuitorul a prevăzut-o
tocmai pentru asemenea situații când este de la sine înțeles ca nu se poate
efectua procedura de citare prin agent procedural, scopul urmărit fiind acela
de a încunoștința partea în timp util pentru a nu o pune în imposibilitate de
a-și exercita dreptul la apărare.
Susținerea nelegalei citării
este făcută de SC O. SA România cu vădita rea - credință, fiind evident că
aceasta avea cunoștință de termen, dovada fiind mențiunile consemnate de Curtea
de Apel București în încheierea de ședință din 30 ianuarie 2008 – Dosar nr.
8391/2/2007 potrivit cărora SC O. SA România informa despre faptul că recursul
împotriva încheierii din 28 noiembrie 2007 se judeca în aceeași zi.
Astfel fiind reținând și
acest din urmă aspect, contestația în anulare formulată de SC O. SA România urmează
a fi respinsă contestatoarea fiind legal citată și mai mult având cunoștință
despre termenul de soluționare a recursului.
Referitor la motivul de
contestație întemeiat pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., urmează
a se reține că și acesta nu este fondat, noțiunea de „greșeală materială” – la
care se referă textul având în vedere eroare de ordin procedural legate de
aspecte formale ale judecării recursului și pentru verificarea cărora nu este
necesară reexaminarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC O. SA
România împotriva Deciziei nr. 355 din 30 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondată.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 16 aprilie 2008.