ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6967/2006

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 117/ P din 11 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 4381/2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului S.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsită de art. 215 alin. (l), (2) și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen. Au fost obligați numiții S.M., S.M.O. și S.E., în calitate de moștenitori ai inculpatului S.A., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea, la despăgubiri civile în sumă de 3.626.016.808 lei, cu dobânzi legale de la data săvârșirii faptei și până la achitarea integrală a debitului, în favoarea părții civile D.R.V.

Oradea, conform cotelor legale de moștenire, iar pe minorii S.M.O. și S.E., doar în limita activului succesoral. A menținut sechestrul asigurător dispus în vederea recuperări prejudiciului, asupra bunurilor inculpatului S.A., decedat, prin ordonanța nr. 142/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și care a fost pus în aplicare prin procesul verbal de luare a măsurii asigurătorii. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor a reținut următoarea stare de fapt: Numiții P.S.I. și C.F. au fost administratori ai SC S.P. SRL Oradea, constituită și înregistrată în anul 1994, având printre obiectele de activitate și aceea de achiziționarea și vânzarea de deșeuri metalice.

În vederea desfășurării activității, societatea, în cursul lunilor septembrie - decembrie 2001, a importat de la societatea A.I., din Nurnberg - Germania trei utilaje, după cum urmează: o foarfecă hidraulică în valoare de 537.905 euro, conform D.I.V. nr. 78714 din 12 septembrie 2001; un greifer autopropulsant în valoare de 150.000 euro, conform D.I.V. 8864 din 18 octombrie 2001; un încărcător ATLAS, în valoare de 250 euro, conform D.I.V. 10808 din 12 decembrie 2001. Importul acestor utilaje presupunea că odată cu preluarea lor de la instituțiile vamale și achitarea unor taxe vamale și T.V.A. Conform dispozițiilor Legii nr. 133/1999 și H.G. nr. 244/2001, întreprinderile mici și mijlocii pot beneficia de scutirea de taxe vamale și T.V.A., în condițiile respectării unor dispoziții legale, care presupunea depunerea unor documente justificative instituțiilor vamale, care certificau încadrarea societății în această categorie.

Numitul P.S.I., în calitate de administrator la SC S.P. SRL Oradea i-a cerut lui S.A., angajat al societății în postul de director economic, să soluționeze problema documentelor necesare la vamă, pentru a putea dovedi că această societate îndeplinește condițiile de scutire de taxă vamală și T.V.A., prevăzute de Legea nr. 133/1999 și H.G. nr. 244/2001, deși știa că această procedură implică obținerea unor avize și certificate de la unele ministere, ceea ce presupunea timp, iar mărfurile contractate erau încărcate pe mijloace de transport, urmând a fi livrate într-un timp scurt. Scutirea de taxe aferente aducea societății beneficii importante de care ar fi profitat dacă nu ar fi fost descoperite sau dacă întruneau condițiile legale.

Inculpatul S.A. nu a întreprins nimic legal pentru obținerea calității de „întreprinderi mici și mijlocii” să faciliteze scutirea de taxe vamale și T.V.A., dar s-a documentat asupra înscrisurilor necesare a fi depuse în vamă, sens în care 1-a contactat pe M.G., administrator la SC M. SRL Oradea și i-a cerut acestuia setul de documente ale societății pe care acesta o administra și prin care se putea dovedi clasificarea societății în această categorie. Inculpatul S.A. a apelat la o cunoștință, care i-a pus la dispoziție un scanner, cu ajutorul căruia a preluat pe calculator anumite date din avizele obținute de la M.G. privind antetul instituției și ștampila cu semnătura reprezentanților acestora.

