ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5135/2008

Deliberând în condițiile art. 206 C.

proc. civ., reține următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Gorj sub nr. 1941/2006 reclamanții S.F., S.D. și S.C., au

chemat în judecată pe pârâtele C.E.R. și EM Rovinari, solicitând instanței ca

prin sentința civilă ce se va pronunța să se constate caducitatea Decretului de

expropriere nr. 1171987 în ceea ce privește suprafața de 1,1723 ha compusă din

mai multe curele și anume:

- o curea de 1632 mp situată în pct.

„Sub Dos” pe raza comunei Fărcășești, o curea de 3171 mp, teren aferent casei

părintești situată în județul Gorj, o curea de cca. 4920 mp situată în pct. „La

Pripor” și o curea de cca. 2000 mp situat în comuna Fărcășești, pct. „Păduri la

vale” și să se dispună retrocedarea în natură a terenului în baza art. 35 din

Legea nr. 33/1994.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că terenurile au fost expropriate în anul 1986 prin Decretul nr.

117/1986 în vederea efectuării exploatării miniere iar până în prezent nu a

fost excavat în totalitate, terenul în suprafață de 1,1723 ha existând fizic în

materialitatea lui și conform registrului agricol a fost proprietatea autorului

lor.

Că, pentru suprafața de 1,1723 ha nu

s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică, iar scopul exproprierii nu a

fost atins, astfel că decretul a devenit caduc și sunt îndreptățiți la retrocedarea

în natură.

În dovedirea acțiunii, reclamanții

au depus la dosarul cauzei xerocopie după registrul agricol, după certificatul

de deces la numitului S.D., după certificatul de naștere al numitei C.F. și

certificatul de căsătorie al acesteia, după certificatul de naștere al

numitului S.C. și actul de identitate al acestuia, după certificatul de naștere

al numitului S.D. și actul de identitate ala cestuia, după Legea nr. 33/1994,

după decizia nr. 6 din 27 septembrie 1999 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, după Decretul de Expropriere nr. 117/1986, precum și după sentința

nr. 239 din 17 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Tribunalul, prin sentința civilă nr.

702 din 13 decembrie 2006 a admis în parte acțiunea; a constatat caducitatea

Decretului nr. 117/1986 cu privire la reclamanți; a obligat pârâta să

retrocedeze în natură suprafața de 1808 mp situată în pct. „La Pripor” ce face

parte din terenul în suprafață de 4920 mp descris în raportul de expertiză și

anume la N – pe lățimea de 12 m, vecin cu pârâtul Rogojelului, la S – pe

lățimea de 12 m, vecini cu terenul S.N., la E – pe lungimea de 410 m, vecină cu

terenul S.C. și la V – pe lungimea de 410 mp vecini cu terenul N.D.V.; a

constatat că pentru terenurile în suprafață de 1632 mp situat în pct. „Sub Dos”

în suprafață de 4400 mp situat în pct. „Păduri la vale” și în suprafață de 3112

mp acoperită cu vegetație forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate

prin adeverința de proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006; a fost respins

capătul de cerere privind retrocedarea terenului în suprafață de 3171 mp, cu

obligarea pârâtei la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamanți pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit art. 31 din Legea nr.

35/1994 dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un

an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv

lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea

lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Cum din dovezile administrate în

cauză a rezultat că suprafața de 1808 mp situată în pct. „La Pripor” este în

prezent liberă iar pârâta nu a făcut o nouă declarare de utilitate publică,

tribunalul a admis cererea formulată de reclamant și a constatat caducitatea

decretului de expropriere, obligând pârâta să retrocedeze în natură această

suprafață de teren.

S-a constatat că pentru terenurile

în suprafață de 1632 mp situate în pct. „Sub Dos”, în suprafață de 4400 mp

situate în pct. „Păduri la Vale” și în suprafață de 3112 mp acoperite cu

vegetație forestieră s-a reconstituit dreptul de proprietate prin adeverința de

proprietate nr. 299 din 4 septembrie 2006.

Din analiza actelor depuse de părți,

coroborate cu concluziile raportului de expertiză, rezultă că terenul în suprafață

de 3171 mp aferent casei părintești nu face parte din terenurile ce au făcut

obiectul decretului de expropriere, astfel că tribunalul urmează a respinge

acest capăt de cerere.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 641 din 28 mai 2007 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârât împotriva sentinței menționate pentru considerentele ce

succed:

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că expertul, prin constatările la fața locului, împreună cu

reprezentantul pârâtei, a stabilit amplasamentul terenurilor ce au fost

expropriate prin Decretul 117/1986 și care au aparținut autorilor

reclamanților.

