ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 187/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul U.M. a chemat în judecată M.A.I., I.G.P.R. și M.F.P., solicitând obligarea M.A.I. și I.G.P.R. la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu din anul 2004 și până în prezent, impozitată separat și actualizată cu coeficientul de inflație, până la plata efectivă și obligarea pârâtului M.F.P. să aloce fondurile necesare plății primei de concediu cuvenită, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1709 din 19 iunie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție și a fost respinsă cererea de chemare în garanție.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul U.M. și obligați pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. la plata contravalorii primelor de concediu pe perioada 2004 – 2006 actualizată cu coeficientul de inflație de la nașterea dreptului la plata efectivă și a fost obligat pârâtul M.E.F. să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor sus menționate. În considerentele sentinței s-a reținut că prevederile art. 37 pct. 2 din O.G. nr. 38/2003 care instituiau dreptul de plată a primei de concediu pentru polițiști au fost suspendate succesiv până la 31 decembrie 2006, iar măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale, deoarece suspendarea nu este echivalentă cu abrogarea pe termen limitat a legii, cu lipsa temporară a dreptului însuși.

În privința cererii de chemare în garanție – aceasta a fost respinsă pentru că M.E.F. nu are obligația plății, virării vreunei sume din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ și nu are calitate procesuală pasivă față de pârâtul M.I.R.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M.E.F. Primul motiv de recurs invocat este legat de nelegalitatea sentinței sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât pentru că deși instanța de fond a reținut că acesta nu poate avea calitatea de chemat în garanție pentru că această instituție nu are printre atribuții obligația virării vreunei sume din bugetul de stat, poate fi obligată, în calitate de pârât, să aloce fondurile necesare achitării drepturilor de natură salarială solicitate de reclamant.

Instanța de fond nu a motivat sub nici o formă admiterea acțiunii în contradictoriu cu M.E.F., în calitate de pârât. Se consideră că obligarea M.E.F. la alocarea fondurilor către M.I.R.A. ar duce la nesocotirea Legii nr. 500/2002, mai ales că decizia finală privind conținutul bugetului nu aparține instituției pârâte, iar între reclamant și M.E.F. nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea în judecată a acestei instituții ca pârât. Este criticată soluția pronunțată de Curtea de Apel București și pe fondul ei pentru că legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor drepturi pentru o anumită durată determinată, fără ca prin aceasta să se ajungă la o restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din calitatea de salariat.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a M.E.F., în calitate de pârât și respingerea acțiunii reclamantului față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Legea nr. 500/2002 și Constituția României. Reclamantul - intimat U.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, arătând că M.I.R.A. și I.G.P.R. nu au formulat recurs împotriva acestei sentințe. Examinând motivele de recurs invocate, inclusiv dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., prevederile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de M.E.F.

pentru următoarele considerente: M.E.F. a fost chemat în judecată de către reclamant pentru a fi obligat la alocarea fondurilor necesare plății primei de concediu la care este îndreptățit. La instanța de fond, M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F. pentru a fi obligat să vireze către M.I.R.A. sumele solicitate de reclamant, în cazul admiterii acțiunii, pentru că altfel pârâtul ar fi în imposibilitatea de a pune în executare sentința, câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație. Cererea de chemare în garanție a fost respinsă dar a fost obligat, totuși, M.E.F., în calitate de pârât, să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând prima de concediu.

Soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 1 pct. 9 C. proc. civ. - pentru că a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a M.E.F. Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în prezenta cauză obiectul cererii îl reprezintă plata unor drepturi bănești, iar reclamantul nu are raporturi de serviciu cu M.E.F. Potrivit art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 208/2005, M.F.P. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede, în art. 28, că M.F.P. are atribuții în elaborarea proiectelor legii bugetului și bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite. Rectificarea bugetului de stat, care poate modifica bugetul aprobat, se poate face tot prin lege. M.E.F. apare ca un administrator al bugetului statului, iar în baza legii aprobate a bugetului de stat, repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege. În aceste condiții, M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.

De aceea, va fi admis recursul declarat de M.E.F., va fi modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F. și va fi respinsă acțiunea reclamantului față de acesta. Având în vedere că recursul a fost admis și respinsă acțiunea față de M.E.F., prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs care vizează fondul cauzei. În privința celorlalte dispoziții ale sentinței, Înalta Curte va dispune menținerea lor în condițiile în care pârâții M.I.R.A. și I.G.P.R. nu au declarat recurs. De altfel, prin O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii s-au prevăzut modalitățile prin care instituțiile publice vor proceda la punerea în executare a titlurilor executorii.

Mai mult, prin O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 – 2006 au fost prevăzute sumele necesare acordării acestora de către instituțiile publice obligate la plata primelor de concediu prin hotărâri judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinței civile nr. 1709 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.F. și în consecință, respinge acțiunea reclamantului față de acest pârât. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008.