ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1349/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 7766 din 28 septembrie 2006, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului W.C., excepție invocată de pârâta SC D.I. SRL cu sediul social în București. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul W.C. în contradictoriu cu pârâtele SC R.N.S. SRL cu sediul social în București, S.G.A.A.T. SRL cu sediul social în București și SC D.I. cu sediul social în București, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitate procesuală activă. De asemenea, a fost respinsă cererea formulată de pârâta SC D.I. SRL, ca neîntemeiată, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate.
În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a dovedit calitatea procesuală activă a reclamantului, printre condițiile de admisibilitate a acțiunii fiind și calitatea procesuală activă, care presupune identitatea între persoana reclamantului și dreptul dedus judecății. Terenul situat în București, str. Mihai Eminescu, a fost proprietatea numitelor N.G. și B.M. care l-au vândut către SC D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2762 din 24 august 1999 la Biroul Notarului Public Ș.A. Astfel, deși în contractul încheiat cu pârâta SC S.G.A.A.T. SRL la data de 22 decembrie 1998 reclamantul devenea „project manager”, se menționează că beneficiarul este proprietarul terenului, această susținere nefiind dovedită.
Pe de altă parte, nu au putut fi reținute nici afirmațiile reclamantului că despre existența acestui contract avea cunoștință pârâta SC D.I. SRL, atâta timp cât această societate s-a înființat abia în luna iunie 1999, așa cum reiese din certificatul de înregistrare emis de O.R.C. Reclamantul a solicitat anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214/2005 la Biroul Notarului Public B.T., încheiat între SC D.I SRL și SC R.N. SRL, însă acesta nu și-a dovedit calitatea. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 76 din 12 februarie 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului W.C. împotriva sentinței comerciale nr. 7766 din 28 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 21880/3/2006.
Instanța de apel a apreciat, în principal, că reclamantul nu a dovedit „preluarea contractului de antrepriză de către SC D.I. SRL, astfel că nu avea calitate procesuală activă pentru a ataca antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de această societate cu SC R.N. SRL. Împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs reclamantul W.C, care în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul de a se admite cererea de desființare a sentinței comerciale nr. 7766 din 28 septembrie 2006 a Tribunalului București și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că decizia instanței de apel este greșită, bazându-se pe motive contradictorii și dată cu încălcarea legii. În realitate, calitatea procesuală activă este conferită de împrejurarea că intimata-pârâtă SC D.I. SRL a preluat obligațiile contractului din 22 decembrie 1998 de la intimata-pârâtă SC S.G.A.A.T. SRL, în conformitate cu art. 14 și 35, în contract stipulându-se „în cazul în care se va opta pentru constituirea unei noi figuri juridice, beneficiarul asigură și garantează project managerului preluarea de către persoana nou constituită a tuturor drepturilor și obligațiilor prin semnarea unor anexe cumulative”. De asemenea intimata SC S.G.A.A.T.
SRL nu a contestat contractul semnat cu reclamantul, pe 22 decembrie 1998, și nu a negat dreptul pe care îl avea asupra terenului situat în Str. Mihai Eminescu la data precizată anterior. În final, nu a fost luat în considerație de instanța de apel, cadrul legal instituit de prevederile O.U.G. nr. 12/1998 cu privire la declararea prețului real, Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale și ale Legii nr. 122/1998 care au consecință nulitatea contractuală. Intimata-pârâtă SC D.I. SRL București a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului W.C., pentru următoarele considerente.
Este de necontestat, că reclamantul a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâtele să fie dispusă anularea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5214 din 22 decembrie 2005 de B.N.P. S.T., încheiat între SC D.I. SRL în calitatea de promitentă vânzătoare și SC R.N. SRL în calitatea de promitentă cumpărătoare, având ca obiect terenul situat în București, Str. Mihai Eminescu, fostă Romană, sector 2, în suprafață de 1034 m.p., a localității București, sector 2. În toate fazele procesuale, reclamantul W.C. s-a prevalat, în dovedirea calității sale procesuale active, de existența contractului autentificat sub nr. 25027 din 22 decembrie 1998 de B.N.P. S.I., încheiat între SC S.G.A.A.T.
SRL denumită beneficiar și W.C. în calitate de project manager. Obiectul acestui contract, a constat că beneficiarul este proprietarul terenului din București, Str. Mihai Eminescu și inițiatorul obiectivului de investiții, iar project managerul este un expert în realizarea globală de obiective de investiții. În aceste condiții beneficiarul încredințează project managerului lucrările de analiză, montaj financiar, proiectare, execuție, dotare, punere în funcțiune și consultanță operațională aferente realizării obiectivului de investiții. În art. 35 al contractului s-a mai precizat că beneficiarul are dreptul de a vinde unui terț, cu condiția ca acesta să preia toate obligațiile beneficiarului, care decurg din acest contract.
În acest caz project managerul are dreptul de prim ofertant, cu o ofertă de aceiași valoare făcută beneficiarului de către terț. Corect instanța de apel a calificat că în contractul părților descris anterior, a fost prevăzut un pact de preferință, care este o variantă a promisiunii de vânzare, prin care proprietarul bunului, se obligă ca în cazul când îl va vinde, să acorde preferință unei anumite persoane, la preț egal. Reclamantul și-a înscris în Cartea Funciară dreptul de prim ofertant, dar ulterior acest drept a fost radiat prin încheierea nr. 11297 din 19 mai 2006 a O.C.P.I. a Sectorului 2 București, în baza pronunțării sentinței civile nr. 2421 din 21 martie 2006 a Judecătoriei Sectorului 2 București, în dosarul nr. 13149/300/2005, cu motivarea că notarea pactului de preferință s-a făcut în favoarea unei persoane care nu justifică un drept asupra imobilului.
Unanim admisă de jurisprudență și doctrină, este teza conform căreia pactul de preferință nu transmite dreptul de proprietate și nu conferă părții lezate dreptul de a intenta acțiune în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nerespectarea acestei promisiuni, afară de cazul când se dovedește că vânzarea s-a efectuat în frauda beneficiarului promisiunii, cu complicitatea la fraudă din partea terțului achizitor. În lipsa fraudării, singurul regim sancționator care poate interveni este promovarea unei acțiuni numai împotriva promitentului având ca obiect obligarea lui la daune interese, beneficiarul putând face dovada pentru prejudiciul care i-a fost cauzat prin nerespectarea obligației contractuale asumate.
Mai mult, s-a probat că pârâta SC D.I. SRL are numărul de înmatriculare J40/5036/1999, acordat la 31 mai 1999, așa cum rezultă din informațiile despre istoricul firmei, oferit de O.N.R.C. În procesul civil, calitatea de parte se dobândește prin exercitarea acțiunii, ceea ce semnifică aspectul că în măsura în care anumite condiții sunt necesare pentru exercițiul acțiunii, în aceiași măsură ele sunt și condiții pentru a fi parte în procesul civil. O condiție pentru a fi parte în procesul civil este ca interesul să fie legitim, juridic, respectiv să fie în legătură cu pretenția formulată, cu dreptul subiectiv civil afirmat sau cu situația juridică legală pentru a cărei realizare demersul în justiție este obligatoriu.
Reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, neavând calitate procesuală activă, rațiuni care conduc la respingerea, ca nefondat, a recursului declarat împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul W.C., împotriva deciziei nr. 76 din 12 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 aprilie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.