ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6967/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6967/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor penale de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117/ P din 11

aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 4381/2004, în baza art.

11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a

încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.A., sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsită de art. 215 alin. (l), (2) și (5)

C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 292 C. pen.

Au fost obligați numiții S.M., S.M.O. și S.E.,

în calitate de moștenitori ai inculpatului S.A., în solidar cu partea

responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea, la despăgubiri civile în sumă de

3.626.016.808 lei, cu dobânzi legale de la data săvârșirii faptei și până la

achitarea integrală a debitului, în favoarea părții civile D.R.V. Oradea,

conform cotelor legale de moștenire, iar pe minorii S.M.O. și S.E., doar în

limita activului succesoral.

A menținut sechestrul asigurător dispus în

vederea recuperări prejudiciului, asupra bunurilor inculpatului S.A., decedat,

prin ordonanța nr. 142/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și care

a fost pus în aplicare prin procesul verbal de luare a măsurii asigurătorii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat

rămânând în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Tribunalul Bihor a reținut următoarea stare de fapt:

Numiții P.S.I. și C.F. au fost administratori

ai SC S.P. SRL Oradea, constituită și înregistrată în anul 1994, având printre

obiectele de activitate și aceea de achiziționarea și vânzarea de deșeuri

metalice.

În vederea desfășurării activității,

societatea, în cursul lunilor septembrie - decembrie 2001, a importat de la

societatea A.I., din Nurnberg - Germania trei utilaje, după cum urmează: o

foarfecă hidraulică în valoare de 537.905 euro, conform D.I.V. nr. 78714 din 12

septembrie 2001; un greifer autopropulsant în valoare de 150.000 euro, conform

D.I.V. 8864 din 18 octombrie 2001; un încărcător ATLAS, în valoare de 250 euro,

conform D.I.V. 10808 din 12 decembrie 2001. Importul acestor utilaje presupunea

că odată cu preluarea lor de la instituțiile vamale și achitarea unor taxe

vamale și T.V.A.

Conform dispozițiilor Legii nr. 133/1999 și

H.G. nr. 244/2001, întreprinderile mici și mijlocii pot beneficia de scutirea

de taxe vamale și T.V.A., în condițiile respectării unor dispoziții legale,

care presupunea depunerea unor documente justificative instituțiilor vamale,

care certificau încadrarea societății în această categorie.

Numitul P.S.I., în calitate de administrator

la SC S.P. SRL Oradea i-a cerut lui S.A., angajat al societății în postul de

director economic, să soluționeze problema documentelor necesare la vamă,

pentru a putea dovedi că această societate îndeplinește condițiile de scutire

de taxă vamală și T.V.A., prevăzute de Legea nr. 133/1999 și H.G. nr. 244/2001,

deși știa că această procedură implică obținerea unor avize și certificate de

la unele ministere, ceea ce presupunea timp, iar mărfurile contractate erau

încărcate pe mijloace de transport, urmând a fi livrate într-un timp scurt.

Scutirea de taxe aferente aducea societății beneficii importante de care ar fi

profitat dacă nu ar fi fost descoperite sau dacă întruneau condițiile legale.

Inculpatul S.A. nu a întreprins nimic legal

pentru obținerea calității de „întreprinderi mici și mijlocii” să faciliteze

scutirea de taxe vamale și T.V.A., dar s-a documentat asupra înscrisurilor

necesare a fi depuse în vamă, sens în care 1-a contactat pe M.G., administrator

la SC M. SRL Oradea și i-a cerut acestuia setul de documente ale societății pe

care acesta o administra și prin care se putea dovedi clasificarea societății

în această categorie.

Inculpatul S.A. a apelat la o cunoștință,

care i-a pus la dispoziție un scanner, cu ajutorul căruia a preluat pe calculator

anumite date din avizele obținute de la M.G. privind antetul instituției și

ștampila cu semnătura reprezentanților acestora. Folosindu-se de tehnica de

calcul, și-a confecționat formulare necompletate „în alb” și pe care ulterior

le-a completat cu datele SC S.P. SRL Oradea, prin scrierea personală sau i-a

dat un set numitului K.B.B. să le completeze.

