ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7750/2007

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 17 martie 2005, R.I. și R.N. în

contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova, au solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea procesului verbal de

negociere nr. 14504 din 16 februarie 2002, încheiat de intimată li se constate

că le și cuvine despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1667 mp, mult mai

mari decât cele stabilite.

În motivarea contestației, au arătat

că valoarea stabilită prin procesul verbal de negociere este exagerat de mică,

în raport cu suprafața construită și desfășurată de 110,50 mp și terenul în

suprafață de 1667 mp.

La data de 14 noiembrie 2005,

R.M.P., a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a

solicitat respingerea capătului de cerere formulat de contestatori, având ca

obiect acordarea de despăgubiri pentru construcția existentă pe teren, și

constatarea calității intervenientului de persoană îndreptățită să primească

despăgubirile cuvenite pentru întregul imobil, situat în Craiova.

A mai arătat intervenientul că este

succesorul defunctei R.P. și că aceasta și R.I. sunt descendenți de gradul I

ale defuncților E. și I.P., dobândind în cote egale proprietatea imobiliară

situată în Craiova.

Că, în anul 1960, convențional,

părțile și-au partajat bunurile dobândite, urmare a dezbaterii succesiunii

autorilor, R.P. dobândind imobilul-casă de locuit și suprafață de teren de 1915

mp, iar R.I., diferența de teren și suma de 15.000 lei, cu titlu de sultă,

astfel încât la data primei exproprieri, 30 martie 1966, ambele moștenitoare

erau proprietare pe suprafețele de teren și construcții partajate prin bună

înțelegere.

Intervenientul a mai arătat că a

urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, solicitând acordarea de

despăgubiri sau restituirea în natură a imobilului situat în Craiova.

La cererea contestatorilor, instanța

de fond a dispus efectuarea unei expertize de specialitate având ca obiect,

evaluarea imobilelor menționate în procesul verbal de negociere.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 134 din 20 februarie 2006, a admis în parte contestația formulată

de R.N. și R.I. (decedată pe parcursul procesului) și continuată de R.V. și

R.C., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Craiova și

intervenientul în interes propriu R.M.P.

A fost anulat procesul-verbal de

negociere din 16 februarie 2005.

A stabilit că li se cuvin

contestatorilor și intervenientului despăgubiri pentru imobilul-teren în

suprafață de 1667 mp, a 100 Euro/mp, iar pentru imobilul-construcție, în

suprafață de 110,5 mp, li se cuvin contestatorilor despăgubiri în valoare de

873.257.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond, a reținut în esență, că imobilul în litigiu a aparținut autorilor

contestatorilor și intervenientului, conform certificatelor de moștenitor nr.

S/31/1957 și nr. 109/1960, iar prin actul de partaj voluntar, R.I. și P.R., au

convenit ca R.P. să-i plătească numitei R.I. suma de 15.000 lei, pentru

imobilul construit pe suprafața de teren în litigiu, stabilind să rămână in

indiviziune asupra terenului.

A mai reținut prima instanță, că

exproprierea construcțiilor s-a realizat prin două procese-verbale distincte,

într-unul figurând proprietar R.I. (110,50 mp) în celălalt R.P. (113,50 mp).

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, R.N., R.N.P., R.C. și intervenientul R.M.P.

Apelanții contestatori au criticat

hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a acordat

intervenientului R.M.P. ceea ce nu a cerut, respectiv despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 1667 mp, proprietatea exclusivă a acestora.

Intervenientul în interes propriu

R.M.P. a criticat sentința ca fiind nelegală, susținând, că prin cererea de

intervenție a invocat drepturi proprii numai cu privire la imobilul-construcție

(demolat), ce a format obiectul notificării la Legea nr. 10/2001 și nu a vizat

imobilul situat în Craiova, compus din teren în suprafață de 1667 mp, și

construcție în suprafață de 110 mp, ce aparțin contestatorilor.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 57 din 1 februarie 2007, a admis apelurile declarate

de contestatorii R.N., R.N.P. și R.C. și de intervenientul în interes propriu

R.M.P., a schimbat sentința atacată, în sensul că a înlăturat mențiunea privind

dreptul intervenientului R.M.P. la despăgubiri pentru terenul în suprafață de

1667 mp, situat în Craiova constatând dreptul acestuia la măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul- construcție (casă bătrânească) situat în

Craiova.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, că actele depuse la dosarul cauzei fac dovada dreptului de

proprietate asupra imobilelor în litigiu a contestatorilor cât și a

intervenientului și a calității de moștenitori ai autorilor lor.

