ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 43 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.T. împotriva rezoluției nr. 320/ P din 24 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 320/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 264 C. pen., față de făptuitorii M.M., L.M., G.Șt., L.L. și R.M. Petiționarul G.T.D.

a reclamat făptuitorii susținând că la cercetarea accidentului rutier produs la 25 februarie 2005 pe raza municipiului Sibiu, soldat cu vătămarea sa corporală și avarierea mai multor autoturisme, aceștia au falsificat planșele fotografice și procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, favorizându-l astfel pe M.L., implicat și el în accident. Procurorul a dispus neînceperea urmării penale, întrucât din probele administrate nu au rezultat acte sau fapte care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, fotografiile corespunzând realității, la fel și consemnările făcute cu ocazia recunoașterilor. Împotriva rezoluției parchetului petiționarul G.T. și G.T.D.

au făcut plângere la procurorul ierarhic superior, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., plângere respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 935/II/2 din 25 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Plângerea formulată de petiționarul G.T. în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr. 431 din 1 aprilie 2008. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2124 din 11 iunie 2008, s-a casat sentința atacară și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, între expozitivul hotărârii și dispozitiv existând contradicții.

Astfel, s-a menționat că obiectul plângerii îl formează soluția de neurmărire dispusă prin rezoluția nr. 320/ P din 8 noiembrie 2007, iar soluția de respingere se referă la rezoluția nr. 320/ P din 27 septembrie 2007. În final, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului G.T. soluția procurorului fiind în acord cu probele cauzei. S-a motivat că în cauză au fost administrate acte premergătoare, suficiente să conducă la concluzia inexistenței faptelor penale reclamate, nedovedindu-se că făptuitorii au acționat cu rea credință și au falsificat probele cu consecințe producerii unui prejudiciu petiționarului. Împotriva sentinței petiționarul G.T. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmării penale.

Se susține că nu s-au efectuat toate probele necesare aflării adevărului, respingerea plângerii s-a făcut nemotivat, iar fotografiile judiciare efectuate la locul producerii accidentului nu sunt autentice, un număr de 15 fișiere fiind create a doua zi după accident cu un aparat foto digital, împotriva mențiunilor din procesul verbal că s-au făcut cu un aparat foto obișnuit. Recursul este nefondat. Susținerile parchetului în sensul că petiționarul G.T. nu are calitate procesuală aceasta este reală, întrucât plângerea inițială aparține fiului său major, G.T.D. și potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire dispuse de procuror pot face plângere persoana vătămată precum și orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Ori, petiționarul nu se regăsește printre acestea, și nu poate exercita acest drept pentru fiul său major. Însă, întrucât, Curtea de Apel Timișoara, în soluționarea plângerii i-a atribuit această calitate, Înalta Curtea constată că petiționarul G.T. are în cauză dreptul de a exercita calea de atac a recursului. Recursul declarat de G.T. este nefondat. Probele administrate în cauză nu au relevat aspecte infracționale, fotografiile realizate cu ocazia cercetării locului producerii accidentului rutier corespund realității așa cum rezultă din expertiza criminalistică efectuată în cauză de I.N.E.C. București iar consemnările din procesul verbal sunt semnate și de martorii asistenți I.Șt. și B.N.V.

În procesul verbal în discuție nu se menționează tipul de aparat foto cu care s-au executat fotografiile, aspect care nu are nici o relevanță în cauză. Față de aceste considerente, recursul petiționarului G.T. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.T. împotriva sentinței penale nr. 118 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.