SHERSTYUK v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
SHERSTYUK v. UKRAINE (CtEDO, 2006)
Reclamantul, Olga Ivanovna Sherstyuk, este un național ucrainean care s-a născut în 1965 și locuiește în orașul Popasnaya din regiunea Lugansk. Guvernul ucrainean (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Y. Zaytsev, al Ministerului Justiției Ucrainei. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În octombrie 1988, reclamantul a deschis un cont de depozit pe termen fix în cadrul Băncii de Economii URSS. În temeiul contractului, rata anuală a dobânzii a fost de 3 %. Prin decizia din 20 martie 1991, Verkhovna Rada (Parlamentul) din Ucraina a declarat că sumele Ucraineane ale Băncii de Economii URSS sunt proprietăți ale statului ucrainean. Operarea băncilor și activităților bancare a fost reglementată de lege (a se vedea legislația internă relevantă, mai jos). Din 1992, economia ucraineană a avut hiperinflație, cu vârful său în 1993. La 30 iunie 1993, sucursala regională a Bancii de Economii din Ucraina (denumită în continuare „bancă”) a plasat un anunț în ziarul Consiliului Regional Lugansk numit „Nasha gazeta”. Anunțul se citește după cum urmează: „Banca de Economii informează, începând cu 1 iulie anul acesta, rata anuală a dobânzii asupra depozitelor pe termen fix și asupra depozitelor speciale pentru copii este stabilită la 220%. Nu sunt necesare noi formalități pentru depozitele fixe deschise anterior și depozitele speciale pentru copii.” Potrivit reclamantului, după ce a citit acest anunț și după ce a primit confirmarea în biroul local al Băncii, reclamantul a decis, în contravenție cu intențiile ei inițiale, să nu retragă banii depusi la Banca. În 1996, autoritățile ucrainene au implementat o reformă monetară menită să înlocuiască fosta unitate monetară, cuponul karbovanets, cu o nouă monedă, cu hryvnia ucraineană (украפнскa δривнa, UAH), la o rată de schimb de 100.000 cupon karbovanets pentru 1 hryvnia. Potrivit reclamantului, în iunie 2001, având dificultăți în înțelegerea informațiilor scrise în rapoartele sale de cont, ea a consultat un expert care, după examinarea dosarelor de mai sus, a aflat că, din 1994, rata anuală a dobânzii asupra depozitului ei a fost mai mică de 220%. Potrivit reclamantului, rata anuală a dobânzii asupra depozitului ei a fost de 194,7% în 1994, 86,8% în 1995, 29,9% în 1996, 13,7% în 1997, 6,9% în 1998, 7,3% în 1999, și 6,3% în 2000. În iulie 2001, reclamantul a inițiat o procedură în Curtea de District Popasna din regiunea Lugansk împotriva Băncii care solicită compensare pentru daunele cauzate prin reducerea ratelor anuale de dobânzi pe depozitul său fără să o informeze și fără a solicita consimțământul prealabil. Ea s-a plâns că Banca nu și-a respectat obligațiile de a plăti pe depunerea ei interesele de 220% pe an stabilite în 1993 după publicarea anunțării în ziarul oficial al consiliului regional. Potrivit reclamantului, în cursul audierii, reprezentantul Băncii a explicat, printre altele, că, în conformitate cu statutul și instrucțiunile Băncii din 3 octombrie 1980 și 8 iulie 1998, Banca nu a fost obligată să difuzeze informații privind ratele dobânzii aplicabile, însă aceste informații au fost întotdeauna disponibile în sumele Băncii și reclamantul ar fi putut să-l fi consultat acolo. Prin hotărârea sa din 25 decembrie 2001, instanța a respins cererea reclamantului ca fiind nefondată, din următoarele motive: „...acuzatul, după modificarea unilaterală a ratelor dobânzii privind depozitul pe termen fix, a acționat în conformitate cu art. 41 din Legea Ucrainei „pe bănci și activități bancare” în formularea din 1991, în temeiul căreia Banca de Economii a Ucrainei stabilește ratele dobânzii asupra depozitelor în cadrul ratelor maxime de dobânzi stabilite de Banca Națională a Ucrainei. În același timp, prezenta Lege nu prevede alte condiții pentru stabilirea ratelor dobânzilor asupra depozitelor, inclusiv acordul de către deponenți. Având în vedere, aceste Legi ... deține cea mai mare forță juridică și este obligatorie pentru punerea în aplicare de către toate persoanele juridice și cetățenii Ucrainei, instanța consideră că acțiunile inculpate privind modificările unilaterale ale ratelor dobânzii privind depozitul pe termen fix al reclamantului au fost legale, deci afirmațiile ... nu sunt justificate...” Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri în fața Curții de Apel Regionale din Lugansk. La 4 aprilie 2002, Curtea Regională de Apel din Lugansk a susținut hotărârea instanței de primă instanță. În decizia sa, instanța de apel, după ce a repetat raționamentul instanței de primă instanță, a remarcat, de asemenea, că reclamantul și-a depus banii în 1988 cu rata dobânzii de 3 %. Începând cu 1 iulie 1993, Banca a modificat rata dobânzii, dar aceasta nu a fost niciodată mai mică decât rata inițială de 3 %. Reclamantul a apelat în casație. La 23 iunie 2003, comitetul de trei judecători al Curții Supreme a Ucrainei a respins cererea reclamantului de concediu de recurs în casație. art. 41 „Toată lumea are dreptul de a deține, de a utiliza și de a dispune de proprietatea sa, și rezultatele activității sale intelectuale și creative... Nimeni nu va fi ilicit de dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate privată este inviolabilă...” art. 41. Ratele dobânzii Băncii de Economii din Ucraina „Banca de Economii din Ucraina stabilește ratele dobânzii asupra depozitelor populației în limitele ratelor maxime ale dobânzii, stabilite de Banca Națională.”