ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6617/2008

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

1.

Cererea de chemare în

judecată

1.1.

Obiect

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția civilă, la 8 ianuarie 2007,

reclamantele C.M.D. și D.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Craiova și Primăria municipiului Craiova, anularea Dispoziției nr.

63642 din 11 decembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova și

restituirea în natură a imobilelor care au fost situate în Craiova.

1.2.

În fapt

În motivarea cererii

de chemare în judecată s-a arătat că dispoziția primarului este nelegală, cu

privire la restituirea în natură a imobilelor și a terenului aferent de 600 mp,

întrucât se încalcă principiul prevalentei restituirii în natură.

Pârâtele au

încălcat grav exigențele impuse de art. 1 din Primul Protocol adițional la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Imobilele au

fost demolate abuziv, dar mai există destul teren liber, care poate fi

restituit, fiind situat în spatele magazinului Luxor.

În alte

cazuri au fost acordate terenuri similare, și se poate proceda așa și în cazul

de față, chiar dacă terenurile nu ar fi de aceeași dimensiune.

1.3.

În drept

Cererea a fost

motivată în drept pe dispozițiile art. 1, art. 7, art. 9 și art. 10 din Legea

nr. 10/2001.

Prin sentința

civilă nr. 636 din 11 octombrie 2007 Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins

contestația ca nefondată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că expertiza topo administrată în cauză

evidențiază că terenul ce a aparținut autorului reclamantelor este imposibil de

restituit în natură, fiind ocupat în totalitate de blocurile C și D din zona

„Luxor" și de trotuarele străzilor A.I. și A.

Potrivit aceleiași

expertize, nu poate fi acordat niciun alt teren în compensare, în zona

respectivă neexistând teren liber, neafectat de detalii de sistematizare și de

utilități publice, care să poată fi acordat în compensare.

Nu s-a dovedit nici

că există teren disponibil în altă zonă a orașului. După intrarea în vigoare a

Legii nr. 247/2005, autoritățile și entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor nu mai au competența stabilirii cuantumului despăgubirilor ci

doar fac propuneri motivate de acordare a despăgubirilor și înaintează întreaga

documentație Secretariatului Comisiei Centrale constituit conform Legii nr.

247/2005.

3.

Hotărârea instanței de apel

Prin decizia civilă

nr. 142 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.

În considerentele

hotărârii s-a arătat că instanța de apel a dispus întocmirea unui nou raport de

expertiză de către cei doi experți care au efectuat expertiza în fața primei

instanțe, în care să se exprime un punct de vedere comun cu privire la faptul

dacă există sau nu teren liber în zonă, care să poată fi restituit. Din

cuprinsul raportului de expertiză rezultă că terenul nu poate fi restituit în

natură, în ciuda faptului că experții opinează că ar putea fi restituit, cu

efectuarea unor lucrări de dezafectare.

Aceasta deoarece pe

teren se află un rezervor de apă și casa de vane aferentă, precum și un canal

termic, iar deasupra se află amenajată o parcare, pe același teren se face

accesul la un wc public precum și accesul către Judecătoria Craiova.

La dosarul

cauzei se află adresa nr. 14659/2008 a Primăriei municipiului Craiova din care

rezultă că nu au putut fi identificate bunuri sau servicii care să poată fi

acordate în compensare.

Dispoziția nr.

62642 din 11 decembrie 2006 a Primarului municipiului Craiova a fost emisă după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 și deci nici autoritatea învestită cu

soluționarea notificării și nici instanțele de judecată nu mai pot stabili

cuantumul despăgubirilor.

4.

Recursul

4.1. Motive

Reclamantele

au declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:

Din raportul de

expertiză depus în apel rezultă că este teren liber de 600 mp care nu este

afectat de detalii de sistematizare, nu este amenajat și este folosit

provizoriu și dezorganizat ca parcare pentru autoturisme.

Instanța de apel nu a

ținut cont de prevederile art. 1 din primul Protocol Adițional al Convenției

Europene a Drepturilor Omului.

Pârâtele nu au făcut

dovada unor operațiuni juridice din categoria celor prin care se poate dobândi

proprietatea pe care le enumera art. 604, art. 645 C. civ.

Trecerea imobilului

în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea Constituției din anii 1948,

1952, 1965, art. 481 C. civ., a Declarației Universale a Drepturilor Omului din

10 decembrie 1948.

Raportul de expertiză a fost interpretat superficial.

Decizia este nelegală

și pentru că prin articol publicat în Evenimentul Zilei, N.Ș. scoate

proprietarii în stradă, rezultă cert că în fiecare zi sunt descoperite cazuri

de restituire în compensare, chiar și în buricul orașului Craiova.

Decizia este nelegală

pentru că a omis să stabilească cotele succesorale ale reclamantelor, potrivit

art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Dosarul nu

poate fi trimis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

4.2. Analiza făcută de instanța de recurs

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Instanțele nu

au fost învestite cu analiza cotelor succesorale pe care le-ar avea

reclamantele după autorul lor, și nici nu s-a pus problema legalității

preluării imobilului, de vreme ce prin decizia atacată s-a propus acordarea de

măsuri reparatorii. Așadar, asupra acestor aspecte nu are a se pronunța nici

instanța de recurs.

Instanțele de fond au apreciat

corect că terenul ce formează obiectul notificării nu poate fi restituit în

natură având în vedere că, potrivit ambelor rapoarte de expertiză efectuate în

cauză, pe acest teren sunt ridicate două blocuri și este afectat și de trotuare

care fac parte din componența străzilor A.I. și A.

Propunerea experților, de atribuire în natură

a suprafeței de 600 mp identificată în spatele blocului „Luxor", practic,

o suprafață de teren ce ar urma să fie atribuită în compensare, trebuie

analizată prin coroborare cu adresa nr. 14659/2008 emisă de Primăria

municipiului Craiova, în care se arată că autoritatea locală nu a identificat

bunuri sau servicii disponibile sau care pot fi acordate în

compensare.

De vreme ce pe terenul preluat se află în

prezent blocuri de locuințe, iar zona este sistematizată, fiind ocupată de

trotuare, fără să mai rămână liberă vreo porțiune, sunt incidente dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cărora, în cazul în care pe

terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat

noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în

natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții

noi, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

Față de natura

măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamantele, instanțele de fond au

apreciat, de asemenea corect, că se impune transmiterea deciziei emisă de

primar către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, care va proceda în

sensul impus de Legea nr. 247/2005.

Având în vedere cele

mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanțele de fond au făcut

aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legii materiale incidente în

cauză, astfel încât nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca

nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantele C.M.D. și D.M. împotriva deciziei

civile nr. 142 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2008.