ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3306/2007

Deliberând asupra recursului de față; Reclamanta SC C. SA Mediaș a solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata sumei de 3.697.351.391 lei contra-valoarea prejudiciilor cauzate, constatarea încetării de drept a mandatului de administrator al pârâtului începând cu data de 7 decembrie 2002. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că, prin hotărârea A.G.A.

din 7 decembrie 2002 s-a stabilit atragerea răspunderii pârâtului pentru un prejudiciu de 3.697.351.391 lei produs în perioada cât a funcționat ca administrator și președinte al consiliului de administrație la SC C. SA Mediaș, respectiv 17 decembrie 2001 – 7 decembrie 2002. S-a apreciat că acesta a dispus, fără drept în perioada aprilie-august 2002, efectuarea a 11 curse, cu betoniera pentru transportul ilegal al cantității de 55 m 3 de beton, pe ruta Mediaș - Tilișca; a falsificat documente și a sustras și transportat la cabana personală diverse materiale de construcție; a închiriat utilaje primindu-le înapoi cu numeroase piese lipsă și societatea fiind obligată să suporte reparațiile; a efectuat servicii la rampa de gunoi a orașului emițând o singură factură; a înstrăinat nelegal un trailer care a fost recuperat în stare avansată de degradare necesitând reparații consistente; a dispus abuziv ca 6 salariați a reclamantei să presteze, în orele de program, activități de construcții la cabana sa; a „livrat” fără achitarea prețului 5 m 3 cherestea; nu a virat sumele datorate din salarii către bugetul de stat iar societatea a fost obligată la penalități și majorări de întârziere.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 1767 din 21 septembrie 2006, a admis acțiunea precizată a reclamantei, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 2.501.342.367 lei prejudiciu, a constatat încetat de drept mandatul de administrator al pârâtului și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 128.125.423 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a produs un prejudiciu de 2.501.342.367 lei prin modul abuziv și ilegal de conducere astfel că, în temeiul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 urmează a fi obligat la plata valorii acestui prejudiciu. A fost aplicat și art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 constatându-se încetarea de drept a mandatului de administrator al pârâtului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul susținând că în mod greșit a fost înlăturată expertiza contabilă iar suma la care a fost obligat nu are nici o bază de calcul. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 35 din 16 martie 2007, a admis apelul pârâtului și a respins acțiunea precizată menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că în mod greșit a fost înlăturată expertiza contabilă deoarece nu s-a constatat nici o ieșire de beton către localitatea Tilișca, nu s-au verificat efectiv materialele de construcții ce se susține că ar fi fost sustrase stabilindu-se doar valoarea materialelor indicate de reclamantă, buldozerul avea 12 ani iar în 2002 a fost amortizat, nu s-au dovedit valoarea reparațiilor trailerului și nici faptul că muncitorii ar fi lucrat la cabana din Tilișca, nu s-a identificat cheresteaua lipsă și aceasta a fost imputată gestionarei iar paguba recuperată integral neexistând un prejudiciu, suma reprezentând sume reținute din salarii a rămas la dispoziția societății neputându-se considera prejudiciu iar neachitarea ei la timp către bugetul de stat s-a datorat lipsei fondurilor bănești și nu culpei pârâtului; în realitate obligațiile societății către bugetul de stat au fost achitate integral, neexistând prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că, în mod eronat, s-a reținut că în expertizele administrate nu au fost evidențiate calculele făcute de către experți; că, în interpretarea situației de fapt, ce face obiectul litigiului, instanța de apel contrazice concluziile primei expertize. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Deși recurenta invocă motivele de recurs de la art. 304 pct. 4 până la 10 C. proc. civ., aceasta nu dezvoltă nici unul din acestea ci doar arată că instanța de apel ar fi interpretat greșit probele din dosar, acceptând sau înlăturând o expertiză sau alta.

De asemenea, nu se indică nici un text de lege care ar fi fost greșit aplicat. Se poate reține față de temeiul acțiunii că recurenta ar critica aplicarea dispozițiilor art. 150 alin. (1) și (4), cu referire la art. 72, art. 73 alin. (1) lit. d) și e), art. 111 alin. (2) lit. d) și art. 144 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 1532 – art. 1559 C. civ., astfel cum sunt înșiruite în acțiunea reclamantei. Nu se constată însă încălcarea nici unuia dintre aceste texte de lege întrucât acțiunea a fost respinsă pentru nedovedirea prejudiciului și recurenta nu formulează nici o critică de nelegalitate cu privire la modul de administrare a probelor. În această situație nici critica privind aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind culpa sau depășirea mandatului de administrator nu pot fi primite pentru că nu acestea au fost aspectele pe care se întemeiază soluția instanței de apel.

Deoarece recurenta este în culpă procesuală, conform art. 274 C. proc. civ., va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată în sumă de 1190 lei reprezentând onorariu de avocat astfel cum este dovedit cu factura de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Mediaș împotriva deciziei nr. 35/ A din 16 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la 1190 lei cheltuieli de judecată intimatului pârât O.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 octombrie 2007.