ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 990/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4
din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești s-a respins, ca nefondată,
plângerea formulată de petenta SC A.T.M. SA Ploiești împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale nr. 364/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Ploiești și a fost obligată petenta la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a pronunța astfel,
Curtea de Apel Ploiești, a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 364/ P
din 26 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a
dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.
pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul N.C., inspector principal de
poliție, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea acestei soluții
se arată că intimatul a efectuat cercetări în dosarul nr. 8019/P/2004, având ca
obiect plângerea formulată de SC A.T.M. SA Ploiești împotriva numitului R.C.C.,
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și din conținutul actelor
premergătoare nu rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea unor fapte
care să atragă răspunderea penală. Referatul întocmit de ofițerul de poliție,
cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmat de procuror și
soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută de Judecătoria
Ploiești, prin sentința penală nr. 305 din 8 februarie 2007 plângerea formulată
fiind respinsă, ca neîntemeiată.
S-a mai reținut că intimatul
N.C. a finalizat cercetările la data de 27 octombrie 2005 prin referatul de
neîncepere a urmăririi penale și întrucât, urmare a reorganizării S.I.F. din
cadrul Inspectoratului de Poliție Prahova, acesta a fost detașat la poliția
orașului Urlați, din ordinul șefilor ierarhici superiori a preluat pentru
soluționare, toate dosarele pe care le avea în lucru printre care și dosarul nr.
8019/P/2004.
Împotriva acestei rezoluții,
petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Ploiești și prin rezoluția nr. 1391/II/2 din 23 octombrie 2007,
plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea soluției se
arată că din actele premergătoare, nu rezultă că intimatul-făptuitor și-a
îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu, și propunerea sa de
neîncepere a urmăririi penale, confirmată de procuror a fost menținută de
instanța de judecată.
Curtea a mai reținut că, la
data de 7 decembrie 2004, petenta SC A.T.M. SA Ploiești a formulat plângere
penală, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva numitului R.C.A.,
în vederea cercetării acestuia, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de
înșelăciune.
Plângerea a fost înaintată S.I.F.
din cadrul I.P.J. Prahova și a format obiectul dosarului nr. 8019/P/2004, care
a fost repartizat intimatului N.C., inspector principal în cadrul acestui
serviciu.
Din declarația petentului
rezultă că acest dosar i-a fost repartizat pentru efectuarea cercetărilor în
luna martie 2005, că a efectuat acte premergătoare, respectiv, s-a luat
declarație numitului R.C.A., s-au efectuat verificări privind relațiile
comerciale derulate între petentă și societatea acestuia (SC A.T. SRL
București) și s-au efectuat verificări la I.P.J. Iași, S.C.P., referitoare la
dosarul penal nr. 1612/P/2004 în care se efectuează cercetări față de
administratorul SC S. SRL Iași, care a emis cele 5 bilete la ordin, pe care R.C.A.
le-a girat societății petente, pentru serviciile de transport efectuate.
La data de 27 octombrie
2005, intimatul a soluționat acest dosar, întocmind referatul cu propunerea de
neîncepere a urmăririi penale, față de numitul R.C.A. pentru infracțiunea de
înșelăciune și prin rezoluția nr. 8019/P/2004 Parchetul de pe lângă Judecătoria
Ploiești a confirmat această soluție.
Petentul a formulat plângere
împotriva acestei soluții și prin sentința nr. 305 din 8 februarie 2007 a
Judecătoriei Ploiești, plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 246 C. pen.,
abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor, constă în fapta
funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu
știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos, cauzând
prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din actele premergătoare
efectuate în cauză, Curtea a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea
unei fapte penale, nu s-a făcut dovada că intimatul a acționat cu rea credință
împotriva intereselor petentului sau că actele întocmite de acesta ar fi
denaturat o realitate.
De altfel, petentul a supus
cenzurii instanței de judecată soluțiile date, în dosarul nr. 8019/P/2004 în
care petentul a efectuat acte premergătoare și soluția de neîncepere a
urmăririi penale propusă de intimat și confirmată de procuror a fost menținută
și de instanță ceea ce înseamnă că acesta și-a îndeplinit în mod corespunzător
îndatoririle de serviciu.