Deși la instanța de fond

contestatorii au formulat o precizare de acțiune în sensul că solicită doar

drepturile ce li se cuvin pentru cota de ½ din construcția veche

demolată, prin motivele de apel aceștia au arătat că nu au solicitat măsuri

reparatorii și pentru acest imobil, susținere ce este în concordanță și cu

obiectul notificării înregistrată sub nr. 15/N/2001.

În această situație, curtea de apel,

a constatat că măsurile reparatorii pentru imobile-teren în suprafață de 1667

mp și construcție (110,50 mp) situate în Craiova, li se cuvin contestatorilor

iar intervenientului pentru imobilul-construcție casă bătrânească, situat în

Craiova.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs intimata Primăria municipiului Craiova, invocând cazurile de

casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

recurenta- intimată a susținut în esență următoarele:

- în mod greșit instanța de fond a

admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de R.M.P., acesta

neavând calitate procesuală activă;

- instanța și-a depășit atribuțiile

puterii judecătorești pronunțându-se asupra unei cereri care, potrivit art. 16

al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, a fost dată în competența Comisiei

Centrale;

- instanța a încălcat principiul

disponibilității, recunoscut părților prin art. 129 C. proc. civ., obligația

acesteia fiind aceea de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii și

nu să se substituie autorităților locale și să constate îndreptățirea la măsuri

reparatorii.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed.

Referitor la critica privind

calitatea procesuală activă a intervenientului R.M.P. urmează a constata că

instanțele au făcut o aplicare corectă a legii.

Așa după cum rezultă din

înscrisurile depuse la dosar, imobilul în litigiu a aparținut antecesorilor

contestatorilor și intervenientului, iar prin declarația din 5 august 1969,

privind partajul voluntar s-a statuat cu privire la construcție, iar referitor

la terenul în litigiu, (construcție- casă) acesta a rămas în indiviziune.

Intervenientul în interes propriu a

urmat procedura Legii nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Craiova, în care sens a formulat notificarea înregistrată la

nr. 14/N/2001.

Soluționarea celor două notificări

se aflau în faze diferite: cea a contestatorilor pe rolul instanței iar cea a

intervenientului în faza procedurii administrative prevăzute de Legea nr.

10/2001.

În condițiile în care prima instanță

fusese investită cu soluționarea notificării nr. 15/N/2001, prin care

contestatorii solicitau despăgubiri și pentru cota de ½ a

intervenientului din imobil construcție, singura cale de a-și apăra dreptul la

măsuri reparatorii, era prin intermediul cererii de intervenție în interes

propriu.

Cererea de intervenție în interes

propriu și a calității procesuale active a intervenientului este justificată și

de faptul că nu se pot acorda pentru unul și același imobil, de două ori măsuri

reparatorii.

Prin urmare, intervenientul are

calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 4 din

Legea nr. 10/2001, deci are calitate procesuală activă, cum corect au apreciat

ambele instanțe.

Este nefondată și critica vizând

depășirea atribuțiunilor puterii judecătorești, atunci când a constatat că

intervenientul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul

în litigiu.

În condițiile în care instanța a

constatat dreptul intervenientului la măsuri reparatorii a stabilit și

întinderea acestui drept, astfel încât nu și-a depășit atribuțiunile puterii

judecătorești.

Dispozițiile art. 16 alin. (1) al

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă pentru

acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior

intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.

10/2001.

Așadar, în raport cu cele expuse,

recursul declarat de Primăria municipiului Craiova, va fi respins ca nefondat

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Primăria

municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 57 din 1 februarie 2007

pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie

2007.