ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 919/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu-Mureș, reclamanta SC B.P. SRL Miercurea Ciuc a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta A.F.M.B., anularea Deciziei nr. 82 din 15 decembrie 2006,

emisă de pârâtă, susținând că în mod eronat nu s-a constatat valabilitatea unor

plăți efectuate de reclamantă în contul pârâtei, stabilindu-se o obligație de

plată, apreciată de reclamantă ca nedatorată.

A formulat de

asemenea reclamanta și o cerere de chemare în garanție a intimatei D.G.F.P.

Harghita, instituție care a încasat contribuția la fondul de mediu în perioada

august - septembrie 2002, prin Trezoreria Miercurea Ciuc fără a vira aceste

sume către pârâtă.

Prin sentința nr.

59 din 1 iunie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC B.P. SRL

Miercurea Ciuc, a anulat Decizia nr. 82 din 15 decembrie 2006 emisă de pârâtă

și a respins cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă față de

D.G.F.P. Harghita.

Pentru a hotărî

astfel, Instanța de Fond a reținut că, la data efectuării plăților, era în

vigoare Legea nr. 73/2000, modificată prin O.U.G. nr. 93/2001, art. 9 ind. 1

fiind aplicabil. A mai constatat că acest articol vorbește de „cont de

trezorerie al fondului pentru mediu" și că plățile efectuate cu ordinele

de plată contestate cuprindeau specificația „fond special pentru mediu",

după cum impunea art. 9 ind. 1 din Legea nr. 73/2000.

A concluzionat Instanța

de Fond că plățile efectuate de reclamantă prin ordinele de plata contestate de

pârâtă, sunt plăți valabile, creditând contul de trezorerie în sensul

dispozițiilor în materie aplicate și indicate anterior, această concluzie

impunându-se cu atât mai cu cât Ordinul nr. 1043 din 12 noiembrie 2002 a intrat în vigoare la o dată ulterioară plăților și că potrivit art. 3 din ordin, în sarcina

pârâtei se regăsesc obligații de a controla, urmări și încasa sumele datorate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.F.M., criticând-o ca nelegală,

întrucât în mod greșit Instanța de Fond a considerat că plățile făcute de

reclamantă sunt legale, apreciind greșit prevederea referitoare la

aplicabilitatea legislației, deși în speță actele depuse și dispozițiile legale

conduc la o altă soluție.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând

actele dosarului și cererea de recurs în raport de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Instanța de

Fond a considerat în mod corect că, potrivit modului de formulare a acțiunii

prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 82/2006, ea (Instanța) nu poate

face aprecieri cu privire la susținerile pârâtei cuprinse în întâmpinare, care

vizează actele de executare emise în baza actului atacat.

Prin Decizia nr.

82/2006 constatările intimatei - reclamante referitoare la plata contribuției la Fondul de Mediu făcută prin mai multe plăți succesive, a fost admisă în parte, rămânând o

sumă de 55.641 lei ca obligație restantă.

Ulterior,

recurenta - pârâtă a modificat actele de executare în raport de Decizia nr. 82/2006,

stabilind că o parte a ordinelor de plată nu este valabilă, ordinele vizate

cuprinzând plăți efectuate pe perioada 13 august 2002 - 25 septembrie 2002.

De necontestat

este și faptul că Legea nr. 73/2000 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 196/2006

dar că art. 9

1

a fost introdus prin O.U.G. nr. 93/2001.

Prin urmare,

O.U.G. nr. 93/2001 a modificat Legea nr. 73/2000 art. 9 vorbind de cont de

Trezorerie al Fondului de Mediu și că plățile efectuate cu ordine de plată

contestate cuprindeau specificația „fond special pentru mediu”.

Așa fiind,

corect Curtea de Apel a constatat că plățile efectuate de intimata - reclamantă

sunt valabile, creditând contul de trezorerie. De asemenea, Instanța de Fond a

înlăturat legal susținerile recurentei - pârâte în sensul că încă din luna

iulie 2002, plățile se efectuau într-un cont special, întrucât nu au fost

dovedite.

Prin urmare,

aprecierea primei Instanțe că plățile efectuate de SC B.P. SRL Miercurea Ciuc

prin ordinele de plată, sunt plăți valabile, creditând contul de trezorerie, în

sensul dispozițiilor legale aplicabile la data plății, motivat de faptul că

Ordinul nr. 1043/2002 a intrat în vigoare la o dată ulterioară plăților

efectuate, actul fiind publicat în M. Of. nr. 851 din 26 noiembrie 2002.

Față de toate

aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința

atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat

recursul declarat de A.F.M.B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.F.M.B., împotriva sentinței nr. 59 din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.