ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2844/2007

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 20

decembrie 2006, reclamantul A.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Guvernul României - Secretariatul de Stat, pentru problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989, anularea adresei din 20 noiembrie 2006.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, prin adresa contestată, pârâtul a schimbat înțelesul

lămurit al cererii prin care contesta, în temeiul prevederilor art. 39 din H.G.

nr. 566/1996, calitatea de revoluționar a numitului P.M.

A mai susținut că pârâtul are

competența să-i soluționeze cererea, petiția sa fiind îndrumată la această

autoritate de către Președintele României.

Curtea de Apel București, Secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 586

din 22 februarie 2007, a respins excepția lipsei procedurii prealabile și a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei

procedurii prealabile, Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu

obiectul acțiunii, pe care l-a calificat ca fiind refuz nejustificat de

soluționare al cererii, în accepțiunea dispozițiilor art. 1 și art. 2 lit. h),

din Legea nr. 554/2004 și cu natura juridică a adresei contestate, care nu

constituie un act de autoritate de natură a produce efecte juridice prin ea

însăși.

Pe fond, Curtea de Apel a

apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 2 lit.

h) din Legea nr. 554/2004 în sensul existenței unui refuz nejustificat de

soluționare a cererii, întrucât reclamantul a primit răspuns la solicitarea sa,

neavând relevanță că acesta nu este mulțumit de respectivul răspuns.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.Ș., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul - reclamant a

susținut că Instanța de Fond a schimbat înțelesul lămurit al cererii formulate

în temeiul H.G. nr. 566/1996 și nu al Legii nr. 341/2004.

Aceasta deoarece adresa de la

intimatul - pârât nu este un răspuns, ci o declinare a competenței, ca și cum

această autoritate nu ar avea atribuții privind problemele „revoluționarilor

falși".

A mai arătat că, prin

respingerea excepției lipsei procedurii prealabile, Instanța a recunoscut

implicit că nu este vorba despre o contestație formulată în baza Legii nr.

341/2004.

O altă critică formulată de

recurent vizează pretinsele motive contradictorii pe care se întemeiază

sentința, deoarece respingerea acțiunii pe considerentul că a primit răspuns la

contestație nu este dovedit de răspunsul intimatului, Instanța încălcând legea.

Analizând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent

precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Prima Instanță nu a interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Astfel, Instanța a calificat în

mod corect, în raport cu modul de redactare a acțiunii, obiectul acesteia, ca

fiind refuzul nejustificat al autorității pârâte de soluționare a cererii

reclamantului, astfel cum este definit de prevederile art. 2 lit. h) din Legea

nr. 554/2004, respectiv „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de

a nu rezolva cererea".

Faptul că, prin

adresa contestată, intimatul - pârât a invocat prevederile Legii nr. 341/2004

și nu pe cele ale H.G. nr. 566/1996, nu înseamnă că Instanța de Fond a schimbat

înțelesul cererii.

Nu se poate susține,

din același considerent, că motivele pe care Instanța fondului și-a întemeiat

soluția, ar fi contradictorii ținând cont că, într-adevăr, așa cum s-a reținut

în sentință, faptul că recurentul - reclamant nu este mulțumit de răspunsul

primit, nu echivalează cu un refuz nejustificat al autorității de a-i soluționa

petiția.

De asemenea, nu poate

fi considerată respingerea excepției lipsei procedurii prealabile ca fiind o

recunoaștere implicită a faptului că nu ar fi vorba despre o contestație

formulată în temeiul Legii nr. 341/2004, după cum arată recurentul, motivul

respingerii excepției fiind acela că, în cazul refuzului nejustificat de

soluționare a cererii, o astfel de procedură nu mai este necesară.

Având în vedere că dezlegarea

dată pricinii de către prima Instanță este, în raport cu toate cele expuse,

corectă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. Înalta Curte

de Casație și Justiție va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul A.Ș. împotriva sentinței civile nr. 586 din 22 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 iunie 2007.