Folosindu-se de tehnica de calcul, și-a confecționat formulare necompletate „în alb” și pe care ulterior le-a completat cu datele SC S.P. SRL Oradea, prin scrierea personală sau i-a dat un set numitului K.B.B. să le completeze. Conform dispozițiilor Legii nr. 133/1999 privind întreprinderile mici și mijlocii și a H.G. nr. 244/2001, privind aprobarea Normelor Metodologice privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, art. 14 - 16, avizele trebuiau obținute de la Ministerul Industriei și Resurselor, de la organele fiscale și de la camerele de muncă, precum și de la Camera de Comerț și Industrie. Aproape toate aceste avize au fost falsificate de către inculpatul S.A.

și le-a atașat declarației pe proprie răspundere la autoritățile vamale din Județul Bihor, respectiv la societăți comisionare vamale. Un set de avize a fost completat manual de către el și numitul K.F.B. și predate inculpatului S.A., care le-a prezentat la două societăți de comisionare vamală, SC M.T.S. SRL Oradea și SC V.S. SRL Oradea, care, în calitate de comisionari, le-au predat instituțiilor vamale pentru îndeplinirea formalităților de import. Numitul K.F.B. a falsificat la cererea lui S.A. avizul nr. 8771 din 17 octombrie 2001 din care rezultă că a fost emis de Ministerul Industriei și Resurselor, atestând astfel că SC S.P. SRL Oradea este beneficiară a prevederilor H.G. nr. 244/2001 și astfel, urma să fie scutită de taxe vamale.

Din rapoartele de constatare tehnico - științifică întocmite de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Bihor a rezultat că formularele prezentate autorităților vamale au fost completate de către inculpatul S.A. și numitul K.F.B. prin scriere manuală. Documentele vamale au fost prezentate în copie, așa cum se prevede în regulament, împreună cu declarația vamală de import (D.I.V.) la SC M.T.S. SRL Oradea de către inculpatul S.A., s-au îndeplinit formalitățile vamale și s-au preluat bunurile importate fără a se plăti taxa vamală aferentă și T.V.A., în valoare totală de 3.626.161.808 lei, care nu a fost recuperată până în prezent.

Ca urmare a decesului inculpatului, intervenit la 2 august 2005, conform certificatului de deces din 3 august 2005 prima instanță a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (l), (2) și (5) C. pen., art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 288 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen. În ce privește latura civilă a cauzei, spre deosebire de răspunderea penală, care este personală, moștenitorii inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi chemați să răspundă pentru daunele provocate părților civile prin fapta inculpatului, respectiv S.M., soția și S.M.O. și S.E., copii, avându-se în vedere faptul că aceștia au acceptat succesiunea în urma defunctului S.A.

Referitor la acceptarea succesiunii de către moștenitori, precum și la obligațiile de plată a pasivului succesoral, instanța a reținut că, deși potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, ar rezulta că moștenitorii au acceptat succesiunea pur și simplu, acest aspect este valabil numai în ce privește soția inculpatului defunct, S.M., deoarece în ceea ce privește minorii, sunt aplicabile dispozițiile art. 687 C. civ., cu referire la art. 685 C. civ. și art. 659 C. civ. și următoarele, din interpretarea cărora rezultă că aceștia prin efectul legii și ca o măsură de protecție, pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, astfel încât minorii vor răspunde din punct de vedere civil, numai în limita activului succesoral.

În privința obligației de plată a pasivului succesoral, din prevederile art. 774, 775, 777, art. 893, art. 896, art. 902 și art. 1060 C. civ., rezultă că această obligație se divide de drept la deschiderea succesiunii între persoanele ținute la această obligație, proporțional cu partea ce revine fiecăreia din moștenire. Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel, în termen legal, partea responsabilă civilmente apelantă SC S.P. SRL Oradea și moștenitorii inculpatului decedat S.A., S.M., S.M.O.

