ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Judecătoriei Sectorului 1

București, reclamantul M.P. a solicitat Instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se constate faptul că acesta este cetățean român.

Judecătoria Sectorului 1

București, prin sentința civilă nr. 6653 din 25 aprilie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a Instanței și a declinat judecarea cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția contencios administrativ.

S-a considerat că, în raport

de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 alin. (1)

lit. e) din același act normativ, competența aparține Instanței de contencios

administrativ pentru că reclamantul a solicitat eliberarea unui act

administrativ, iar Curtea de Apel București este competentă conform art. 3 pct.

1 C. proc. civ. pentru că adresa emană de la o autoritate publică centrală,

respectiv, D.G.P.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București sub nr. 8709/299/2006, iar D.G.P., prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 3092

din 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului ca inadmisibilă,

excepția inadmisibilității fiind invocată din oficiu.

Pentru a motiva această

soluție, Instanța de Fond a reținut că din cererea de chemare în judecată

rezultă că reclamantul invocă dobândirea cetățeniei române ca efect de drept al

descendenței sale din bunici materni, care anterior anului 1940, au avut

calitatea de cetățeni români, cetățenie la care nu au renunțat niciodată.

Însă, prin ieșirea din

componența României a actualului teritoriu al Republicii Moldova, independent

de voința lor, ascendenții reclamantului au pierdut cetățenia română, iar reclamantul

poate solicita redobândirea cetățeniei române în condițiile Legii nr. 21/1991,

cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând soluția ca fiind nelegală și

netemeinică.

Potrivit Legii nr. 21/1991

și Constituției României, pierderea cetățeniei se poate face numai în

condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 218/1991, iar în art. 24 alin. (2)

din aceeași lege – „Cetățenia română nu poate fi retrasă persoanei care a

dobândit-o prin naștere”.

Printre modurile de pierdere

a cetățeniei nu figurează și ca efect al pierderii vreunui teritoriu din

competența României, iar pentru că nu există nici un act prin care autorilor

săi le-a fost retrasă cetățenia română, înseamnă că aceștia au păstrat-o.

D.G.P. din cadrul M.A.I. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat ca

nefondat.

Examinând lucrările

dosarului, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Reclamantul a cerut

autorităților române să constate că este cetățean român, invocând faptul că

bunicii materni, anterior anului 1940, au avut cetățenie română, cetățenie la

care ei nu au renunțat niciodată.

O asemenea

acțiune este inadmisibilă pentru că, prin lege specială, este prevăzută procedura

de redobândire a cetățeniei române, procedură prevăzută în art. 10

1

din Legea nr. 21/1991 potrivit căreia „Foștii cetățeni români care înainte de

data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetățenia română din motive neimputabile

lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și

descendenții acestora până la gradul II pot redobândi ori li se poate acorda

cetățenia română, la cerere, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea

domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă

îndeplinesc condițiile prevăzute la

art. 8

alin.

(1) lit. b), c), e) și f)”.

Competența de

soluționare a acestor cereri aparține Ministerului Justiției, conform O.U.G. nr.

167/2001 și O.U.G. nr. 68/2001.

De altfel,

potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea

contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau

desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Susținerile

reclamantului că bunicii săi nu au renunțat niciodată la cetățenia română sunt

fără relevanță, pentru că legea română a stabilit condițiile în care cetățenii

români care au pierdut cetățenia din motive neimputabile sau le-a fost ridicată

fără voia lor sau a moștenitorilor lor, pot cere redobândirea cetățeniei

române, tocmai avându-se în vedere evenimentele istorice datorită cărora

teritorii care au aparținut României nu se mai află sub jurisdicția statului

român.

Apreciind că

soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul P.M. împotriva sentinței civile nr. 3092 din 22 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2007.