ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 31/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 43
din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul G.T. împotriva rezoluției nr. 320/
P din 24 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia,
în temeiul art. 278
1
C. proc. pen.
Pentru a hotărî astfel,
Curtea de Apel a reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 320/P/2007,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus neînceperea urmăririi
penale pentru săvârșirea infracțiunile prevăzute de art. 246, 247 și 264 C.
pen., față de făptuitorii M.M., L.M., G.Șt., L.L. și R.M.
Petiționarul G.T.D. a
reclamat făptuitorii susținând că la cercetarea accidentului rutier produs la
25 februarie 2005 pe raza municipiului Sibiu, soldat cu vătămarea sa corporală și
avarierea mai multor autoturisme, aceștia au falsificat planșele fotografice și
procesele verbale întocmite cu ocazia cercetării la fața locului, favorizându-l
astfel pe M.L., implicat și el în accident.
Procurorul a dispus neînceperea
urmării penale, întrucât din probele administrate nu au rezultat acte sau fapte
care să întrunească elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate,
fotografiile corespunzând realității, la fel și consemnările făcute cu ocazia recunoașterilor.
Împotriva rezoluției
parchetului petiționarul G.T. și G.T.D. au făcut plângere la procurorul
ierarhic superior, conform art. 275 – art. 278 C. proc. pen., plângere respinsă,
ca nefondată, prin rezoluția nr. 935/II/2 din 25 ianuarie 2008 a Parchetului de
pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Plângerea formulată de
petiționarul G.T. în temeiul dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., a
fost respinsă, ca nefondată, de Curtea de Apel Alba Iulia prin sentința penală nr.
431 din 1 aprilie 2008.
Recursul declarat de
petiționar împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și
Justiție prin decizia penală nr. 2124 din 11 iunie 2008, s-a casat sentința
atacară și s-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță, între
expozitivul hotărârii și dispozitiv existând contradicții.
Astfel, s-a menționat că
obiectul plângerii îl formează soluția de neurmărire dispusă prin rezoluția nr.
320/ P din 8 noiembrie 2007, iar soluția de respingere se referă la rezoluția nr.
320/ P din 27 septembrie 2007.
În final, după casare,
Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului G.T.
soluția procurorului fiind în acord cu probele cauzei.
S-a motivat că în cauză au
fost administrate acte premergătoare, suficiente să conducă la concluzia inexistenței
faptelor penale reclamate, nedovedindu-se că făptuitorii au acționat cu rea
credință și au falsificat probele cu consecințe producerii unui prejudiciu
petiționarului.
Împotriva sentinței
petiționarul G.T. a declarat recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea
cauzei procurorului în vederea începerii urmării penale.
Se susține că nu s-au efectuat
toate probele necesare aflării adevărului, respingerea plângerii s-a făcut
nemotivat, iar fotografiile judiciare efectuate la locul producerii
accidentului nu sunt autentice, un număr de 15 fișiere fiind create a doua zi
după accident cu un aparat foto digital, împotriva mențiunilor din procesul
verbal că s-au făcut cu un aparat foto obișnuit.
Recursul este nefondat.
Susținerile parchetului în
sensul că petiționarul G.T. nu are calitate procesuală aceasta este reală,
întrucât plângerea inițială aparține fiului său major, G.T.D. și potrivit
dispozițiilor art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva
soluțiilor de neurmărire dispuse de procuror pot face plângere persoana
vătămată precum și orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate.
Ori, petiționarul nu se
regăsește printre acestea, și nu poate exercita acest drept pentru fiul său
major.
Însă, întrucât, Curtea de
Apel Timișoara, în soluționarea plângerii i-a atribuit această calitate, Înalta
Curtea constată că petiționarul G.T. are în cauză dreptul de a exercita calea
de atac a recursului.
Recursul declarat de G.T. este
nefondat.
Probele administrate în
cauză nu au relevat aspecte infracționale, fotografiile realizate cu ocazia
cercetării locului producerii accidentului rutier corespund realității așa cum
rezultă din expertiza criminalistică efectuată în cauză de I.N.E.C. București
iar consemnările din procesul verbal sunt semnate și de martorii asistenți I.Șt.
și B.N.V.
În procesul verbal în
discuție nu se menționează tipul de aparat foto cu care s-au executat
fotografiile, aspect care nu are nici o relevanță în cauză.
Față de aceste considerente,
recursul petiționarului G.T. va fi respins, ca nefondat, conform dispozițiilor art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul G.T. împotriva sentinței penale nr. 118 din 9
octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 12 ianuarie 2009.