Conform dispozițiilor Legii nr. 133/1999

privind întreprinderile mici și mijlocii și a H.G. nr. 244/2001, privind

aprobarea Normelor Metodologice privind stimularea întreprinzătorilor privați

pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, art. 14 -

16, avizele trebuiau obținute de la Ministerul Industriei și Resurselor, de la

organele fiscale și de la camerele de muncă, precum și de la Camera de Comerț

și Industrie.

Aproape toate aceste avize au fost falsificate

de către inculpatul S.A. și le-a atașat declarației pe proprie răspundere la

autoritățile vamale din Județul Bihor, respectiv la societăți comisionare

vamale.

Un set de avize a fost completat manual de

către el și numitul K.F.B. și predate inculpatului S.A., care le-a prezentat la

două societăți de comisionare vamală, SC M.T.S. SRL Oradea și SC V.S. SRL

Oradea, care, în calitate de comisionari, le-au predat instituțiilor vamale

pentru îndeplinirea formalităților de import.

Numitul K.F.B. a falsificat la cererea lui S.A.

avizul nr. 8771 din 17 octombrie 2001 din care rezultă că a fost emis de

Ministerul Industriei și Resurselor, atestând astfel că SC S.P. SRL Oradea este

beneficiară a prevederilor H.G. nr. 244/2001 și astfel, urma să fie scutită de

taxe vamale.

Din rapoartele de constatare tehnico -

științifică întocmite de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Bihor a rezultat că

formularele prezentate autorităților vamale au fost completate de către

inculpatul S.A. și numitul K.F.B. prin scriere manuală.

Documentele vamale au fost prezentate în

copie, așa cum se prevede în regulament, împreună cu declarația vamală de

import (D.I.V.) la SC M.T.S. SRL Oradea de către inculpatul S.A., s-au

îndeplinit formalitățile vamale și s-au preluat bunurile importate fără a se

plăti taxa vamală aferentă și T.V.A., în valoare totală de 3.626.161.808 lei,

care nu a fost recuperată până în prezent.

Ca urmare a decesului inculpatului,

intervenit la 2 august 2005, conform certificatului de deces din 3 august 2005

prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin.

(l), (2) și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, spre

deosebire de răspunderea penală, care este personală, moștenitorii

inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi chemați să răspundă pentru

daunele provocate părților civile prin fapta inculpatului, respectiv S.M., soția

și S.M.O. și S.E., copii, avându-se în vedere faptul că aceștia au acceptat

succesiunea în urma defunctului S.A.

Referitor la acceptarea succesiunii de către

moștenitori, precum și la obligațiile de plată a pasivului succesoral, instanța

a reținut că, deși potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, ar

rezulta că moștenitorii au acceptat succesiunea pur și simplu, acest aspect

este valabil numai în ce privește soția inculpatului defunct, S.M., deoarece în

ceea ce privește minorii, sunt aplicabile dispozițiile art. 687 C. civ., cu

referire la art. 685 C. civ. și art. 659 C. civ. și următoarele, din

interpretarea cărora rezultă că aceștia prin efectul legii și ca o măsură de

protecție, pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, astfel

încât minorii vor răspunde din punct de vedere civil, numai în limita activului

succesoral.

În privința obligației de plată a pasivului

succesoral, din prevederile art. 774, 775, 777, art. 893, art. 896, art. 902 și

art. 1060 C. civ., rezultă că această obligație se divide de drept la

deschiderea succesiunii între persoanele ținute la această obligație,

proporțional cu partea ce revine fiecăreia din moștenire.

Împotriva hotărârii primei instanțe au

declarat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente apelantă SC S.P.

SRL Oradea și moștenitorii inculpatului decedat S.A., S.M., S.M.O. și S.E.,

solicitând admiterea lor, desființarea și modificarea hotărârii atacate în

sensul înlăturării lor la plata în solidar a daunelor morale, întrucât, în mod

greșit, instanța de fond la data pronunțării hotărârii nu a ținut cont de

legislația în domeniu și nici de actele depuse la dosar, respectiv din art. 25

din Legea nr. 133/1999, rezultă că de scutirea taxelor vamale de import pentru

utilajele destinate procesului de producție beneficiau întreprinderile mici și

mijlocii, dovada acestei calități, conform legii se face prin cifra de afaceri,

număr de personal, date care s-au dovedit cu actele societății și un alt

element, fiind capitalul social care trebuie să fie integral privat.

