ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Deliberând asupra recursului
de față;
Reclamanta SC C. SA Mediaș a
solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata sumei de 3.697.351.391 lei
contra-valoarea prejudiciilor cauzate, constatarea încetării de drept a
mandatului de administrator al pârâtului începând cu data de 7 decembrie 2002.
Motivându-și acțiunea,
reclamanta arată că, prin hotărârea A.G.A. din 7 decembrie 2002 s-a stabilit
atragerea răspunderii pârâtului pentru un prejudiciu de 3.697.351.391 lei
produs în perioada cât a funcționat ca administrator și președinte al
consiliului de administrație la SC C. SA Mediaș, respectiv 17 decembrie 2001 –
7 decembrie 2002.
S-a apreciat că acesta a
dispus, fără drept în perioada aprilie-august 2002, efectuarea a 11 curse, cu
betoniera pentru transportul ilegal al cantității de 55 m
3
de beton, pe ruta Mediaș - Tilișca; a falsificat documente și a sustras și
transportat la cabana personală diverse materiale de construcție; a închiriat
utilaje primindu-le înapoi cu numeroase piese lipsă și societatea fiind
obligată să suporte reparațiile; a efectuat servicii la rampa de gunoi a
orașului emițând o singură factură; a înstrăinat nelegal un trailer care a fost
recuperat în stare avansată de degradare necesitând reparații consistente; a
dispus abuziv ca 6 salariați a reclamantei să presteze, în orele de program,
activități de construcții la cabana sa; a „livrat” fără achitarea prețului 5 m
3
cherestea; nu a virat sumele datorate din salarii către bugetul de stat iar
societatea a fost obligată la penalități și majorări de întârziere.
Tribunalul Sibiu, prin
sentința civilă nr. 1767 din 21 septembrie 2006, a admis acțiunea precizată a
reclamantei, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.501.342.367
lei prejudiciu, a constatat încetat de drept mandatul de administrator al
pârâtului și
l-a obligat pe acesta la
plata sumei de 128.125.423 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a produs un prejudiciu de
2.501.342.367 lei prin modul abuziv și ilegal de conducere astfel că, în
temeiul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 urmează a fi obligat la plata
valorii acestui prejudiciu.
A fost aplicat și art. 155 alin.
(4) din Legea nr. 31/1990 constatându-se încetarea de drept a mandatului de
administrator al pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul susținând că în mod greșit a fost înlăturată expertiza
contabilă iar suma la care a fost obligat nu are nici o bază de calcul.
Curtea de Apel Alba Iulia,
prin decizia nr. 35 din 16 martie 2007, a admis apelul pârâtului și a respins
acțiunea precizată menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a reținut că în mod greșit
a fost înlăturată expertiza contabilă deoarece nu s-a constatat nici o ieșire
de beton către localitatea Tilișca, nu s-au verificat efectiv materialele de
construcții ce se susține că ar fi fost sustrase stabilindu-se doar valoarea
materialelor indicate de reclamantă, buldozerul avea 12 ani iar în 2002 a fost amortizat, nu s-au dovedit valoarea reparațiilor trailerului și nici faptul că muncitorii
ar fi lucrat la cabana din Tilișca, nu s-a identificat cheresteaua lipsă și
aceasta a fost imputată gestionarei iar paguba recuperată integral neexistând
un prejudiciu, suma reprezentând sume reținute din salarii a rămas la
dispoziția societății neputându-se considera prejudiciu iar neachitarea ei la
timp către bugetul de stat s-a datorat lipsei fondurilor bănești și nu culpei
pârâtului; în realitate obligațiile societății către bugetul de stat au fost
achitate integral, neexistând prejudiciu.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5,
6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că, în mod
eronat, s-a reținut că în expertizele administrate nu au fost evidențiate
calculele făcute de către experți; că, în interpretarea situației de fapt, ce
face obiectul litigiului, instanța de apel contrazice concluziile primei
expertize.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Deși recurenta invocă
motivele de recurs de la art. 304 pct. 4 până la 10 C. proc. civ., aceasta nu
dezvoltă nici unul din acestea ci doar arată că instanța de apel ar fi
interpretat greșit probele din dosar, acceptând sau înlăturând o expertiză sau
alta.
De asemenea, nu se indică
nici un text de lege care ar fi fost greșit aplicat.
Se poate reține față de
temeiul acțiunii că recurenta ar critica aplicarea dispozițiilor art. 150 alin.
(1) și (4), cu referire la art. 72, art. 73 alin. (1) lit. d) și e), art. 111 alin.
(2) lit. d) și art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 1532 – art.
1559 C. civ., astfel cum sunt înșiruite în acțiunea reclamantei.
Nu se constată însă
încălcarea nici unuia dintre aceste texte de lege întrucât acțiunea a fost
respinsă pentru nedovedirea prejudiciului și recurenta nu formulează nici o
critică de nelegalitate cu privire la modul de administrare a probelor.
În această situație nici
critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind culpa sau
depășirea mandatului de administrator nu pot fi primite pentru că nu acestea au
fost aspectele pe care se întemeiază soluția instanței de apel.
Deoarece recurenta este în
culpă procesuală, conform art. 274 C. proc. civ., va fi obligată să suporte
cheltuielile de judecată în sumă de 1190 lei reprezentând onorariu de avocat
astfel cum este dovedit cu factura de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 35/ A din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Obligă recurenta la 1190 lei
cheltuieli de judecată intimatului pârât O.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 24 octombrie 2007.