ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7465/2008

Deliberând asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 49 din 31 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlcea a respins contestația la executare formulată de C.C.U. Mateești, prin lichidator D.C., în contradictoriu cu pârâții M.M. și Biroul Executorului Judecătoresc V.I. Contestatoarea a fost obligată să plătească intimatului M.M. suma de 250 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 484 din 24 iunie 2005, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea formulată de reclamantul M.M., în contradictoriu cu pârâta C.C.U.

Mateești, a anulat decizia nr. 1 din 9 februarie 2004, prin care pârâta a soluționat notificarea formulată de reclamant, a constatat existența dreptului reclamantului la măsuri reparatorii în cuantum de 5.269.310.426 lei și a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului această sumă și să-i restituie în natură terenul în suprafață de 193,65 mp, identificat în schița de la fila 121 a raportului de expertiză și construcția aflată pe teren, respectiv sediul de 50,20 mp. A reținut prima instanță că, potrivit art. 399 teza II C. proc. civ., se pot face contestații atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea ori aplicarea titlului executoriu. Dacă se contestă titlul executoriu, nu se discută însă valabilitatea lui, ci numai măsurile neclare luate de instanță, cuprinse în dispozitiv.

Or, în prezenta cauză, se invocă motive prin care se urmărește modificarea titlului executoriu, deoarece nu există probleme legate de neclaritatea dispozitivului sentinței. În dispozitiv imobilele ce trebuie predate sunt identificate „atât ca suprafață, cât și ca vecinătăți”.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 95/A din 10 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe, reținând că, față de obiectul pricinii, în mod corect prima instanță a constatat că înscrisurile depuse de contestatoare, care privesc fondul cauzei, exced cadrul procesual, iar criticile care privesc inopozabilitatea titlului executoriu și imposibilitatea executării până la stabilirea masei credale și a creditorilor care au depozite în bani la această unitate și acțiuni în pretenții în curs de soluționare au constituit motive de apel împotriva sentinței civile nr. 484 din 24 iunie 2005, rămasă irevocabilă.

S-a mai reținut, că prima instanță a aplicat corect prevederile art. 399 C. proc. civ., față de care pe calea contestației la executare nu poate fi schimbată soluția cuprinsă în titlul executoriu. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, a declarat recurs contestatoarea, care în declarația de recurs a precizat că „motivul recursului va fi depus ulterior”, iar intimatul M.M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Excepția invocată de intimat este întemeiată și recursul este nul. Conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs care, conform art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2), care privește motivele de ordine publică, iar motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. În prezenta cauză, recurentei i-a fost comunicată decizia atacată la data de 29 aprilie 2008, comunicarea fiind făcută, conform procesului verbal aflat la fila 252 din dosarul instanței de apel, la domiciliul lichidatorului D.C., din Râmnicu Vâlcea unde contestatoarea a solicitat să fie citată.

Recursul a fost declarat, prin lichidator D.C., în termenul legal, însă în declarația de recurs, expediată prin poștă la data de 15 mai 2008, nu se invocă vreun motiv de recurs și nu se formulează critici. Cererea cuprinde mențiunea că „motivul de recurs va fi depus ulterior”, însă recurenta nu a depus la dosar, în termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. (15 zile de la comunicarea hotărârii), motivele pentru care a declarat recurs. Deoarece recurenta nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 303 C. proc. civ., se va admite excepția invocată de intimatul M.M. și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de contestatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția invocată de intimatul M.M. Constată nul recursul declarat de contestatoarea C.C.U. Mateești, împotriva deciziei nr. 95 A din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.