Acest teren a aparținut autorilor,

iar la data exproprierii, prin Decretul nr. 117/1986, CAP Fărcășești era

proprietarul terenului, însă, prin apariția Legii nr. 18/1991, aceste unități

au fost desființate, iar terenurile care au aparținut acestora au făcut

obiectul restituirii către foștii proprietari.

În mod expres, art. 35 din Legea nr.

33/1994 arată că foștii proprietari pot cere retrocedarea terenurilor dacă nu

s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.

Urmează, deci, că primul motiv

invocat de apelantă este neîntemeiat, terenul fiind identificat de către expert

și el coincide cu cel cuprins în adeverințele de proprietate, procesele verbale

de punere în posesie și schițele anexate.

Nici critica privind împrejurarea că

Decretul de expropriere și-a produs efectele, în sensul că pe suprafața de

teren expropriată au fost efectuate lucrări specifice activității miniere, nu

este întemeiată.

Potrivit art. 35 din Legea nr.

33/1994, bunurile expropriate, neutilizate în termen de 1 an, potrivit scopului

pentru care au fost preluate de la expropriat sau dacă lucrările nu au fost

începute, foștii proprietari pot cere retrocedarea lor dacă nu s-a făcut o nouă

declarare de utilitate publică.

Din actele dosarului rezultă că

terenurile expropriate, în baza Decretului nr. 117/1986, nu au fost afectate

scopului exproprierii, nefiind începute lucrări în termen de 1 an de la data

exproprierii, concluziile raportului de expertiză fiind în acest sens, iar, pe

de altă parte, aceste terenuri s-au aflat efectiv în posesia reclamanților,

fiind eliberate acte de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.

Lucrările de excavare nu s-au

efectuat pentru terenurile expropriate care au aparținut autorilor

reclamanților, nu au fost începute în termen de 1 an de la data exproprierii

prin Decretul nr. 117/1986 și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate

publică, astfel că, în cauză, sunt îndeplinite dispozițiile art. 35 din Legea

nr. 33/1994.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta S.C. C.E.R. S.A. criticând-o pentru nelegalitate pentru motivele ce se

vor arăta.

Expertiza nu a precizat ce suprafață

de teren este afectată de lucrări miniere. Recurenta a formulat obiecțiuni la

raportul de expertiză, apreciind că era necesar să se răspundă la acestea.

Decretul de expropriere nu este

caduc deoarece și-a produs efectele, în sensul că pe suprafața de teren

expropriată au fost efectuate lucrări miniere.

Analizând decizia recurată prin

prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a textelor de lege

incidente în cauză, Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru

considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiile art. 209 C.

proc. civ. expertul numit este dator să-și depună lucrarea cu cel puțin 5 zile

înainte de termenul fixat pentru judecată.

Termenul de depunere a raportului de

expertiză este prevăzut de lege pentru a asigura dreptul părților de a lua

cunoștință de actele depuse și de a le discuta. Dacă termenul nu este respectat

de expert, instanța trebuie să asigure ambelor părți din proces posibilitatea

de a lua cunoștință de actele depuse la dosar, prin acordarea unui termen,

deoarece respectarea principiului contradictorialității impune garantarea accesului

liber la actele dosarului.

De asemenea, instanța trebuie să

asigure părților, în condițiile legii, posibilitatea de a invoca obiecții la

raportul de expertiză.

În cauza de față, raportul de

expertiză s-a depus la 4 decembrie 2006, cu două zile înainte de termenul de

judecată, 6 decembrie 2006.

Recurenta a solicitat amânarea

cauzei pentru a formula obiecțiuni la raportul de expertiză, cerere ce nu a

fost încuviințată de instanță, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de

dezbateri de la acea dată ( fila 107 dosar primă instanță ).

Nerespectarea dreptului recurentei

de a lua cunoștință de expertiza depusă cu încălcarea dispozițiilor art. 209 C.

proc. civ., i-a produsa acesteia un prejudiciu ce nu poate fi remediat decât

prin anularea hotărârii, potrivit dispozițiilor art. 105 alin. (1) C. proc.

civ..

Pentru considerentele arătate, în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 312 alin. (1), (2)

și (3) C. proc. civ., recursul va fi admis, iar decizia instanței de apel

casată.

Drept consecință, apelul declarat de

pârâtă va fi admis, iar față de dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.

referitoare la existența vreunui alt caz de nulitate, sentința va fi anulată,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.C.

C.E.R. S.A. împotriva deciziei nr. 641 din 28 mai 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia, admite apelul declarat

de S.C. C.E.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 702 din 13 decembrie 2006 a

Tribunalului Gorj.

Anulează sentința și trimite cauze spre

rejudecare la instanța de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2008.