ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București,

reclamantul U.M. a chemat în judecată M.A.I., I.G.P.R. și M.F.P., solicitând

obligarea M.A.I. și I.G.P.R. la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de

primă de concediu din anul 2004 și până în prezent, impozitată separat și

actualizată cu coeficientul de inflație, până la plata efectivă și obligarea

pârâtului M.F.P. să aloce fondurile necesare plății primei de concediu

cuvenită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1709 din

19 iunie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului

în garanție și a fost respinsă cererea de chemare în garanție.

A fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul U.M. și obligați pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. la plata

contravalorii primelor de concediu pe perioada 2004 – 2006 actualizată cu

coeficientul de inflație de la nașterea dreptului la plata efectivă și a fost

obligat pârâtul M.E.F. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor sus

menționate.

În considerentele sentinței

s-a reținut că prevederile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 care instituiau

dreptul de plată a primei de concediu pentru polițiști au fost suspendate succesiv

până la 31 decembrie 2006, iar măsura suspendării nu poate avea ca efect decât

amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu

este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a

dreptului însuși.

În privința cererii de

chemare în garanție – aceasta a fost respinsă pentru că M.E.F. nu are obligația

plății, virării vreunei sume din bugetul de stat, ci doar atribuții în

derularea procesului legislativ și nu are calitate procesuală pasivă față de

pârâtul M.I.R.A.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.E.F.

Primul motiv de recurs

invocat este legat de nelegalitatea sentinței sub aspectul excepției lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât pentru că deși instanța

de fond a reținut că acesta nu poate avea calitatea de chemat în garanție

pentru că această instituție nu are printre atribuții obligația virării vreunei

sume din bugetul de stat, poate fi obligată, în calitate de pârât, să aloce

fondurile necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de

reclamant.

Instanța de fond nu a

motivat sub nici o formă admiterea acțiunii în contradictoriu cu M.E.F., în

calitate de pârât.

Se consideră că obligarea M.E.F.

la alocarea fondurilor către M.I.R.A. ar duce la nesocotirea Legii nr.

500/2002, mai ales că decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține

instituției pârâte, iar între reclamant și M.E.F. nu există nici un fel de

raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a

acestei instituții ca pârât.

Este criticată soluția

pronunțată de Curtea de Apel București și pe fondul ei pentru că legiuitorul

are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor drepturi pentru o anumită

durată determinată, fără ca prin aceasta să se ajungă la o restrângere a

drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din calitatea de salariat.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât și respingerea

acțiunii reclamantului față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive,

iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Legea nr.

500/2002 și Constituția României.

Reclamantul - intimat U.M. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că M.I.R.A.

și I.G.P.R. nu au formulat recurs împotriva acestei sentințe.

Examinând motivele de recurs

invocate, inclusiv dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., prevederile

legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.E.F. pentru

următoarele considerente:

M.E.F. a fost chemat în

judecată de către reclamant pentru a fi obligat la alocarea fondurilor necesare

plății primei de concediu la care este îndreptățit.

La instanța de fond, M.I.R.A.

a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru a fi obligat să vireze

către M.I.R.A. sumele solicitate de reclamant, în cazul admiterii acțiunii,

pentru că altfel pârâtul ar fi în imposibilitatea de a pune în executare

sentința, câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.

Cererea de chemare în

garanție a fost respinsă dar a fost obligat, totuși, M.E.F., în calitate de

pârât, să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând prima de

concediu.

Soluția instanței de fond a

fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304

1

pct. 9 C. proc. civ. - pentru că a soluționat greșit excepția lipsei calității

procesuale pasive a M.E.F.

Calitatea procesuală pasivă

presupune identitatea între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în

raportul juridic dedus judecății, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl

reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamantul nu are raporturi de

serviciu cu M.E.F.

Potrivit art. 3 alin. (2)

din H.G. nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii

bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și

proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuții în elaborarea

proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate

de ordonatorii principali de credite.

Rectificarea bugetului de

stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege.

M.E.F. apare ca un

administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de

stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum

acestea sunt prevăzute în lege.

În aceste condiții, M.E.F. nu

are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât, pentru că acesta nu are

ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât

cele prevăzute de legea bugetului de stat.

De aceea, va fi admis

recursul declarat de M.E.F., va fi modificată, în parte, sentința atacată, în

sensul că, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

M.E.F. și va fi respinsă acțiunea reclamantului față de acesta.

Având în vedere că recursul

a fost admis și respinsă acțiunea față de M.E.F., prin admiterea excepției

lipsei calității procesuale pasive, nu se mai impune analizarea motivelor de

recurs care vizează fondul cauzei.

În privința celorlalte

dispoziții ale sentinței, Înalta Curte va dispune menținerea lor în condițiile

în care pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. nu au declarat recurs.

De altfel, prin O.G. nr.

22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice,

stabilite prin titluri executorii s-au prevăzut modalitățile prin care

instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor

executorii.

Mai mult, prin O.U.G. nr.

146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în

perioada 2001 – 2006 au fost prevăzute sumele necesare acordării acestora de

către instituțiile publice obligate la plata primelor de concediu prin hotărâri

judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1709 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.E.F. și în consecință, respinge acțiunea reclamantului față de

acest pârât.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2008.