ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7465/2008

Deliberând

asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 49 din 31 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlcea a

respins contestația la executare formulată de C.C.U. Mateești, prin lichidator D.C.,

în contradictoriu cu pârâții M.M. și Biroul Executorului Judecătoresc V.I.

Contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului M.M. suma de 250

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin

sentința civilă nr. 484 din 24 iunie 2005, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea

formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.U. Mateești, a

anulat decizia nr. 1 din 9 februarie 2004, prin care pârâta a soluționat

notificarea formulată de reclamant, a constatat existența dreptului

reclamantului la măsuri reparatorii în cuantum de 5.269.310.426 lei și a fost

obligată pârâta să-i plătească reclamantului această sumă și să-i restituie în

natură terenul în suprafață de 193,65 mp, identificat în schița de la fila 121

a raportului de expertiză și construcția aflată pe teren, respectiv sediul de

50,20 mp.

A reținut prima instanță că, potrivit art. 399 teza II C. proc. civ., se

pot face contestații atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea ori aplicarea titlului executoriu.

Dacă se contestă titlul executoriu, nu se discută însă valabilitatea

lui, ci numai măsurile neclare luate de instanță, cuprinse în dispozitiv.

Or, în prezenta cauză, se invocă motive prin care se urmărește

modificarea titlului executoriu, deoarece nu există probleme legate de neclaritatea

dispozitivului sentinței. În dispozitiv imobilele ce trebuie predate sunt

identificate „atât ca suprafață, cât și ca vecinătăți”.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 95/A din 10 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de

contestatoare împotriva acestei sentințe, reținând că, față de obiectul

pricinii, în mod corect prima instanță a constatat că înscrisurile depuse de contestatoare,

care privesc fondul cauzei, exced cadrul procesual, iar criticile care privesc

inopozabilitatea titlului executoriu și imposibilitatea executării până la

stabilirea masei credale și a creditorilor care au depozite în bani la această

unitate și acțiuni în pretenții în curs de soluționare au constituit motive de

apel împotriva sentinței civile nr. 484 din 24 iunie 2005, rămasă irevocabilă.

S-a mai reținut, că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 399

C. proc. civ., față de care pe calea contestației la executare nu poate fi

schimbată soluția cuprinsă în titlul executoriu.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs

contestatoarea, care în declarația de recurs a precizat că „motivul recursului

va fi depus ulterior”, iar intimatul M.M. a formulat întâmpinare, prin care a

invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 306 alin. (1)

C. proc. civ.

Excepția invocată de intimat este întemeiată și recursul este nul.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs care, conform art. 301 C. proc. civ., este de 15

zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă

nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2),

care privește motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

În prezenta cauză, recurentei i-a fost comunicată decizia atacată la

data de 29 aprilie 2008, comunicarea fiind făcută, conform procesului verbal

aflat la fila 252 din dosarul instanței de apel, la domiciliul lichidatorului D.C.,

din Râmnicu Vâlcea unde contestatoarea a solicitat să fie citată.

Recursul a fost declarat, prin lichidator D.C., în termenul legal, însă

în declarația de recurs, expediată prin poștă la data de 15 mai 2008, nu se

invocă vreun motiv de recurs și nu se formulează critici. Cererea cuprinde

mențiunea că „motivul de recurs va fi depus ulterior”, însă recurenta nu a

depus la dosar, în termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (15

zile de la comunicarea hotărârii), motivele pentru care a declarat recurs.

Deoarece recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 303 C. proc. civ., se va admite excepția invocată de

intimatul M.M. și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul

recursul declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

excepția invocată de intimatul M.M.

Constată nul

recursul declarat de contestatoarea C.C.U. Mateești, împotriva deciziei nr. 95

A din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie

2008.