ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 1 București, reclamantul M.P. a solicitat Instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate faptul că acesta este cetățean român. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6653 din 25 aprilie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a Instanței și a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ. S-a considerat că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1) lit. e) din același act normativ, competența aparține Instanței de contencios administrativ pentru că reclamantul a solicitat eliberarea unui act administrativ, iar Curtea de Apel București este competentă conform art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. pentru că adresa emană de la o autoritate publică centrală, respectiv, D.G.P. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8709/299/2006, iar D.G.P., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 3092 din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă, excepția inadmisibilității fiind invocată din oficiu. Pentru a motiva această soluție, Instanța de Fond a reținut că din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul invocă dobândirea cetățeniei române ca efect de drept al descendenței sale din bunici materni, care anterior anului 1940, au avut calitatea de cetățeni români, cetățenie la care nu au renunțat niciodată.

Însă, prin ieșirea din componența României a actualului teritoriu al Republicii Moldova, independent de voința lor, ascendenții reclamantului au pierdut cetățenia română, iar reclamantul poate solicita redobândirea cetățeniei române în condițiile Legii nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică. Potrivit Legii nr. 21/1991 și Constituției României, pierderea cetățeniei se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 218/1991, iar în art. 24 alin. (2) din aceeași lege – „Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanei care a dobândit-o prin naștere”. Printre modurile de pierdere a cetățeniei nu figurează și ca efect al pierderii vreunui teritoriu din competența României, iar pentru că nu există nici un act prin care autorilor săi le-a fost retrasă cetățenia română, înseamnă că aceștia au păstrat-o.

D.G.P. din cadrul M.A.I. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat. Examinând lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamantul a cerut autorităților române să constate că este cetățean român, invocând faptul că bunicii materni, anterior anului 1940, au avut cetățenie română, cetățenie la care ei nu au renunțat niciodată.

O asemenea acțiune este inadmisibilă pentru că, prin lege specială, este prevăzută procedura de redobândire a cetățeniei române, procedură prevăzută în art. 10 1 din Legea nr. 21/1991 potrivit căreia „Foștii cetățeni români care înainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b), c), e) și f)”. Competența de soluționare a acestor cereri aparține Ministerului Justiției, conform O.U.G.

nr. 167/2001 și O.U.G. nr. 68/2001. De altfel, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Susținerile reclamantului că bunicii săi nu au renunțat niciodată la cetățenia română sunt fără relevanță, pentru că legea română a stabilit condițiile în care cetățenii români care au pierdut cetățenia din motive neimputabile sau le-a fost ridicată fără voia lor sau a moștenitorilor lor, pot cere redobândirea cetățeniei române, tocmai avându-se în vedere evenimentele istorice datorită cărora teritorii care au aparținut României nu se mai află sub jurisdicția statului român.

Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva sentinței civile nr. 3092 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.