În lipsa unor argumente
temeinice și a unor probe că intimatul ar fi acționat în efectuarea actelor de
cercetare cu rea credință nu se putea dispune decât soluția de neîncepere a
urmăririi penale pentru infracțiunea reclamată.
De asemenea, Curtea
estimează că nu s-au încălcat dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., caracterul
rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de
circumstanțele cauzei, de conduita părților și de probele necesare pentru
verificarea faptelor sesizate în scopul aflării adevărului.
De la data repartizării
dosarului și până la data întocmirii actului final, referatul de neîncepere a
urmăririi penale, intimatul a verificat sesizarea petentului efectuând actele
premergătoare menționate în declarația dată și arătate mai sus, strângerea
acestor date s-au realizat într-un termen de șase luni, astfel că susținerea
petentului că intimatul ar fi efectuat cercetări în acest dosar, cu încălcarea
termenului rezonabil de 2 ani este lipsită de temei.
De asemenea, presupusa
relație de rudenie a intimatului cu apărătorul persoanei cercetată pentru
săvârșirea infracțiunii de înșelăciune nu s-a dovedit, simpla afirmație a
petentei nu poate să atragă răspunderea penală a intimatului pentru vreo faptă
de corupție atâta timp cât nu sunt probe în acest sens.
Împotriva acestei sentințe
în termen legal a declarat recurs petenta SC A.T.M. SA, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, fără însă a arăta motivele de recurs.
Deși legal citată, petenta
nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține recursul.
Examinând legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se
vor arăta:
Petenta a formulat plângere
conform dispozițiilor art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției nr.
364/P/2007 din 26 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inspectorul
principal de poliție N.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii sale,
petenta a arătat că rezoluția atacată este netemeinică și nelegală întrucât
intimatul cu intenție nu a efectuat acte în dosarul pe care îl instrumenta,
deși avea obligația de a le efectua, iar actele premergătoare s-au efectuat în
mod defectuos, cu depășirea termenului rezonabil prevăzut de legislația
europeană.
De asemenea, i s-a încălcat
dreptul la un proces echitabil, intimatul fiind rudă cu apărătorul persoanei
față de care s-au efectuat cercetări.
Susținerile petentei sunt
nefondate.
Din actele premergătoare
efectuate în cauză rezultă că intimatul N.C., cu ocazia instrumentării
dosarului nr. 8019/P/2004 ce avea ca obiect plângerea petentei împotriva
numitului R.C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, și-a îndeplinit
atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, cu respectarea dispozițiilor
legale, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală având la
bază actele efectuate în dosarul respectiv.
Propunerea de a nu se începe
urmărirea penală față de R.C.A. a fost confirmată de procuror, care prin
rezoluția nr. 8019/P/2004 din 11 ianuarie 2006 a dispus neînceperea urmăririi
penale, soluție menținută prin sentința penală nr. 385/2007 a Judecătoriei
Ploiești.
Referitor la termenul în
care a fost soluționată plângerea petentului, din actele dosarului rezultă că
intimatul a întocmit referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală
la data de 27 octombrie 2005, dosarul fiindu-i repartizat în luna martie 2005,
actele premergătoare fiind efectuate în termen rezonabil, apreciat în funcție
de complexitatea cauzei, natura infracțiunii investigate, conduita părților,
probele necesare pentru verificarea aspectelor sesizate de către petentă.
Petenta a mai susținut în
plângerea sa că intimatul a fost părtinitor cu ocazia cercetărilor pe care le-a
efectuat întrucât este rudă cu apărătorul persoanei față de care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale, susținere care însă nu a fost dovedită în niciun
fel.
Având în vedere că în speță
nu s-au conturat indicii în sensul săvârșirii vreunei fapte penale de către
intimat, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta
în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluția atacată fiind temeinică și
legală.
În consecință, față de cele
expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, astfel că în baza art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să îl respingă, iar
potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., să o oblige pe petentă la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționara SC A.T.M. SA împotriva sentinței penale nr. 4
din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă recurenta petiționară
la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 18 martie 2008.