ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1653/2008

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

23 februarie 2006, reclamanții S.T.C., C.V. și D.T.M. au formulat în

contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, contestație

împotriva hotărârii nr. 29 din 4 noiembrie 2005, solicitând anularea acesteia

și stabilirea unui cuantum al despăgubirilor care să reprezinte valoarea reală

a terenului expropriat.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că sunt proprietarii terenului arabil în suprafață de 23.054 mp situat

în extravilanul comunei Dragalina, județul Călărași, tarlaua 134/2 parcela 3,

nr. cadastral 487 din care a fost expropriată cu acordul lor suprafața de

124,43 mp pentru construirea Autostrăzii Soarelui București – Constanța.

Deși conform procedurii prevăzute de

lege, nu au fost de acord cu despăgubirile acordate (1 dolari SUA/mp) pârâtul a

stabilit această valoare unilateral și în defavoarea lor.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Ulterior, în ședința din 4 aprilie

2006 reclamanții au solicitat și constatarea lipsei de folosință a terenului în

suprafață de 465 mp pentru anii 2004-2005-2006 ce excede terenului expropriat,

pretenții în valoare de 7.000 lei noi.

Prin sentința civilă nr. 3261 din 19

decembrie 2006, Tribunalul Călărași a admis în parte acțiunea reclamanților și

a anulat în parte hotărârea nr. 28 din 4 noiembrie 2005 și numai cu privire la

dispozițiile art. 2 referitoare la determinarea cuantumului despăgubirilor,

care au fost stabilite la nivelul sumei de 1.507,67 RON.

A fost respins capătul de cerere

privind despăgubirile solicitate pentru terenul ce nu a făcut obiectul

exproprierii, reprezentând lipsa de folosință.

Prima instanță a reținut, în esență,

că expertizele efectuate în cauză au relevat împrejurarea că pârâtul nu a determinat

cuantumul corect al despăgubirii cuvenite reclamanților, care a fost stabilită

potrivit metodei de determinare a venitului net, modalitate de calcul

necontestată de părți și considerată ca relevantă de instanță.

Dispozițiile acestei hotărâri au

fost confirmate prin decizia civilă nr. 296 A din 10 mai 2007 a Curții de Apel

București, instanța care a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând

valorificarea judicioasă a prevederilor referitoare la administrarea dovezilor,

raportat la prevederile legale aplicabile raportului juridic litigios.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a

învederat că la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților au fost

respectate întocmai prevederile Legii nr. 198/2004 și ale normelor de aplicare

a acesteia, suma acordată fiind determinată de evaluatori autorizați, cuantumul

său final fiind verificat și aprobat de Guvern.

Au învederat că greșit a fost

respinsă excepția inadmisibilității cererii de anulare a hotărârii de plată a

despăgubirilor, întrucât actul menționat, act unilateral, nu este susceptibil a

fi atacat și supus controlului judiciar.

Au mai arătat că nici unul dintre

motivele invocate în susținerea acestei cereri nu se încadrează în cauzele de

nulitate expres și limitativ prevăzute de lege.

Criticile recursului au fost

încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Referitor la calea de atac dedusă

judecății, se constată următoarele:

Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004

privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și

drumuri naționale, dispoziție legală ce constituie temeiul juridic al prezentei

cereri în justiție, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii

prevăzută la art. 8 … se poate adresa instanței judecătorești competente în

termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute

la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost

comunicată hotărârea comisiei...

Acțiunea formulată în conformitate

cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.

21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii”.

Iar potrivit art. 26 din Legea nr.

33/1994 „despăgubirea se compune din valoare reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.

La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Prevederile legale evocate

reglementează atât accesul expropriatului la justiție în cazul în care este

nemulțumit de dispozițiile hotărârii emise în procedura exproprierii, norme

legale firești și conforme art. 21 din Constituția României și prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și modalitatea legală

de determinare a cuantumului despăgubirii cuvenite în cadrul acestei proceduri,

stabilite funcție de valoarea reală a bunului la momentul întocmirii raportului

de expertiză.

Aceste ultime dispoziții consacrate

în textul legal enunțat (art. 26 din Legea nr. 33/1994) sunt conform

prevederilor art. 44 alin. (3) din Constituția României, potrivit cărora

„nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, dar și prevederilor art.

1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, constatând legala

soluționare a cererii introductive, cât privește admisibilitatea sa, dar și

modalitatea de determinare a despăgubirii acordate, și stabilită în

conformitate cu prevederile legale evocate, se reține ca nefondat recursul

dedus judecății, motiv pentru care în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 296 A din 10

mai 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 martie 2008

.