ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 989 din 4 mai 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A., privind anularea deciziei comunicată cu adresa din 11 noiembrie 2005. În motivarea sentinței se reține că actul contestat nr. 5846 din 11 noiembrie 2005, intitulat de reclamantă în acțiune decizie, nu reprezintă un act administrativ de autoritate, cu caracter individual sau normativ, de natură a produce efecte juridice proprii sau de a vătăma interese recunoscute de lege, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004; acest act reprezintă în fapt o adresă emisă de pârâtă și comunicată coordonatorilor sucursalelor județene în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 1 din 16 februarie 2004, fiind instituție responsabilă cu gestionarea unor forme de sprijin destinate susținerii agriculturii.

Împotriva acestei sentințe a formulat reclamanta SC I. SA, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, actul atacat fiind un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că actul din 11 noiembrie 2005 al directorului general al A.P.I.A. impune coordonatorilor de sucursale județene ca, în aplicarea H.G. nr. 810/2005, să nu încheie contracte cu societățile comerciale care își depozitează propria recoltă de grâu, cu consecința că aceste societăți nu pot beneficia de subvenții de la bugetul de stat, fapt ce contravine dispozițiilor legale în materie și vatămă grav interesele sale legitime. Recursul este întemeiat.

Din cuprinsul actului nr. 5846 din11 noiembrie 2005 rezultă că acesta are caracter obligatoriu pentru coordonatorii sucursalelor județene, fiind prevăzute măsuri și termene de executare. Totodată, acest act are caracterul unei circulare menite să stabilească modul de aplicare a H.G. nr. 810/2005 privind alocarea de la bugetul de stat a sumelor necesare acoperirii cheltuielilor pentru recepționarea, depozitarea și păstrarea unei cantități de grâu, în situația nereglementată expres în care societatea este atât producător, cât și depozitar sau beneficiar.

Întrucât SC I. SA se consideră vătămată în dreptul său de a beneficia de subvenții de la stat în baza actului normativ menționat, având în vedere și considerentele anterior expuse, este evident că în speță sunt întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, respectiv caracterul administrativ al actului atacat, calitatea acestuia de a produce efecte juridice prin el însuși și vătămarea într-un drept propriu pretins, prevăzut de lege. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță, în sensul analizării fondului cauzei, excepția de inadmisibilitate fiind greșit reținută ca întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC I. SA, împotriva sentinței civile nr. 989 din 4 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.