ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3836/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 265 din 31 ianuarie 2007 Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanții E.T. și N.I. (decedat în cursul procesului, fără moștenitori legali) în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin dispoziția nr. 1904 din 9 iunie 2006 emisă de pârât s-a propus acordarea, către reclamanți, a măsurilor reparatorii prin echivalent conform dispozițiilor Titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenul în suprafață de 831,85 mp situat în Iași. Reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, pentru terenul de 831,85 mp, prin testamentul și certificatele de moștenitor depuse la dosar.

În ceea ce privește suprafața de 700,15 mp reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 pentru 268,15 mp, iar pentru diferența de 432 mp nu au făcut dovada dreptului de proprietate. Restituirea în natură a terenului nu este posibilă întrucât acesta este afectat de utilități, respectiv stradă, trotuar și rondul liniei de tramvai, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005. Pe parcursul soluționării cauzei în fond a decedat reclamantul N.I., la data de 22 iulie 2006. Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul E.T. susținând că din suprafața de 832 mp teren se pot restitui 350 mp care sunt liberi, fapt ce se poate confirma prin administrarea unei expertize de specialitate.

Cât privește suprafața de teren de 432 mp din str. D. nr. 7, pentru care s-a respins cererea întrucât nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, instanța de fond a preluat motivarea din cuprinsul dispoziției, fără a se pronunța asupra acesteia. Î n apel s-a administrat proba cu expertiza tehnică de specialitate. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 163 din 31 octombrie 2007 a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a admis contestația și a modificat dispoziția atacată în sensul că măsurile reparatorii vor fi stabilite pentru suprafața de 931,85 mp și a menținut restul dispozițiilor. În motivarea deciziei instanța a reținut că autorul reclamantului a avut în proprietate 1200 mp teren, din care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 268,15 mp în baza Legii 18/1991, astfel încât i se cuvin măsuri reparatorii în sensul Legii 10/2001 pentru restul de 931,85 mp.

Prin dispoziția contestată în mod corect s-a respins cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren ce excede totalului de 1200, respectiv 432 mp. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamantul E.T., în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. susținând că în mod greșit a fost înlăturată concluzia raportului de expertiză referitoare la posibilitatea restituirii în natură a porțiunii de teren libere. De asemenea, instanța de apel nu a motivat imposibilitatea restituirii în natură. Recursul urmează a fi admis pentru motivul de ordine publică invocat din oficiu și pus în discuția părților. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Capacitatea procesuală de folosință nu este decât un aspect al capacității civile, atribut pe plan procesual al capacității de folosință, care potrivit art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, începe la nașterea persoanei și încetează la moartea acesteia. În plan procesual, aceasta înseamnă că o persoană decedată și-a pierdut capacitatea de folosință și nu poate figura ca parte într-o acțiune injustiție. În speță, reclamantul N.I. a decedat la 22 iulie 2006, pe parcursul soluționării cauzei în fond, iar în cauză nu au fost introduși moștenitorii acestuia întrucât instanța a luat act, în încheierea de ședință din 8 noiembrie 2006 de declarația reclamantului E.T. autentificată sub nr. 4728 la BNP V.D.

și I.M., fila 89 a dosarului, din care rezultă că defunctul nu are moștenitori. Susținerile reclamantului E.T. în legătură cu inexistența moștenitorilor celuilalt reclamant sunt irelevante. În această situație, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ. și, eventual, în ipoteza în care într-adevăr nu există moștenitori, să constate dacă a fost sau nu emis certificatul de vacantă succesorală. Judecând cauza fără a fi preocupate de lămurirea cadrului procesual, urmare a decesului reclamantului N.I., instanțele au pronunțat hotărâri lovite de nulitate, în condițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, se impune casarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și trimiterea dosarului la aceeași instanță de fond pentru reluarea judecății.

În rejudecare, după lămurirea situației de fapt privind existența sau inexistența moștenitorilor reclamantului N.I., se vor avea în vedere și criticile inserate în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul E.T. împotriva deciziei nr. 163 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Casează decizia atacată precum și sentința nr. 265 din 31 ianuarie 2007 a Tribunalului Iași, secția civilă, și trimite cauza la această din urmă instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.