ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2122/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44

din 3 aprilie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului G.T.D. împotriva rezoluției nr. 210/P/2007 din 23 mai

2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Instanța a reținut, în fapt,

că persoana vătămată G.T.D. a sesizat organul de urmărire penală, în cursul

cercetărilor care se efectuau în dosarul nr. 723/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Sibiu, cu săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C.

pen., art. 291 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 264 C. pen.,

de către lucrătorii Poliției Mun. Sibiu cu ocazia cercetării locului faptei

urmare accidentului de circulație produs la data de 25 februarie 2005 pe raza

Mun. Sibiu.

Concret, s-a imputat

lucrătorilor de poliție faptul că au falsificat fotografiile judiciare

efectuate la locul accidentului în care au fost implicați conducătorii auto G.T.D.

și M.L.C. și prin aceasta au întocmit în fals procesul verbal de cercetare la

fața locului, favorizând astfel pe acest din urmă conducător auto.

Identificând lucrătorii de

poliție în persoana Inspectorului M.M., agent principal G.Ș. și agent R.M.,

toți din cadrul Poliției Mun. Sibiu, prin ordonanța nr. 723/P/2007 din 18 mai

2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu a declinat competența de efectuare

a urmăririi penale în cauză în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia, în considerarea calității acestora de lucrători ai poliției

judiciare, conform competențelor stabilite prin Legea nr. 218/2002, modificată

prin Legea nr. 281/2003, Legea nr. 360/2002 și Legea nr. 364/2004.

Urmare actelor premergătoare

efectuate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin rezoluția nr. 210/P/2007

din 23 mai 2007, a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.M., G.Ș. și R.M.

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 289, 291 și 264 C.

pen., în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d)

al aceluiași cod.

Procurorul a reținut că

susținerile persoanei vătămate G.T.D. potrivit cărora fotografiile judiciare

care compun planșa fotografică anexă a procesului verbal de cercetare la fața

locului au fost efectuate la data de 26 februarie 2005 și nu la data de 25

februarie 2005, când a avut loc evenimentul rutier, nu sunt întemeiate.

În cauză a fost ordonată și

efectuată și o expertiză criminalistică de către I.N.E.C. din cadrul

Ministerului Justiției, din ale cărei concluzii rezultă că fișierele de pe cele

3 CD nu sunt autentice și nici nu reprezintă duplicate/clone ale unor fișiere

autentice deoarece evenimentul rutier a avut loc la data de 25 februarie 2005

iar 15 fișiere au fost executate pe data de 26 februarie 2005 și 2 fișiere

reprezintă rezultatul unor operațiuni de editare.

Se concluzionează astfel, de

procuror că în cauză criticile nu privesc contrafacerea fotografiilor judiciare

ci autenticitatea acestora sub aspectul datei cererii fișierelor și nu a datei

efectuării efective a fotografiilor.

S-a stabilit că fotografiile

judiciare nu cuprind aspecte ale evenimentului din 25 februarie 2005, fapt

consemnat și prin procesul verbal de cercetare la fața locului, contrasemnat de

martorul P.I.

De altfel, reține procurorul,

chiar persoana vătămată G.T.D. a solicitat ca în efectuarea unei nou expertize

tehnice pentru stabilirea vinovăției procurorului implicat în accidentul de

circulație să fie valorificate fotografiile judiciare, dar mărite, în discuție.

În sfârșit, s-a mai arătat

că, prin conținutul lor, fotografiile judiciare nu afectează modul de fixare în

spațiu a poziției celor două autoturisme, măsurătorile manuale fiind cele care

au stabilit distanțele metrice.

Plângerea împotriva acestei

soluții de neurmărire a fost respinsă prin rezoluția nr. 479/II/2/2007 din 21

iunie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia.

În temeiul art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată G.T.D. a formulat plângere la judecător care,

așa cum s-a arătat, a fost respinsă prin sentința penală nr. 44 din 3 aprilie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Instanța a înlăturat,

punctual, criticile aduse soluției de neurmărire.

S-a arătat, astfel că în

cauză au fost efectuate actele premergătoare necesare soluționării cauzei,

rezultând din lucrările expertizei că imaginile au fost efectiv realizate la

locul evenimentului rutier, fiind doar descărcate a doua zi în cele 15 fișiere

create.

În privința criticii privind

nepronunțarea prin soluția de neurmărire în legătură cu infracțiunea prevăzută

de art. 247 C. pen., a constatat că în fapt această infracțiune a fost supusă

examinării, fiind vorba de o simplă omisiune.

Împotriva acestei hotărâri

petiționarul G.T.D. a declarat recurs, solicitând prin motivele scrise, desființarea

rezoluției de neurmărire și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea

urmăririi penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor, expertiza stabilind

că fotografiile judiciare nu sunt autentice iar, pe de altă parte, că organul

de urmărire penală nu a administrat probe utile, concludente și pertinente.

Verificând hotărârea atacată

pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, conform

prevederilor art. 389

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din

conținutul Raportului de expertiză criminalistică, constatarea potrivit căreia

fișierele de pe CD-urile 1, 2 și 3 nu sunt autentice, se înțelege în sensul că

acestea nu au fost inscripționate corect de camera foto digitală.

Asemenea, s-a stabilit că

aceleași fișiere nu sunt nici duplicate/clone ale unor fișiere autentice

deoarece evenimentul rutier s-a produs la 25 februarie 2005, iar 15 fișiere au

fost create la 26 februarie 2005 și 2 fișiere reprezintă rezultatul unor

operațiuni de editare.

Atât din aceste concluzii

cât și din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că s-au

executat fotografii judiciare la locul accidentului și nici în cursul actelor

premergătoare, nici în cel al judecății, persoana vătămată G.T.D. nu a evocat

vreun trucaj în fotografii.

Pe de altă parte, nu se

relevă și nici pretinde vreun aspect de la locul faptei, fixat prin planșa

foto, care să nu corespundă realității iar distanțele între autovehicule,

lungimi de urme de frânare, regrese ș.a. au fost stabilite prin măsurători

manuale.

Așa fiind, se constată că în

cauză actele premergătoare efectuate sunt suficiente și edificatoare pentru

susținerea soluției de neurmărire iar hotărârea instanței prin care a fost

respinsă plângerea împotriva acestei soluții este legală și temeinică.

Față de cele ce preced,

recursul petiționarului G.T.D. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul G.T.D. împotriva sentinței penale nr. 44 din

3 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2008.