ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 374/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 30 ianuarie 2006, reclamanta

B.D.C. a chemat în judecată C.N.A.D.N.R. SA, contestând legalitatea Hotărârii

nr. 35 din 6 septembrie 2005 emisă de pârâtă prin care s-au stabilit în

conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 despăgubiri, în cuantum de

27.287,45 RON pentru terenul în suprafață de 4282,02 mp situat în raza comunei

Perișoru, județul Călărași.

În motivarea contestației,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 33/1994,

reclamanta a arătat că este proprietara terenului mai sus individualizat,

conform titlului de proprietate nr. 120.153 din 11 decembrie 2001.

Imobilul a fost expropriat pentru

lucrări de utilitate publică, respectiv construirea Autostrăzii TransEuropene

Nord-Sud, iar valoarea despăgubirilor, astfel cum au fost stabilite este

inferioară valorii reale a terenului, pe care aceasta a estimat-o la 107.050,5

Euro.

La 28 martie 2006, reclamanta și-a

precizat acțiunea arătând că valoarea prejudiciului creat prin Hotărârea nr. 35

din 6 septembrie 2005 a Statului Român cuprinde și beneficiul nerealizat pe o

perioadă de 20 de ani agricoli, începând cu anul agricol 2004-2005 și terminând

cu anul 2024-2025.

Prin sentința civilă nr. 2452 din 14

noiembrie 2006, Tribunalul Călărași a admis contestația.

A stabilit cuantumul despăgubirilor

cuvenite reclamantei pentru suprafața de teren de 4.282,02 mp, ce a fost

expropriată la 90.350 RON

A respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtului la plata contravalorii recoltei agricole ce s-ar fi putut

fi putut realiza pe o perioadă de 20 de ani agricoli cu privire la terenul

expropriat.

A obligat-o pe pârâtă la 900 RON,

cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în

esență că, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor se va constitui o

comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.

Constituirea comisiei de experți este declarată prin lege, fiind deci

obligatorie pentru instanță.

Astfel, conform raportului de

expertiză dispus și administrat în cauză s-a stabilit că valoarea terenului

scos din circuitul agricol situat în tarlaua 158/1, parcela 3, numărul

cadastral 226, lot 1 situat în intravilanul comunei Perișoru în suprafață de

4.828,02 mp este de 90.350 RON (25.635 Euro), iar valoarea producției pentru

suprafața expropriată pentru 20 de ani este de 7.700 RON (2.185 Euro), așa încât,

față de cuantumul despăgubirilor acordate, Hotărârea nr. 35 din 6 septembrie

2005 este nelegală.

În consecință, instanța a constatat

că în raport de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, comparând expertiza

efectuată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 26 din lege, cu oferta

făcută reclamantei, aceasta din urmă nu este corespunzătoare valorii

imobilului.

Aceeași instanță a apreciat

cuantumul despăgubirilor acordate, prin includerea valorii venitului agricol pe

20 de ani, așa încât, cu această motivare a respins capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la plata contravalorii recoltei agricole.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul declarat în cauză,

reclamanta B.D.C. critică sentința Tribunalului Călărași în sensul că instanța

de fond nu a motivat hotărârea, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

și a apreciat greșit că aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de

expertiză.

Pârâtul Statul Român, prin

C.N.A.D.N.R. SA a formulat critici ce vizează nemotivarea sentinței pronunțate

de tribunal și neanalizarea probelor administrate, respectiv a expertizei

tehnice de specialitate, care nu a respectat în opinia pârâtului, criteriile de

evaluare în raport cu Legea nr. 33/1994.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 381 A

din 7 iunie 2007 a respins excepția tardivității apelului declarat de Statul

Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de instanță și a respins ca nefondate,

apelurile declarate de ambele părți.