și S.E., solicitând admiterea lor, desființarea și modificarea hotărârii atacate în sensul înlăturării lor la plata în solidar a daunelor morale, întrucât, în mod greșit, instanța de fond la data pronunțării hotărârii nu a ținut cont de legislația în domeniu și nici de actele depuse la dosar, respectiv din art. 25 din Legea nr. 133/1999, rezultă că de scutirea taxelor vamale de import pentru utilajele destinate procesului de producție beneficiau întreprinderile mici și mijlocii, dovada acestei calități, conform legii se face prin cifra de afaceri, număr de personal, date care s-au dovedit cu actele societății și un alt element, fiind capitalul social care trebuie să fie integral privat. Verificând sentința atacată cu apel, pe baza materialului și lucrărilor de la dosar, precum și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) și art. 378 C. proc.

pen., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică. Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză, a declarației de recunoaștere a inculpatului S.A. dată în fața organelor de urmărire penală cât și în instanță cu ocazia interogatoriului luat, a stabilit vinovăția acestuia cu privire la infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul S.A. a decedat, după cum rezultă din xerocopie certificatului de deces aflat la dosar. Ca urmare, instanța de fond cu ocazia pronunțării sentinței apelate, sub aspectul laturii penale, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul S.A.

pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată. Instanța de fond a reținut în legătură cu latura civilă a cauzei, spre deosebire de răspunderea penală, care este personală că moștenitorii inculpatului, dacă au acceptat succesiunea, pot fi chemați să răspundă pentru daunele provocate potrivit legii civile prin fapta inculpatului. Ca urmare a acestui fapt și pe baza certificatului de moștenitor, aflat la dosarul instanței de fond, au fost introduși în cauză ca moștenitori ai inculpatului decedat S.M., S.M.O. și S.E. De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corespunzător condițiile în care SC S.P. SRL Oradea și-a desfășurat activitatea ca și I.M.M.

și că aceasta putea să beneficieze de scutiri de taxe vamale și T.V.A. prevăzute de Legea nr. 133/1999 și H.G. nr. 244/2001, dar întrucât aceasta nu a urmat o procedură care implica obținerea unor avize și certificate de la alte ministere, avize și certificate care, în speța de față, nu au fost dobândite, întrucât au fost falsificate de către inculpat. Ca atare, atâta timp cât SC S.P. SRL Oradea, deși avea vocație la scutirea de taxe vamale și T.V.A. nu a făcut demersurile necesare pentru obținerea avizelor respective în mod, legal, instanța de fond a reținut că partea civilă D.R.V. Oradea a fost indusă în eroare prin depunerea documentației falsificate și, în consecință, i s-a produs un prejudiciu.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea și moștenitorii inculpatului S.A., respectiv: S.M., S.M.O. și S.E., împotriva sentinței penale nr. l 17/P/2006 a Tribunalului Bihor. Apelanții au fost obligați să plătească 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs partea responsabilă civilmente și succesorii inculpatului decedat. Prin motivele de recurs, susținute oral, au fost criticate hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor civile către D.V.I.

Oradea. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate cât și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., referitoare la greșita aplicare a legii (caz de casare, în vigoare, la data declarării recursurilor), înalta Curte constată că recursurile formulate sunt fondate. În cauză, ca urmare a decesului inculpatului S.A. s-a dispus, corect, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal față de acesta pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Ca urmare a acestui fapt și în condițiile în care la data decesului fusese pusă în mișcare acțiunea civilă în cadrul procesului penal, potrivit art. 21 C. proc.

pen., au fost introduși în cauză succesorii inculpatului, care au acceptat moștenirea, respectiv, soția supraviețuitoare S.M., și copii acestuia, S.M.O. și S.E. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că succesorii inculpatului, acceptând moștenirea sunt chemați să răspundă pentru daunele provocate părților civile prin faptele defunctului, copii minori ai acestuia numai în limita activului succesoral. Înalta Curte constată că instanța de fond și de apel au soluționat greșit latura civilă a cauzei, obligând pe moștenitorii inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile, conform actelor legale de moștenire și în limita activului succesoral, în ceea ce-i privește pe copii minori ai defunctului.

