Sherstyuk împotriva Ucrainei

Reclamantul, Olga Ivanovna Sherstyuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1965 și locuiește în orașul Popasnaya din regiunea Lugansk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev, al Ministerului Justiției Ucrainei. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 1988, reclamantul a deschis un cont de depozit pe termen fix în cadrul Băncii de Economii URSS. În temeiul contractului, rata anuală a dobânzii a fost de 3 %. Prin decizia din 20 martie 1991, Verkhovna Rada (Parlamentul) din Ucraina a declarat că sumele Ucraineane ale Băncii de Economii URSS sunt proprietăți ale statului ucrainean.

Operarea băncilor și activităților bancare a fost reglementată de lege (a se vedea legislația internă relevantă, mai jos). Din 1992, economia ucraineană a avut hiperinflație, cu vârful său în 1993. La 30 iunie 1993, sucursala regională a Bancii de Economii din Ucraina (denumită în continuare „bancă”) a plasat un anunț în ziarul Consiliului Regional Lugansk numit „Nasha gazeta”. Anunțul se citește după cum urmează: „Banca de Economii informează, începând cu 1 iulie anul acesta, rata anuală a dobânzii asupra depozitelor pe termen fix și asupra depozitelor speciale pentru copii este stabilită la 220%. Nu sunt necesare noi formalități pentru depozitele fixe deschise anterior și depozitele speciale pentru copii.” Potrivit reclamantului, după ce a citit acest anunț și după ce a primit confirmarea în biroul local al Băncii, reclamantul a decis, în contravenție cu intențiile ei inițiale, să nu retragă banii depusi la Banca.

În 1996, autoritățile ucrainene au implementat o reformă monetară menită să înlocuiască fosta unitate monetară, cuponul karbovanets, cu o nouă monedă, cu hryvnia ucraineană (украפнскa δривнa, UAH), la o rată de schimb de 100.000 cupon karbovanets pentru 1 hryvnia. Potrivit reclamantului, în iunie 2001, având dificultăți în înțelegerea informațiilor scrise în rapoartele sale de cont, ea a consultat un expert care, după examinarea dosarelor de mai sus, a aflat că, din 1994, rata anuală a dobânzii asupra depozitului ei a fost mai mică de 220%.

Potrivit reclamantului, rata anuală a dobânzii asupra depozitului ei a fost de 194,7% în 1994, 86,8% în 1995, 29,9% în 1996, 13,7% în 1997, 6,9% în 1998, 7,3% în 1999, și 6,3% în 2000. În iulie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de District Popasna din regiunea Lugansk împotriva Băncii care solicită compensare pentru daunele cauzate prin reducerea ratelor anuale de dobânzi pe depozitul său fără să o informeze și fără a solicita consimțământul prealabil. Ea s-a plâns că Banca nu și-a respectat obligațiile de a plăti pe depunerea ei interesele de 220% pe an stabilite în 1993 după publicarea anunțării în ziarul oficial al consiliului regional.

Potrivit reclamantului, în cursul audierii, reprezentantul Băncii a explicat, printre altele, că, în conformitate cu statutul și instrucțiunile Băncii din 3 octombrie 1980 și 8 iulie 1998, Banca nu a fost obligată să difuzeze informații privind ratele dobânzii aplicabile, însă aceste informații au fost întotdeauna disponibile în sumele Băncii și reclamantul ar fi putut să-l fi consultat acolo. Prin hotărârea sa din 25 decembrie 2001, instanța a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată, din următoarele motive: „...acuzatul, după modificarea unilaterală a ratelor dobânzii privind depozitul pe termen fix, a acționat în conformitate cu art. 41 din Legea Ucrainei „pe bănci și activități bancare” în formularea din 1991, în temeiul căreia Banca de Economii a Ucrainei stabilește ratele dobânzii asupra depozitelor în cadrul ratelor maxime de dobânzi stabilite de Banca Națională a Ucrainei.

În același timp, prezenta Lege nu prevede alte condiții pentru stabilirea ratelor dobânzilor asupra depozitelor, inclusiv acordul de către deponenți. Având în vedere, aceste Legi ... deține cea mai mare forță juridică și este obligatorie pentru punerea în aplicare de către toate persoanele juridice și cetățenii Ucrainei, instanța consideră că acțiunile inculpate privind modificările unilaterale ale ratelor dobânzii privind depozitul pe termen fix al reclamantului au fost legale, deci afirmațiile ... nu sunt justificate...” Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri în fața Curții de Apel Regionale din Lugansk. La 4 aprilie 2002, Curtea Regională de Apel din Lugansk a susținut hotărârea instanței de primă instanță.

