ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1250 din data de 20 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I.C. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 1301 din 15 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 438/2004, definitivă prin decizia penală nr. 4135 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat, printre alții și inculpatul P.I.C., la pedepsele de 9 ani, 8 ani, 8 ani și 6 luni și 10 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

și art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit aceste pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenție. Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale susținând că instanța de fond nu a avut cunoștință de autodenunțul său în faza de urmărire penală ce a condus la arestarea celorlalți inculpați. Inculpatul C.M. a făcut afirmații mincinoase în sensul că revizuientul l-a determinat să săvârșească faptele, deși în realitate, lucrurile s-au întâmplat invers. Revizuientul a mai susținut că au existat imixtiuni din partea Ambasadei C., în vederea soluționării de urgență a cauzei și aplicarea unor pedepse exemplare, întrucât părțile vătămate erau cetățeni chinezi și inculpatul P.I.

are o soră, angajată a Ministerului de Interne care a exercitat presiuni pentru condamnarea sa. Revizuientul și-a fundamentat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și c) C. proc. pen. Instanța a reținut că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de textul de lege menționat, respectiv dispozițiile art. 394 C. proc. pen., cazuri în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care a solicitat desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și rejudecând, pe fond, admiterea cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 389/ A din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.

Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul revizuient, apreciind că în mod greșit s-a respins cererea sa de revizuire. Recursul nu este fondat. În cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., caz de revizuire invocat de recurent în cererea sa, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, fiind vorba despre erori esențiale de fapt care afectează hotărârea rămasă definitivă și care nu pot fi probate decât ulterior prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la data soluționării cauzei.

Cu toate acestea, chiar dacă necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg (nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării în considerare la soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare. Revizuientul nu a contestat fapta săvârșită, exprimându-și nemulțumirea de cuantumul pedepsei aplicate, individualizarea pedepsei neîncadrându-se în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege. Toate aceste considerente atrag concluzia că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 389/ A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 martie 2008.