Din interpretarea dispozițiilor art. 21 C. proc. pen., succesorii devin subiecți principali în latura civilă a procesului penal, fiind considerați părți prin succesiune, ei au aceleași prerogative și facultăți procesuale pe care le avea și partea decedată. Chiar dacă succesorii „iau procedura” din momentul introducerii lor în cauză, ei dispun de toate mijloacele de apărare privind soluționarea acțiunii penale pe care le-ar fi avut inculpatul, cu consecințe asupra soluționării acțiunii civile. Or, în cauză, soluția instanței de fond de obligare a moștenitorilor inculpatului în solidar și cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă (soluție menținută și de către instanța de apel) s-a raportat doar la declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpat și la probele administrate în faza de urmărire penală.

Înalta Curte apreciază că în condițiile în care printre succesorii inculpatului se află și copii minori ai acestuia, instanțele nu au avut rol activ în soluționarea laturii civile a cauzei încălcând în acest mod dispozițiile art. 4 C. proc. pen., în sensul că nu au administrat probe în vederea soluționării laturii civile a cauzei, cu garantarea drepturilor procesuale ale succesorilor, mărginindu-se a-i obliga la plata sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă. Mai mult decât atât, se observă că potrivit certificatului de moștenitor rezultă că moștenitorii au acceptat succesiunea pur și simplu.

Deși, instanța de fond menționează că minorii pot accepta succesiunea numai sub beneficiu de inventar, sens în care copii inculpatului vor răspunde civil numai în limita activului succesoral, înalta Curte apreciază că certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale, face dovada, până la anularea acestuia, în privința calității de moștenitori și a cotei sau a bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte. În cazul minorilor legea impune acceptarea moștenirii sub beneficiu de inventar (respectiv, acceptantul beneficiar răspunde pentru pasivul care-i revine din moștenire numai în limita și cu activul moștenit), acceptarea fiind un act juridic solemn.

Însă pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar să producă efectele prevăzute de lege (potrivit art. 713 pct. 1 C. civ., moștenitorul beneficiar este obligat să plătească datiriile succesiunii numai până la concurența valorii bunurilor din moștenire), declarația trebuie să fie precedată sau urmată de întocmirea unui inventar fidel și exact al bunurilor succesorale, făcut în formele legiuite (art. 705 C. civ.). În raport de dispozițiile legale care reglementează drepturile de moștenire ale minorilor, se apreciază că în cauză trebuia să opereze prorogarea de competență a chestiunilor prealabile prevăzute de art. 44 C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, instanța penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluționarea cauzei, chiar dacă, prin natura sa, este de competența instanței civile, cum este și cazul în speță referitor la certificatul de moștenitor eliberat cu încălcarea dispozițiilor art. 704 și urm. C. civ.

și ale Legii nr. 36/1995. În consecință, având în vedere considerentele expuse, înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate în cauză, va casa ambele hotărâri cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și va dispune trimiterea spre rejudecare la tribunal. Cu prilejul rejudecării, instanța va administra probe utile și pertinente soluționării laturii civile a cauzei în vederea garantării drepturilor procesuale ale succesorilor inculpatului defunct și a respectării principiului contradictorialității procesului penal, apreciind dacă pentru ocrotirea intereselor minorilor nu se impune numirea unui curator care să le apere interesele.

Cu prilejul rejudecării, după cum s-a menționat, instanța de fond va soluționa și chestiunea prealabilă a certificatului de moștenitor cu respectarea regulilor și a mijloacelor de probațiune prevăzute de legislația civilă și va avea în vedere și celelalte critici formulate și de partea responsabilă civilmente. Se vor menține dispozițiile hotărârii primei instanțe referitoare la latura penală a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC S.P. SRL Oradea și de S.M., S.M.O. și S.E. în calitate de succesori ai inculpatului decedat S.A. împotriva deciziei penale nr. l22/ A din 27 iunie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată, în totalitate, și sentința penală nr. 117/ P din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Bihor, numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei. Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor sub acest aspect. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 noiembrie 2006.