ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 855/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1250

din data de 20 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.I.C.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 1301

din 15 octombrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 438/2004, definitivă prin

decizia penală nr. 4135 din 6 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a fost condamnat, printre alții și inculpatul P.I.C., la pedepsele de 9 ani, 8

ani, 8 ani și 6 luni și 10 ani închisoare, pentru săvârșirea a patru

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., instanța a contopit aceste pedepse și a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenție.

Prin cererea de revizuire,

condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale susținând că instanța de

fond nu a avut cunoștință de autodenunțul său în faza de urmărire penală ce a

condus la arestarea celorlalți inculpați.

Inculpatul C.M. a făcut

afirmații mincinoase în sensul că revizuientul l-a determinat să săvârșească

faptele, deși în realitate, lucrurile s-au întâmplat invers. Revizuientul a mai

susținut că au existat imixtiuni din partea Ambasadei C., în vederea

soluționării de urgență a cauzei și aplicarea unor pedepse exemplare, întrucât

părțile vătămate erau cetățeni chinezi și inculpatul P.I. are o soră, angajată

a Ministerului de Interne care a exercitat presiuni pentru condamnarea sa.

Revizuientul și-a fundamentat

cererea de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) și c) C. proc. pen.

Instanța a reținut că

motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ

prevăzute de textul de lege menționat, respectiv dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., cazuri în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care a solicitat desființarea sentinței pronunțată de

Tribunalul București și rejudecând, pe fond, admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 389/

A din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuient.

Împotriva deciziei a

declarat recurs condamnatul revizuient, apreciind că în mod greșit s-a respins

cererea sa de revizuire.

Recursul nu este fondat.

În cauză nu subzistă nici

unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., caz de revizuire invocat de recurent în cererea sa,

revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanțe la soluționarea cauzei, fiind vorba despre erori

esențiale de fapt care afectează hotărârea rămasă definitivă și care nu pot fi

probate decât ulterior prin descoperirea unor fapte sau împrejurări care nu au

fost cunoscute la data soluționării cauzei.

Cu toate acestea, chiar dacă

necunoașterea acestor fapte sau împrejurări trebuie înțeleasă în sens mai larg

(nu doar ca o nemenționare a lor în actele și lucrările dosarului, ci și ca o

imposibilitate de dovedire a lor, cu consecința neluării în considerare la

soluționarea cauzei), este inadmisibil ca prin promovarea unei cereri de

revizuire să se obțină practic o prelungire a probatoriului pentru fapte sau

împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele jurisdicției ordinare.

Revizuientul nu a contestat

fapta săvârșită, exprimându-și nemulțumirea de cuantumul pedepsei aplicate,

individualizarea pedepsei neîncadrându-se în vreunul dintre cazurile de

revizuire prevăzute de lege.

Toate aceste considerente

atrag concluzia că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul

ca nefondat.

Conform art. 192 C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul condamnat P.I.C. împotriva deciziei penale nr.

389/ A din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat

la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2008.