ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 14 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.T.D. împotriva ordonanței din 8 noiembrie 2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că printr-o cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 61/57/2008 petentul G.T.D. a formulat plângere împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă la 8 noiembrie 2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 320/P/2007 față de intimații M.M., L.M., G.Șt., L.L.

și R.M. Petentul a susținut că intimații în calitate de lucrători de poliție ar fi săvârșit infracțiuni de abuz în serviciu, inclusiv prin îngrădirea unor drepturi și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246, 247 și 264 C. pen., constând în falsificarea unor planșe fotografice și a unor procese verbale de cercetare la fața locului, fapte pe care le-ar fi comis cu ocazia efectuării cercetării unui eveniment rutier în care a fost implicat petentul. A mai susținut petentul că intimata L.M., cu ocazia cercetărilor pe care le-a efectuat ar fi respins nejustificat probele solicitate de persoana vătămată, ar fi audiat tendențios martori, ar fi acceptat depunerea unui decont nereal de către un expert, nu ar fi dispus efectuarea unei expertize criminalistice și în final ar fi propus o soluție de neîncepere a urmăririi penale pe baza unui probatoriu incomplet.

Examinând actele și lucrările de la dosar instanța a constatat că probele administrate în cauză au evidențiat că susținerile petentului sunt neîntemeiate; cercetările efectuate nu au evidențiat nici măcar indicii care să ateste că intimații ar fi acționat cu rea credință, încălcându-și atribuțiile de serviciu și cauzând o vătămare petentului. Instanța a mai constatat că petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva intimaților M.M., G.Șt. și R.M. pentru aceleași fapte pentru care s-a plâns față de aceștia și în cauza de față, dispunându-se față de ei în acea cauză neînceperea urmăririi penale, soluție menținută prin sentința penală nr. 84 din 11 octombrie 2007 de respingere a plângerii, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 191 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca atare s-a apreciat că în privința infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., imputate celor trei intimați, există autoritate de lucru judecat. Nemulțumit de soluția primei instanțe petentul G.T.D. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii și pe fond admiterea plângerii sale, desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru începerea urmăririi penale, administrarea probațiunii necesare și trimiterea în judecată a intimaților sub aspectul infracțiunilor imputate. Recursul declarat de petiționar nu este întemeiat. Hotărârea primei instanțe, de respingere a plângerii formulate de petiționar împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimați este legală și temeinică, instanța apreciind în mod corect că cercetările efectuate în cauză, respectiv actele premergătoare au demonstrat că susținerile petentului nu s-au confirmat.

În cauză s-a dovedit că intimații nu au acționat cu rea credință în îndeplinirea atribuțiilor lor de serviciu în cauza în care petentul a fost implicat și nu au întocmit în mod deliberat, defectuos, anumite acte. Cât privește pe intimata L.M., Înalta Curte constată că propunerea de neîncepere a urmăririi penale făcută de acesta în cauza pe care a instrumentat-o a fost confirmată de către procuror, iar ulterior de către instanță, care a respins plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., astfel încât este evident că faptele imputate acesteia de către petiționar nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate. Referitor la susținerea recurentului în sensul că plângerea penală împotriva intimaților a fost făcută atât de el cât și de G.T.D., astfel încât prima instanță trebuia să se pronunțe și față de acesta, este de observat că plângerea adresată instanței, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., este formulată numai de către petentul G.T.D., în nume personal, astfel că instanța, investită cu soluționarea cauzei de către acest petiționar a fost ținută de a se pronunța în limitele prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează această materie. Pentru considerentele arătate recursul declarat de petiționar este nefondat astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se dispozițiile hotărârii atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.T.D. împotriva sentinței penale nr. 14 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.