În decizia sa, instanța de apel, după ce a repetat raționamentul instanței de primă instanță, a remarcat, de asemenea, că reclamantul și-a depus banii în 1988 cu rata dobânzii de 3 %. Începând cu 1 iulie 1993, Banca a modificat rata dobânzii, dar aceasta nu a fost niciodată mai mică decât rata inițială de 3 %. Reclamantul a apelat în casație. La 23 iunie 2003, comitetul de trei judecători al Curții Supreme a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casație. art. 41 „Toată lumea are dreptul de a deține, de a utiliza și de a dispune de proprietatea sa, și rezultatele activității sale intelectuale și creative... Nimeni nu va fi ilicit de dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată este inviolabilă...” art. 41. Ratele dobânzii Băncii de Economii din Ucraina „Banca de Economii din Ucraina stabilește ratele dobânzii asupra depozitelor populației în limitele ratelor maxime ale dobânzii, stabilite de Banca Națională.”

The applicant, Ms Olga Ivanovna Sherstyuk, is a Ukrainian national who was born in 1965 and lives in the town of Popasnaya of the Lugansk region. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Y. Zaytsev, of the Ministry of Justice of Ukraine. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In October 1988 the applicant opened a fixed-term deposit account in the USSR Savings Bank. Under the contract, the annual interest rate on the deposit was 3 %. By a decision of 20 March 1991, the Verkhovna Rada (Parliament) of Ukraine declared the Ukrainian branches of the USSR Savings Bank being a property of the Ukrainian State. The operation of banks and banking activities was regulated by law (see Relevant domestic law, below).

Since 1992, Ukrainian economy experienced hyperinflation, with its peak in 1993. On 30 June 1993 the regional branch of the Ukraine Savings Bank (hereinafter – “the Bank”) placed an announcement in the Lugansk Regional Council’s newspaper called “Nasha gazeta”. The announcement read as follows: “The Savings Bank informs As of 1 July this year the annual interest rate on fixed-term deposits and on special deposits for children is set at 220 per cent. No new formalities are required for previously opened fixed-term deposits and special deposits for children.” According to the applicant, having read this announcement and having received confirmation in the local office of the Bank, the applicant decided, contrary to her initial intentions, not to withdraw her money deposited with the Bank.

In 1996 the Ukrainian authorities implemented a monetary reform intended to replace the former monetary unit, the karbovanets coupon, with a new currency, the Ukrainian hryvnia (українськa гривнa, UAH), at an exchange rate of 100,000 karbovanets coupons for 1 hryvnia. According to the applicant, in June 2001, having difficulties in understanding the information written in her account statement records, she consulted an expert who, after having examined the above records, found out that since 1994 the annual interest rate on her deposit had been lower than 220%.

According to the applicant the annual interest rate on her deposit was 194.7% in 1994, 86.8% in 1995, 29.9% in 1996, 13.7% in 1997, 6.9% in 1998, 7.3% in 1999, and 6.3% in 2000. In July 2001 the applicant instituted proceedings in the Popasna District Court of the Lugansk Region against the Bank seeking compensation for damages caused by decreasing the annual interest rates on her deposit without informing her and without seeking her prior consent. She complained that the Bank fell short of its obligations to pay on her deposit the interests of 220% per year fixed in 1993 after publication of the announcement in the official newspaper of the regional council.

According to the applicant, during the hearing, the representative of the Bank, explained, among other things, that in accordance with the Bank’s Statute and instructions of 3 October 1980 and 8 July 1998, the Bank was not obliged to disseminate information about the applicable interest rates, but such information had always been available in branches of the Bank and the applicant could have consulted it there. By its judgment of 25 December 2001, the court rejected the applicant’s claim as unsubstantiated, for the following reasons: “...the defendant, having changed unilaterally the interest rates on the fixed-term deposit had acted in accordance with Article 41 of the Law of Ukraine “on Banks and Banking Activities” in the wording of 1991, under which the Savings Bank of Ukraine sets the interest rates on deposits within the maximum interest rates set by the National Bank of Ukraine.

At the same time, this Law does not foresee any other conditions for setting interest rates on deposits, including agreement of depositors. Taking into account, that Laws ... have the highest legal force and are obligatory for implementation by all legal persons and citizens of Ukraine, the court considers that the defendant’s actions on unilateral changes of the interest rates on the fixed-term deposit of the applicant had been lawful, therefore the claims ... are unsubstantiated...” The applicant appealed against this judgment to the Lugansk Regional Court of Appeal. On 4 April 2002 the Lugansk Regional Court of Appeal upheld the judgment of the first instance court. In its decision the appellate court, having repeated the reasoning of the first-instance court, also noted that the applicant had deposited her money in 1988 with the interest rate of 3 per cent.

Since 1 July 1993 the Bank had been changing the interest rate but the latter never went lower than the original rate of 3 per cent. The applicant appealed in cassation. On 23 June 2003 the panel of three judges of the Supreme Court of Ukraine rejected the applicant’s request for leave to appeal in cassation. Article 41 “Everyone has the right to own, use and dispose of his or her property, and the results of his or her intellectual and creative activity... No one shall be unlawfully deprived of the right of property. The right of private property is inviolable...” Article 41. Interest rates of the Ukraine Savings Bank “The Ukraine Savings Bank fixes the interest rates on the deposits of the population within the limits of the maximum interest rates, established by the National Bank.”