Verificând sentința atacată cu apel, pe baza

materialului și lucrărilor de la dosar, precum și din oficiu, conform art. 371 alin.

(2) și art. 378 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică.

Instanța de fond pe baza probelor

administrate în cauză, a declarației de recunoaștere a inculpatului S.A. dată

în fața organelor de urmărire penală cât și în instanță cu ocazia

interogatoriului luat, a stabilit vinovăția acestuia cu privire la

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Pe parcursul cercetării judecătorești

inculpatul S.A. a decedat, după cum rezultă din xerocopie certificatului de

deces aflat la dosar.

Ca urmare, instanța de fond cu ocazia

pronunțării sentinței apelate, sub aspectul laturii penale, în baza art. 11 pct.

2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus

încetarea procesului penal față de inculpatul S.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța de fond a reținut în legătură cu

latura civilă a cauzei, spre deosebire de răspunderea penală, care este

personală că moștenitorii inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi

chemați să răspundă pentru daunele provocate potrivit legii civile prin fapta

inculpatului.

Ca urmare a acestui fapt și pe baza

certificatului de moștenitor, aflat la dosarul instanței de fond, au fost

introduși în cauză ca moștenitori ai inculpatului decedat S.M., S.M.O. și S.E.

De asemenea, instanța de fond a apreciat în

mod corespunzător condițiile în care SC S.P. SRL Oradea și-a desfășurat

activitatea ca și I.M.M. și că aceasta putea să beneficieze de scutiri de taxe

vamale și T.V.A. prevăzute de Legea nr. 133/1999 și H.G. nr. 244/2001, dar

întrucât aceasta nu a urmat o procedură care implica obținerea unor avize și

certificate de la alte ministere, avize și certificate care, în speța de față,

nu au fost dobândite, întrucât au fost falsificate de către inculpat. Ca atare,

atâta timp cât SC S.P. SRL Oradea, deși avea vocație la scutirea de taxe vamale

și T.V.A. nu a făcut demersurile necesare pentru obținerea avizelor respective

în mod, legal, instanța de fond a reținut că partea civilă D.R.V. Oradea a fost

indusă în eroare prin depunerea documentației falsificate și, în consecință, i

s-a produs un prejudiciu.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 379 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă

civilmente SC S.P. SRL Oradea și moștenitorii inculpatului S.A., respectiv: S.M.,

S.M.O. și S.E., împotriva sentinței penale nr. l 17/P/2006 a Tribunalului

Bihor.

Apelanții au fost obligați să plătească 50

lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

formulat recurs partea responsabilă civilmente și succesorii inculpatului

decedat.

Prin motivele de recurs, susținute oral, au

fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus obligarea acestora,

în solidar, la plata despăgubirilor civile către D.V.I. Oradea.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub

aspectele invocate cât și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greșita aplicare a legii (caz de

casare, în vigoare, la data declarării recursurilor), înalta Curte constată că

recursurile formulate sunt fondate.

În cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.A.

s-a dispus, corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de acesta pentru

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Ca urmare a acestui fapt și în condițiile în

care la data decesului fusese pusă în mișcare acțiunea civilă în cadrul

procesului penal, potrivit art. 21 C. proc. pen., au fost introduși în cauză

succesorii inculpatului, care au acceptat moștenirea, respectiv, soția

supraviețuitoare S.M., și copii acestuia, S.M.O. și S.E.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut că succesorii inculpatului, acceptând moștenirea sunt chemați să

răspundă pentru daunele provocate părților civile prin faptele defunctului,

copii minori ai acestuia numai în limita activului succesoral.

