ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3836/2008

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 265 din 31 ianuarie 2007 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de

reclamanții E.T. și N.I. (decedat în cursul procesului, fără moștenitori

legali) în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași.

Pentru a

hotărî astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1904 din 9 iunie 2006

emisă de pârât s-a propus acordarea, către reclamanți, a măsurilor reparatorii

prin echivalent conform dispozițiilor Titlului VII din Legea 247/2005 pentru

terenul în suprafață de 831,85 mp situat în Iași.

Reclamanții

au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor

reparatorii, pentru terenul de 831,85 mp, prin testamentul și certificatele de

moștenitor depuse la dosar.

În ceea ce

privește suprafața de 700,15 mp reclamanților li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în baza Legii 18/1991 pentru 268,15 mp, iar pentru diferența de 432

mp nu au făcut dovada dreptului de proprietate.

Restituirea

în natură a terenului nu este posibilă întrucât acesta este afectat de

utilități, respectiv stradă, trotuar și rondul liniei de tramvai, astfel încât

reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005.

Pe parcursul

soluționării cauzei în fond a decedat reclamantul N.I., la data de 22 iulie 2006.

Împotriva

sentinței a declarat apel reclamantul E.T. susținând că din suprafața de 832 mp

teren se pot restitui 350 mp care sunt liberi, fapt ce se poate confirma prin

administrarea unei expertize de specialitate. Cât privește suprafața de teren

de 432 mp din str. D. nr. 7, pentru care s-a respins cererea întrucât nu s-a

făcut dovada dreptului de proprietate, instanța de fond a preluat motivarea din

cuprinsul dispoziției, fără a se pronunța asupra acesteia.

Î

n apel s-a administrat proba cu expertiza

tehnică de specialitate.

Curtea de

Apel Iași, prin decizia civilă nr. 163 din 31 octombrie 2007 a admis apelul, a

schimbat în tot sentința, a admis contestația și a modificat dispoziția atacată

în sensul că măsurile reparatorii vor fi stabilite pentru suprafața de 931,85

mp și a menținut restul dispozițiilor.

În motivarea

deciziei instanța a reținut că autorul reclamantului a avut în proprietate 1200

mp teren, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 268,15 mp

în baza Legii 18/1991, astfel încât i se cuvin măsuri reparatorii în sensul

Legii 10/2001 pentru restul de 931,85 mp.

Prin

dispoziția contestată în mod corect s-a respins cererea de acordare de măsuri

reparatorii pentru suprafața de teren ce excede totalului de 1200, respectiv

432 mp.

Împotriva

deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul E.T., în temeiul art.

304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. susținând că în mod greșit a fost înlăturată

concluzia raportului de expertiză referitoare la posibilitatea restituirii în

natură a porțiunii de teren libere. De asemenea, instanța de apel nu a motivat

imposibilitatea restituirii în natură.

Recursul

urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu și pus

în discuția părților.

Potrivit art.

41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile

poate să fie parte în judecată.

Capacitatea

procesuală de folosință nu este decât un aspect al capacității civile, atribut

pe plan procesual al capacității de folosință, care potrivit art. 7 alin. (1)

din Decretul nr. 31/1954, începe la nașterea persoanei și încetează la moartea

acesteia.

În plan

procesual, aceasta înseamnă că o persoană decedată și-a pierdut capacitatea de

folosință și nu poate figura ca parte într-o acțiune injustiție.

În speță,

reclamantul N.I. a decedat la 22 iulie 2006, pe parcursul soluționării cauzei

în fond, iar în cauză nu au fost introduși moștenitorii acestuia întrucât

instanța a luat act, în încheierea de ședință din 8 noiembrie 2006 de

declarația reclamantului E.T. autentificată sub nr. 4728 la BNP V.D. și I.M.,

fila 89 a dosarului, din care rezultă că defunctul nu are moștenitori.

Susținerile

reclamantului E.T. în legătură cu inexistența moștenitorilor celuilalt

reclamant sunt irelevante. În această situație, instanța trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. și, eventual, în ipoteza

în care într-adevăr nu există moștenitori, să constate dacă a fost sau nu emis

certificatul de vacantă succesorală.

Judecând

cauza fără a fi preocupate de lămurirea cadrului procesual, urmare a decesului

reclamantului N.I., instanțele au pronunțat hotărâri lovite de nulitate, în

condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și

trimiterea dosarului la aceeași instanță de fond pentru reluarea judecății.

În

rejudecare, după lămurirea situației de fapt privind existența sau inexistența

moștenitorilor reclamantului N.I., se vor avea în vedere și criticile inserate

în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamantul E.T. împotriva deciziei nr. 163 din 31 octombrie 2007 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia

atacată precum și sentința nr. 265 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Iași, secția

civilă, și trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.