ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 februarie 2006,

reclamantul N.D. a chemat în judecată C.N.C.D. și pe D.G., angajat al acestuia,

solicitând anularea Hotărârii nr. 221 din 21 septembrie 2005 prin care F.H.G.P.

a fost amendată contravențional cu 1.000 RON, în temeiul dispozițiilor art. 19

1

,

art. 2 alin. (1) și (3) și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000 modificată și

completată.

Totodată, reclamantul a

solicitat obligarea pârâților la daune morale în sumă de 100.000 RON sub forma

compensațiilor materiale și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 35 din 25

februarie 2007 Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea constatând lipsa

calității procesuale active a reclamantului față de faptul că sancțiunea

contravențională a fost aplicată persoanei juridice F.H.G.P.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs N.D. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel recurentul a

susținut că hotărârea Curții de Apel a fost pronunțată cu încălcarea

dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. prin neîndeplinirea procedurii de citare

cu pârâtul D.G.; că Instanța fondului a interpretat greșit actul dedus

judecății atunci când a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului, acesta, în calitate de reprezentant legal al fundației fiind cel

sancționat și nicidecum persoana juridică.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Referitor la încălcarea

dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., cu dovezile de îndeplinire a procedurii

de citare aflate la dosar, se face dovada citării pârâtului D.G. la sediul C.N.C.D.

al cărui angajat este astfel încât critica formulată prin recurs urmează a fi

respinsă ca nefondată.

În ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului, legal și temeinic a fost reținută

de către Curtea de Apel Timișoara, fiind evident din cuprinsul Hotărârii nr.

221 din 21 septembrie 2005, că răspunderea contravențională pentru încălcarea

dispozițiilor art. 19 și art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000, s-a stabilit în

sarcina persoanei juridice F.H.G.P. De altfel, cu autoritate de lucru judecat,

aceeași situație rezultă și din Decizia nr. 682/2006, definitivă și irevocabilă

pronunțată de Tribunalul Timiș.

Astfel fiind, cum acțiunea în

anularea acestei hotărâri a fost formulată de reclamant, persoana fizică, în

nume propriu și nu în calitate de reprezentant legal al fundației, în numele și

pentru aceasta, persoană juridică distinctă de membrii săi, în mod corect s-a

apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active, singura

îndreptățită să solicite anularea sancțiunii fiind F.H.G.P.

Văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.D.

împotriva sentinței civile nr. 35 din 20 februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 mai 2007.