Înalta Curte constată că instanța de fond și

de apel au soluționat greșit latura civilă a cauzei, obligând pe moștenitorii

inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata

despăgubirilor civile, conform actelor legale de moștenire și în limita

activului succesoral, în ceea ce-i privește pe copii minori ai defunctului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 21 C.

proc. pen., succesorii devin subiecți principali în latura civilă a procesului

penal, fiind considerați părți prin succesiune, ei au aceleași prerogative și

facultăți procesuale pe care le avea și partea decedată.

Chiar dacă succesorii „iau procedura” din

momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare

privind soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu

consecințe asupra soluționării acțiunii civile.

Or, în cauză, soluția instanței de fond de

obligare a moștenitorilor inculpatului în solidar și cu partea responsabilă

civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluție menținută

și de către instanța de apel) s-a raportat doar la declarațiile de recunoaștere

a faptelor date de inculpat și la probele administrate în faza de urmărire

penală.

Înalta Curte apreciază că în condițiile în

care printre succesorii inculpatului se află și copii minori ai acestuia,

instanțele nu au avut rol activ în soluționarea laturii civile a cauzei

încălcând în acest mod dispozițiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au

administrat probe în vederea soluționării laturii civile a cauzei, cu

garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se a-i obliga la

plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Mai mult decât atât, se observă că potrivit

certificatului de moștenitor rezultă că moștenitorii au acceptat succesiunea

pur și simplu.

Deși, instanța de fond menționează că minorii

pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, sens în care copii

inculpatului vor răspunde civil numai în limita activului succesoral, înalta

Curte apreciază că certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea

dispozițiilor legale, face dovada, până la anularea acestuia, în privința

calității de moștenitori și a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui

moștenitor în parte.

În cazul minorilor legea impune acceptarea

moștenirii sub beneficiu de inventar (respectiv, acceptantul beneficiar

răspunde pentru pasivul care-i revine din moștenire numai în limita și cu

activul moștenit), acceptarea fiind un act juridic solemn.

Însă pentru ca acceptarea sub beneficiu de

inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C.

civ., moștenitorul beneficiar este obligat să plătească datiriile succesiunii

numai până la concurența valorii bunurilor din moștenire), declarația trebuie să

fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel și exact al

bunurilor succesorale, făcut în formele legiuite (art. 705 C. civ.).

În raport de dispozițiile legale care

reglementează drepturile de moștenire ale minorilor, se apreciază că în cauză

trebuia să opereze prorogarea de competență a chestiunilor prealabile prevăzute

de art. 44 C. proc. pen.

Potrivit acestui text de lege, instanța

penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde

soluționarea cauzei, chiar dacă, prin natura sa, este de competența instanței

civile, cum este și cazul în speță referitor la certificatul de moștenitor

eliberat cu încălcarea dispozițiilor art. 704 și urm. C. civ. și ale Legii nr. 36/1995.

În consecință, având în vedere considerentele

expuse, înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursurile declarate în cauză, va casa ambele hotărâri cu

privire la soluționarea laturii civile a cauzei și va dispune trimiterea spre

rejudecare la tribunal.

Cu prilejul rejudecării, instanța va

administra probe utile și pertinente soluționării laturii civile a cauzei în

vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct

și a respectării principiului contradictorialității procesului penal, apreciind

dacă pentru ocrotirea intereselor minorilor nu se impune numirea unui curator

care să le apere interesele.

Cu prilejul rejudecării, după cum s-a

menționat, instanța de fond va soluționa și chestiunea prealabilă a certificatului

de moștenitor cu respectarea regulilor și a mijloacelor de probațiune prevăzute

de legislația civilă și va avea în vedere și celelalte critici formulate și de

partea responsabilă civilmente.

Se vor menține dispozițiile hotărârii primei

instanțe referitoare la latura penală a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de partea

responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea și de S.M., S.M.O. și S.E. în

calitate de succesori ai inculpatului decedat S.A. împotriva deciziei penale nr.

l22/ A din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Casează decizia penală atacată, în

totalitate, și sentința penală nr. 117/ P din 11 aprilie 2006 a Tribunalului

Bihor, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul

Bihor sub acest aspect.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței

penale atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28

noiembrie 2006.