ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 17 ianuarie 2006, reclamantul C.B.V. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea Hotărârii

nr. 19061 din 13 noiembrie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar

al prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, în esență, că, în perioada august 1944 – martie 1945, ca urmare

a persecuțiilor grave la care a fost supus împreună cu întreaga familie

datorită ocupației maghiare, a fost nevoit să locuiască într-un pichet părăsit

împreună cu mai multe familii din sat.

Prin sentința civilă nr. 89

din 8 februarie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului C.B.V., ca tardiv

introdusă.

Pentru a se pronunța în

acest sens instanța de fond a reținut că, din precizările făcute de reclamant,

a rezultat că Hotărârea atacată a fost primită de acesta la sfârșitul lunii

noiembrie 2005, iar sesizarea Curții de Apel Cluj s-a făcut la 17 ianuarie

2006, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul C.B.V.

Recurentul susține că

instanța de fond a pronunțat o decizie greșită, deoarece s-a încadrat în

termenul de recurs de 6 luni, menționat de pârâtă în hotărârea emisă. Totodată,

arată că sentința atacată cu recurs nu ține seama de faptul că a făcut dovada refugiului

în localitatea Someșul Rece, ca urmare a persecuției etnice exercitate.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

beneficiază de prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu, art. 1 lit. c).

Ordonanța menționată a fost

aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 189/2000, publică în M.

Of. al României nr. 553 din 8 noiembrie 2000.

La art. 7 alin. (4) din Ordonanță,

astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, se prevede

că împotriva Hotărârii comisiei special constituite pentru aplicarea legii se

poate face contestație la Curtea de Apel, în termen de 30 zile de la data

comunicării Hotărârii.

Din actele și lucrările

dosarului se observă că Instanța de Fond a reținut în mod corect că reclamantul

nu a respectat acest termen prevăzut de lege.

Potrivit precizărilor făcute

de însuși reclamantul, Hotărârea Casei județene de Pensii Cluj a fost

comunicată la sfârșitul lunii noiembrie 2005.

Având în vedere că sesizarea

Curții de Apel Cluj s-a făcut la 17 ianuarie 2006, rezultă că termenul de

sesizare a instanței a fost depășit.

Ca urmare a acestui fapt,

examinarea celorlalte motive de recurs se dovedește a fi fără relevanță

juridică.

Se reține că Hotărârea pronunțată

de Instanța de Fond este legală și temeinică, urmând a se dispune respingerea

recursului, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.B.V. împotriva sentinței civile nr. 89 din 8 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2007.