ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1987/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul V.V. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16002/185 din 12 iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 25 iulie 1944, ulterior strămutării părinților din Cadrilater, Bulgaria. Prin sentința civilă nr. 3460 din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de V.V. și a anulat Hotărârea nr. 16002/185 din 12 iunie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 25 iulie 1944 – 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/ 2000. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părinții reclamantului au fost strămutați din Cadrilater în comuna Nicolae Bălcescu, județul Tulcea, iar reclamantul fiind născut ulterior strămutării părinților săi a suferit direct efectele strămutării din momentul nașterii. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului București, care a motivat, în esență, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României și nu a făcut dovada persecuției etnice.

Recursul este nefondat. Se reține că reclamantul s-a născut la data de 25 iulie 1944 în orașul Lehliu, județul Călărași, iar părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație, ca urmare a Tratatului de la Craiova din septembrie 1940 dintre România și Bulgaria, fiind strămutați din motive etnice din Cadrilater în județul Tulcea, comuna Nicolae Bălcescu, România. Faptul că reclamantul s-a născut ulterior strămutării părinților săi nu-l exclude de la aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/ 2000. Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului și asigurarea nemijlocită de către părinți a unor alte cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și de educație.

Concluzia la care se ajunge prin asumarea raționamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă părinților săi este eronată și nu poate fi primită. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate, în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost strămutați din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa ca urmare a strămutării respective.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 3460 din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2007.