ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 246/2008

Asupra recursului civil de față, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

C.N.A.D.N.R. SA a emis Hotărârea nr.

40 din 25 mai 2004, prin care a acordat expropriaților P.V., P.I.R. și P.M.

suma de 21.906,80 RON cu titlu de despăgubire în echivalentul terenului în

suprafață de 4.032,39 mp situat în comuna Perișoru, județul Călărași, tarlaua

114/8, parcela 1, nr. cadastral 127/1 - lot. 1.

Expropriații au contestat suma

astfel acordată, solicitând justiției să stabilească valoarea reală a

terenului.

în drept au fost invocate

prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Tribunalul Călărași, secția civilă,

a pronunțat sentința civilă nr. 2392 din 7 noiembrie 2006, prin care a admis

contestația și, păstrând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, a

modificat art. 2 din hotărâre în sensul că a stabilit, după omologarea completării

la raportul de expertiză întocmit de ing. A.L., ing. C.I. și ing. E.Ș.,

cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorilor ca fiind de 48.711,27 lei și

a defalcat despăgubirile pentru fiecare contestator, astfel: P.V. -13.738,70

lei, P.M. – 21.423,15 lei și P.I.R. – 13.549,41 lei.

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA,

a declarat apel susținând că prima instanță a analizat superficial probele

administrate, în special rapoartele de expertiză tehnică, ignorând raportul de

evaluare întocmit în cadrul procedurii de expropriere încălcând astfel

prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța urma să

aprecieze care dintre oferte este mai argumentată și dovedită.

De asemenea, s-a mai imputat primei

instanțe că a respins neîntemeiat obiecțiunile la expertiză, obiecțiuni pe care

le-a reiterat în dezvoltarea apelului.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat

apelul de mai sus prin decizia civilă nr. 310 A din 17 mai 2007.

Instanța de apel a constatat că nu

sunt întemeiate susținerile din apel referitoare la respingerea obiecțiunilor,

deoarece, în ședința de la 3 octombrie 2006, prima instanță a primit

obiecțiunile formulate de emitenta hotărârii în litigiu și a dispus experților

să răspundă la acestea, iar în ședința de la 31 octombrie 2006 părțile, după ce

au primit răspunsurile experților, au declarat că nu mai au de făcut cereri și

de invocat excepții, cerând a se trece la dezbaterea fondului.

De asemenea, instanța de apel a constatat

că obiecțiunile făcute au vizat numai elemente de calcul și modul lor de

utilizare, fără ca apelanta să le înlocuiască, să explice mecanismul propriei

evaluări și superioritatea acestuia.

În fine, instanța de apel a

constatat că, în privința modalității de calcul a despăgubirilor, s-a procedat

corect și legal, diferența rezultată fiind justă în raport cu normele de

evaluare și cu valoarea reală de circulație, iar determinarea valorii

despăgubirilor este conformă cu practica și literatura de specialitate,

arătându-se amănunțit metoda de lucru, elementele folosite, faptul că s-a

utilizat o singură metodă de calcul, cu valoarea de bază actualizată,

respectându-se criteriile prevăzute pentru perioada precizată.

Împotriva hotărârii din apel a

declarat recurs Statul Român prin aceeași companie emitentă a hotărârii supuse

controlului judiciar.

Invocând cazurile de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a susținut că

ambele instanțe au săvârșit aceeași greșeală de a nu aplica prevederile art. 27

din Legea nr. 33/1994, neanalizând practic raportul de expertiză întocmit în

cadrul procedurilor de expropriere și dând eficiență unui raport care a folosit

norme legale inaplicabile, nici acestea nefiind respectate.

Dezvoltând critica, recurentul a

susținut că experții au utilizat o formulă inadecvată, prima ei parte fiind

preluată din H.G. nr. 1546/2004, iar a doua parte din criteriile nr.

2665/1C/311, astfel că formula rezultată a reunit două metode, care însă nici

nu sunt folosite până la capăt, încălcând art. 2 din Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1546/2004, precum și sistemul de notări, în timp ce

raportul de expertiză întocmit la declanșarea procedurilor de expropriere a

respectat întocmai normele incidente.

Recursul astfel motivat nu este

întemeiat.

În primul rând se constată că, așa

cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, redate în esență și în

hotărârea de față, instanța de apel a răspuns în fapt și în drept fiecărei

critici formulate de pârâtă în dezvoltarea apelului, astfel încât nu există

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat pe

calea prezentului recurs, care sancționează lipsa motivelor pe care se sprijină

hotărârea recurată și/sau întemeierea hotărârii pe motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Criticile dezvoltate în recurs

vizează încălcarea legii în stabilirea cuantumului despăgubirilor, fie prin

ignorarea unei probe administrate (raportul de expertiză întocmit la

declanșarea procedurii de expropriere), fie prin omologarea alteia (raportul de

expertiză judiciară).

Asemenea critici nu mai constituie

motive de recurs după abrogarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. prin art. I

pct. 49 din Legea nr. 219/2005, precum și a pct. 11 din același articol prin

art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

Anterior abrogărilor, textele

menționate reglementau ca motive de recurs omisiunea pronunțării instanței

asupra unei dovezi administrate și greșelile de interpretare a probelor.

În raport cu cele astfel constatate

și cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul de față va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr.

310 A din 17 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 ianuarie 2008.