ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2973/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 iulie 2006
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, reclamantul Ț.C. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României,
Cancelaria Primului - Ministru, Secretariatul General al Guvernului și
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,
solicitând Instanței să dispună obligarea pârâților să-i răspundă la petițiile din
08 februarie 2002 și din 21 februarie 2005.
Prin sentința civilă nr. 1916
din 22 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal:
- a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului, constatând
că, așa cum rezultă din acțiune, reclamantul nu are vreo pretenție de la acest
pârât;
- a respins excepția lipsei
procedurii prealabile, invocată, prin întâmpinare, de pârâtul Secretariatul de
Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989;
- a respins, ca
neîntemeiată, acțiunea reclamantului Ț.C., reținând, în esență, că
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989,
prin adresa din 17 martie 2005, a răspuns reclamantului la petițiile din 08
februarie 2002 și din 21 februarie 2005.
Împotriva sentinței civile nr.
1916 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ț.C. susținând
în esență că prin sesizările adresate Corpului de control al Primului Ministru,
reclamă aspecte penale săvârșite sub aspectul art. 246, 248 și 248
1
C. pen. de E.V.C., fost secretar de stat al S.S.P.R. și președinte al Comisiei de
preschimbare a certificatelor de revoluționar și că aceste sesizări au fost
trimise spre rezolvare instituției reclamante și noului secretar de stat al
S.S.P.R.
Arată că dacă aceste cereri
erau greșit adresate Instanța de Fond trebuia să cercetez și conținutul
cererilor, precum și faptul că i s-a răspuns tocmai de reclamant.
Recurentul a mai invocat și
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (4), art. 11 și art.
15 din O.G. nr. 27/2002.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 307 din 29
martie 2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii ca
inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate invocată de recurent,
reținând că O.G. nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare
de către cetățeni a dreptului de a adresa autorităților publice petiții,
stabilind responsabilitățile ce revin acestor autorități, precum și termenele
în care acestea sunt obligate să soluționeze petițiile.
A mai constatat Curtea că
autorul excepției nu aduce nici un argument juridic în susținerea
neconstituționalității dispozițiilor legale invocate.
Cu privire la celelalte
motive de recurs, se constată că în mod corect Instanța de Fond a admis
excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Secretariatului General al
Guvernului României.
Petiția recurentului - reclamant
din 8 februarie 2002 și revenirea la aceasta au fost înregistrate inițial la Registratura Generală a Guvernului, care deservea la acea dată întregul aparat de lucru al
Guvernului, fiind apoi îndreptată către Cancelaria Primului Ministru.
Recurentul - reclamant a
primit răspuns la petițiile sale, prin adresa din 17 martie 2005 emisă de
S.S.P.R.
Hotărârea Instanței de Fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamant va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ț.C. împotriva sentinței civile nr. 1916 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 iunie 2007.