ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14

din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul G.T.D. împotriva ordonanței din 8 noiembrie

2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că printr-o cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba

Iulia sub nr. 61/57/2008 petentul G.T.D. a formulat plângere împotriva

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 8 noiembrie 2007 de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007 față

de intimații M.M., L.M., G.Șt., L.L. și R.M.

Petentul a susținut că

intimații în calitate de lucrători de poliție ar fi săvârșit infracțiuni de

abuz în serviciu, inclusiv prin îngrădirea unor drepturi și favorizarea

infractorului, prevăzute de art. 246, 247 și 264 C. pen., constând în

falsificarea unor planșe fotografice și a unor procese verbale de cercetare la

fața locului, fapte pe care le-ar fi comis cu ocazia efectuării cercetării unui

eveniment rutier în care a fost implicat petentul.

A mai susținut petentul că

intimata L.M., cu ocazia cercetărilor pe care le-a efectuat ar fi respins

nejustificat probele solicitate de persoana vătămată, ar fi audiat tendențios

martori, ar fi acceptat depunerea unui decont nereal de către un expert, nu ar

fi dispus efectuarea unei expertize criminalistice și în final ar fi propus o

soluție de neîncepere a urmăririi penale pe baza unui probatoriu incomplet.

Examinând actele și

lucrările de la dosar instanța a constatat că probele administrate în cauză au

evidențiat că susținerile petentului sunt neîntemeiate; cercetările efectuate

nu au evidențiat nici măcar indicii care să ateste că intimații ar fi acționat

cu rea credință, încălcându-și atribuțiile de serviciu și cauzând o vătămare

petentului.

Instanța a mai constatat că

petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva intimaților M.M., G.Șt. și

R.M. pentru aceleași fapte pentru care s-a plâns față de aceștia și în cauza de

față, dispunându-se față de ei în acea cauză neînceperea urmăririi penale,

soluție menținută prin sentința penală nr. 84 din 11 octombrie 2007 de

respingere a plângerii, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 191 din 21

ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca atare s-a apreciat că în

privința infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., imputate

celor trei intimați, există autoritate de lucru judecat.

Nemulțumit de soluția primei

instanțe petentul G.T.D. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii și pe

fond admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia pentru începerea urmăririi penale, administrarea probațiunii

necesare și trimiterea în judecată a intimaților sub aspectul infracțiunilor

imputate.

Recursul declarat de

petiționar nu este întemeiat.

Hotărârea primei instanțe,

de respingere a plângerii formulate de petiționar împotriva ordonanței de

neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimați este legală și

temeinică, instanța apreciind în mod corect că cercetările efectuate în cauză,

respectiv actele premergătoare au demonstrat că susținerile petentului nu s-au

confirmat.

În cauză s-a dovedit că

intimații nu au acționat cu rea credință în îndeplinirea atribuțiilor lor de

serviciu în cauza în care petentul a fost implicat și nu au întocmit în mod

deliberat, defectuos, anumite acte.

Cât privește pe intimata L.M.,

Înalta Curte constată că propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de

acesta în cauza pe care a instrumentat-o a fost confirmată de către procuror,

iar ulterior de către instanță, care a respins plângerea formulată în temeiul art.

278

1

C. proc. pen., astfel încât este evident că faptele imputate

acesteia de către petiționar nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor reclamate.

Referitor la susținerea

recurentului în sensul că plângerea penală împotriva intimaților a fost făcută

atât de el cât și de G.T.D., astfel încât prima instanță trebuia să se pronunțe

și față de acesta, este de observat că plângerea adresată instanței, în temeiul

art. 278

1

C. proc. pen., este formulată numai de către petentul G.T.D.,

în nume personal, astfel că instanța, investită cu soluționarea cauzei de către

acest petiționar a fost ținută de a se pronunța în limitele prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează

această materie.

Pentru considerentele

arătate recursul declarat de petiționar este nefondat astfel că va fi respins,

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținându-se dispozițiile hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul G.T.D. împotriva sentinței penale nr. 14 din

5 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 iunie 2008.