ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 551/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la 3 februarie

2006 la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

revizuientul F.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimații M.A.P.D.R. și F.G.

revizuirea sentinței civile nr. 14 din 17 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. 2350/COM/2005, cererea fiind motivată în drept potrivit

art. 322 pct. 5 teza II-a și ulterior potrivit art. 322 pct. 5 teza I C. proc.

civ.

În motivarea cererii,

revizuientul a arătat că, prin sentința civilă nr. 14 din 17 mai 2005 a fost respinsă acțiunea pe care a formulat-o, ca fiind rămasă fără obiect.

Instanța de executare a

stabilit că sentința civilă nr. 439 din 2 decembrie 2003, definitivă și

irevocabilă – titlu executoriu a fost pusă în executare de către pârâtul M.A.P.D.R.

prin Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004, „pârâtul l-a reîncadrat pe

reclamant în funcția publică de conducere de director executiv al D.A.D.R. a

Judecătoriei Arad, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 439

din 2 decembrie 2003, a Curții de Apel Timișoara”.

Revizuientul a mai arătat că,

prin sentința civilă nr. 477 din 16 decembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă

acțiunea reclamantului F.A.G. împotriva pârâtului M.A.P.D.R. S-a dispus

anularea Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004 emis de pârât, pe care l-a

obligat față de reclamant la daune morale în echivalentul în lei a sumei de

250.000 Euro și cheltuieli de judecată, hotărâre irevocabilă prin Decizia nr. 230

din 24 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Astfel a susținut

revizuientul, sentința civilă nr. 14 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara și-a pierdut suportul ei probator – Ordinul nr. 268 din 4 octombrie

2004 al M.A.P.D.R., ceea ce impune admiterea cererii sale de revizuire,

întrucât intimatul-pârât M.A.P.D. nu a adus la îndeplinire sentința civilă nr. 439/

PI din 2 decembrie 2003.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin Încheierea nr. 16 din 21 iunie

2006 în Camera de Consiliu a respins cererea de revizuire formulată de

reclamantul F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 14 din 17 mai 2005 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 2350/2005.

În motivarea soluției s-a

reținut că, sentința civilă nr. 14 din 17 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara a rămas definitivă prin Decizia nr. 5340 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a

constatat nul, recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 14/2005,

iar sentința civilă nr. 439 a Curții de Apel Timișoara a fost pusă în executare

prin emiterea de către M.A.P.D.R. a Ordinului nr. 268 din 4 octombrie 2004 .

Împotriva Încheierii din 21

iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios

administrativ, a declarat în termen recurs F.A.G., solicitând casarea hotărârii

atacate, rejudecarea pe fond a cererii sale de revizuire a sentinței civile nr.

14 din 17 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara, și admiterea acestuia, mai puțin

a capătului 2 din cerere, la care a renunțat în scris și verbal la termenul din

5 decembrie 2006.

F.A.G. a motivat în drept

recursul potrivit art. 304 pct. 5, 7 și 9 precum și art. 304

1

C. proc. civ., susținând în esență că: Instanța trebuia să se pronunțe printr-o sentință,

iar, nu printr-o încheiere, judecata trebuia să fie în ședința publică, iar nu

în Camera de Consiliu, hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de

drept pe care se sprijină și care au format convingerea Instanței, motivarea

este sumară și confuză. A susținut și că nu poate fi menținută o hotărâre

judecătorească al cărui fundament juridic a fost desființat definitiv și

irevocabil.

Examinând hotărârea atacată

în raport de critica formulată cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Art. 326 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că, cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor

prevăzute pentru cererea de chemare în judecată

Cererea de revizuire a fost

soluționată cu încălcarea prevederilor art. 121 C. proc. civ., în Camera de Consiliu, iar nu în ședință publică, Instanța s-a pronunțat prin

Încheiere, deși nu este o hotărâre dată în cursul judecății, încălcând

prevederile art. 255 C. proc. civ.

Totodată hotărârea s-a dat

„cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare” cu nesocotirea

prevederilor art. 301 C. proc. civ.

Se reține că hotărârea atacată

este neclară, confuză, dată cu încălcarea prevederilor art. 261 alin (5) C.

proc. civ., fără a cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Încălcând dispozițiile

legale menționate, neavând un rol activ, contrar prevederilor art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., hotărând fără a analiza și aspectele invocate în Întâmpinare de

intimatul M.A.P.D.R., Instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.

Rejudecând cauza, Instanța

va verifica temeiurile legale ale cererii de revizuire, așa cum au fost

indicate și precizate de revizuient, față de împrejurarea că prin sentința civilă

nr. 477 din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, invocată în cererea

de revizuire a fost anulat Ordinul nr. 268 din 4 octombrie 2004 emisă de pârâtul

M.A.P.D.R., care a fost obligat către reclamant, la daune morale în

echivalentul în lei a sumei de 250.000 Euro.

În consecință, recursul va

fi admis, sentința atacată va fi casată în temeiul art. 313 C. proc. civ. și se va trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare, cu aplicarea

prevederilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de F.A.G.

împotriva Încheierii nr. 16 din 21 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, dosar nr. 911/CA/2006.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2007.