ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7766 din 28 septembrie 2006, a

admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului W.C.,

excepție invocată de pârâta SC D.I. SRL cu sediul social în București.

A fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul W.C. în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.S. SRL cu

sediul social în București, S.G.A.A.T. SRL cu sediul social în București și SC

D.I. cu sediul social în București, ca fiind formulată de o persoană care nu

are calitate procesuală activă.

De asemenea, a fost respinsă

cererea formulată de pârâta SC D.I. SRL, ca neîntemeiată, cu privire la

cheltuielile de judecată solicitate.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a dovedit calitatea procesuală

activă a reclamantului, printre condițiile de admisibilitate a acțiunii fiind

și calitatea procesuală activă, care presupune identitatea între persoana

reclamantului și dreptul dedus judecății.

Terenul situat în București,

str. Mihai Eminescu, a fost proprietatea numitelor N.G. și B.M. care l-au

vândut către SC D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 2762 din 24 august 1999 la Biroul Notarului Public Ș.A.

Astfel, deși în contractul

încheiat cu pârâta SC S.G.A.A.T. SRL la data de 22 decembrie 1998 reclamantul

devenea „project manager”, se menționează că beneficiarul este proprietarul

terenului, această susținere nefiind dovedită.

Pe de altă parte, nu au

putut fi reținute nici afirmațiile reclamantului că despre existența acestui

contract avea cunoștință pârâta SC D.I. SRL, atâta timp cât această societate

s-a înființat abia în luna iunie 1999, așa cum reiese din certificatul de

înregistrare emis de O.R.C.

Reclamantul a solicitat

anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214/2005 la Biroul Notarului Public B.T., încheiat între SC D.I SRL și SC R.N. SRL, însă acesta nu și-a

dovedit calitatea.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 76 din 12 februarie 2007, a

respins, ca nefondat, apelul reclamantului W.C. împotriva sentinței comerciale nr.

7766 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în dosarul nr. 21880/3/2006.

Instanța de apel a apreciat,

în principal, că reclamantul nu a dovedit „preluarea contractului de antrepriză

de către SC D.I. SRL, astfel că nu avea calitate procesuală activă pentru a

ataca antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de această societate cu SC R.N.

SRL.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul W.C, care în temeiul art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în

parte a deciziei atacate, în sensul de a se admite cererea de desființare a

sentinței comerciale nr. 7766 din 28 septembrie 2006 a Tribunalului București și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de

recurs s-a evocat că decizia instanței de apel este greșită, bazându-se pe

motive contradictorii și dată cu încălcarea legii. În realitate, calitatea

procesuală activă este conferită de împrejurarea că intimata-pârâtă SC D.I. SRL

a preluat obligațiile contractului din 22 decembrie 1998 de la intimata-pârâtă

SC S.G.A.A.T. SRL, în conformitate cu art. 14 și 35, în contract stipulându-se

„în cazul în care se va opta pentru constituirea unei noi figuri juridice,

beneficiarul asigură și garantează project managerului preluarea de către

persoana nou constituită a tuturor drepturilor și obligațiilor prin semnarea

unor anexe cumulative”.

De asemenea intimata SC S.G.A.A.T.

SRL nu a contestat contractul semnat cu reclamantul, pe 22 decembrie 1998, și

nu a negat dreptul pe care îl avea asupra terenului situat în Str. Mihai

Eminescu la data precizată anterior.

În final, nu a fost luat în

considerație de instanța de apel, cadrul legal instituit de prevederile O.U.G. nr.

12/1998 cu privire la declararea prețului real, Legii nr. 87/1994 pentru combaterea

evaziunii fiscale și ale Legii nr. 122/1998 care au consecință nulitatea

contractuală.

Intimata-pârâtă SC D.I. SRL

București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile

formulate în cererea de recurs, urmează a respinge, ca nefondat, recursul

reclamantului W.C., pentru următoarele considerente.

Este de necontestat, că

reclamantul a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâtele să fie dispusă

anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214 din 22

decembrie 2005 de B.N.P. S.T., încheiat între SC D.I. SRL în calitatea de promitentă

vânzătoare și SC R.N. SRL în calitatea de promitentă cumpărătoare, având ca

obiect terenul situat în București, Str. Mihai Eminescu, fostă Romană, sector

2, în suprafață de 1034 m.p., a localității București, sector 2.

În toate fazele procesuale,

reclamantul W.C. s-a prevalat, în dovedirea calității sale procesuale active,

de existența contractului autentificat sub nr. 25027 din 22 decembrie 1998 de B.N.P.

S.I., încheiat între SC S.G.A.A.T. SRL denumită beneficiar și W.C. în calitate

de project manager.

Obiectul acestui contract, a

constat că beneficiarul este proprietarul terenului din București, Str. Mihai

Eminescu și inițiatorul obiectivului de investiții, iar project managerul este

un expert în realizarea globală de obiective de investiții. În aceste condiții

beneficiarul încredințează project managerului lucrările de analiză, montaj

financiar, proiectare, execuție, dotare, punere în funcțiune și consultanță

operațională aferente realizării obiectivului de investiții.

În art. 35 al contractului

s-a mai precizat că beneficiarul are dreptul de a vinde unui terț, cu condiția

ca acesta să preia toate obligațiile beneficiarului, care decurg din acest

contract. În acest caz project managerul are dreptul de prim ofertant, cu o

ofertă de aceiași valoare făcută beneficiarului de către terț.

Corect instanța de apel a

calificat că în contractul părților descris anterior, a fost prevăzut un pact

de preferință, care este o variantă a promisiunii de vânzare, prin care

proprietarul bunului, se obligă ca în cazul când îl va vinde, să acorde

preferință unei anumite persoane, la preț egal.

Reclamantul și-a înscris în Cartea

Funciară dreptul de prim ofertant, dar ulterior acest drept a fost radiat prin

încheierea nr. 11297 din 19 mai 2006 a O.C.P.I. a Sectorului 2 București, în

baza pronunțării sentinței civile nr. 2421 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, în dosarul nr. 13149/300/2005, cu motivarea că notarea

pactului de preferință s-a făcut în favoarea unei persoane care nu justifică un

drept asupra imobilului.

Unanim admisă de

jurisprudență și doctrină, este teza conform căreia pactul de preferință nu

transmite dreptul de proprietate și nu conferă părții lezate dreptul de a

intenta acțiune în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nerespectarea

acestei promisiuni, afară de cazul când se dovedește că vânzarea s-a efectuat

în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă din partea

terțului achizitor. În lipsa fraudării, singurul regim sancționator care poate

interveni este promovarea unei acțiuni numai împotriva promitentului având ca

obiect obligarea lui la daune interese, beneficiarul putând face dovada pentru

prejudiciul care i-a fost cauzat prin nerespectarea obligației contractuale

asumate.

Mai mult, s-a probat că pârâta

SC D.I. SRL are numărul de înmatriculare J40/5036/1999, acordat la 31 mai 1999,

așa cum rezultă din informațiile despre istoricul firmei, oferit de O.N.R.C.

În procesul civil, calitatea

de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii, ceea ce semnifică aspectul că

în măsura în care anumite condiții sunt necesare pentru exercițiul acțiunii, în

aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi parte în procesul civil. O

condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim,

juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul

subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei

realizare demersul în justiție este obligatoriu.

Reclamantul nu a făcut

dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, neavând

calitate procesuală activă, rațiuni care conduc la respingerea, ca nefondat, a

recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul W.C., împotriva deciziei nr. 76 din 12 februarie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 3 aprilie 2008.