Astfel, a reținut că apelul

pârâtului Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA a fost declarat în termenul legal

de 15 zile, adresa plicului de înaintare purtând ștampila cu data de 1

februarie 2007 (fila 8 dosar apel), dovada de comunicare a sentinței

Tribunalului Călărași fiind primită la 15 ianuarie, deci înlăuntrul termenului

prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de control judiciar ordinar

a reținut că experții au respectat criteriile de calcul stabilite de art. 26

din Legea nr. 33/1994, respectiv prețul de circulație al terenurilor din zonă,

au avut în vedere daunele aduse proprietarei prin expropriere, inclusiv

producțiile nerealizate, iar în calculul total al despăgubirilor a fost corect

inclusă și valoarea venitului agricol pe o perioadă de 25 de ani.

S-a arătat că sentința a fost

motivată, în acord cu prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

instanța de fond precizând în ce a constat nelegalitatea Hotărârii nr. 35 din 6

septembrie 2005 emisă de pârâta C.N.A.D.N.R. SA, în raport de cuantumul

despăgubirilor acordate, cu referire la nerespectarea criteriilor prevăzute de

art. 25, art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994.

Decizia pronunțată în apel a făcut

obiectul recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA

pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel au fost reiterate criticile

privind omisiunea aplicării art. 27 din Legea nr. 33/1994, susținând că instanțele

nu au analizat raportul de expertiză întocmit în cadrul procedurilor de

expropriere, că normele legale folosite de experți nu sunt aplicabile în speță

și că, din expertiză nu a rezultat calculul coeficientului aplicat în modul de

stabilire a despăgubirilor.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele ce succed:

Reclamanta B.D.C. a investit

instanța de judecată, cu o acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9

din Legea 198/2004 contestând Hotărârea nr. 35 din 6 septembrie 2005 emisă de

Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA.

Potrivit acestui text de lege,

expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, precum și orice persoană

care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se

poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data

intrării în vigoare a hotărârii guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în

termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei

prin care i s-a respins, în tot sau în parte cererea de despăgubire.

Acțiunea formulată în conformitate

cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.

21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

În acest caz, plata despăgubirii se

face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe

baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a

cuantumului acesteia.

Este de observat că ambele instanțe

au verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 25 din Legea nr.

33/1994 și că numirea experților s-a realizat cu respectarea cerințelor de mai

sus, respectiv constituirea unei comisii de experți compusă dintr-un expert

numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea

persoanelor care sunt supuse exproprierii, aceasta rezultând din încheierea

dată la 11 aprilie 2006 în dosarul nr. 1074/116/2006 al Tribunalului Călărași.

Instanța de fond a stabilit

obiectivele raportului de expertiză în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994.

A cuantificat despăgubirile cuvenite

reclamantei pentru terenul expropriat incluzând valoarea culturilor agricole,

ce s-ar fi putut realiza în 20 de ani pe terenul care face obiectul

exproprierii, beneficiul nerealizat de reclamantă.

Toate aceste sume au fost incluse în

stabilirea cuantumului despăgubirilor (capitolul III pct. 31 din expertiză).

În consecință, conform validării

raportului de expertiză instanța a apreciat valoarea totală a despăgubirilor la

90.350 Ron (25.635 Euro) + 7.700 Ron (2,184 Euro) = 98.050 RON (27.819 Euro).

Nici celelalte motive de recurs

privind încălcarea normelor legale specifice exproprierii și ignorarea

prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu subzistă unei analize pertinente.

Expertiza administrată în cauză a

avut la bază metodele indicelui evaluării după prețul pieții, detaliate la

filele 175-177 expertiză, iar la stabilirea cuantumului despăgubirii, expertiza

a avut în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat

proprietarului.

A fost respectată cerința în sensul

că despăgubirea acordată de către instanță să nu fie mai mică decât cea oferită

de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă

persoană interesată.

În consecință, pentru considerentele

expuse recursul urmează a fi respins ca nefondat, sub toate criticile formulate

de pârât.

Așa fiind, instanța va face

aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Văzând si dispozițiile art. 274 C.

proc. civ., va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate

de proces.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 381 A din 7

iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul-pârât la 3.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.D.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.