ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Consiliul de Administrație al B.N.R. a analizat contestația formulată de P.V., președinte la C.C.U. București împotriva Ordinului nr. 71 din 2 octombrie 2006 al Prim-vicepreședintelui B.N.R., de sancționare cu amendă de 3.586 lei, reprezentând două salarii medii brute de încadrare aferente lunii precedente datei la care s-au constatat abaterile de la disciplina bancară. Prin Hotărârea nr. 34 din 28 noiembrie 2006 a C.A. al B.N.R. a fost admisă în parte contestația formulată de P.V., cu consecința diminuării cuantumului sancțiunii cu amendă aplicată prin ordinul contestat, de la 3.586 lei la 3.482 lei. Împotriva Hotărârii nr. 34/2006 și a Ordinului nr. 71/2006 a declarat recurs P.V., în temeiul dispozițiilor art. 202 alin. (2) din O.U.G.

nr. 97/2000, solicitând ca acestea să fie anulate, ca nelegale și netemeinice. În subsidiar, recurentul a solicitat reducerea substanțială a cuantumului amenzii aplicate. În motivarea recursului declarat, recurentul a arătat că punctul de lucru Buftea al cooperativei de credit la care îndeplinește funcția de președinte al C.A. a acordat 9 credite unor persoane fizice, cu încălcarea dispozițiilor prudențiale ale B.N.R. A arătat că nimeni din conducerea cooperativei nu a avut cunoștință de creditele acordate, care au valori modice cuprinse între 2.000 și 4.000 RON și că beneficiarii își îndeplinesc corespunzător obligația de rambursare, C.A. al cooperativei ratificând ulterior acordarea creditelor.

Recurentul a arătat că se impune anularea celor două acte atacate, deoarece nu au fost respectate unele norme imperative, cum ar fi dreptul la apărare al recurentului, prin faptul că nu i-a fost adusă la cunoștință propunerea de sancționare făcută prin actul cu care s-a finalizat controlul C.C.C. În aceste condiții, Ordinul nr. 71/2006 al Prim-viceguvernatorului B.N.R. a fost emis în absența oricăror apărări și excepții pe care recurentul ar fi putut să le facă. Totodată, recurentul a mai arătat că Hotărârea nr. 34 /2006 a C.A. al B.N.R. a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000, care prevede obligația C.A. al B.N.R. să se pronunțe prin hotărâre, în termen de 30 zile, asupra contestațiilor formulate împotriva actelor emise în aplicarea ordonanței de urgență menționate.

În argumentarea acestui motiv, recurentul a arătat că a depus contestația la data de 23 octombrie 2006, iar hotărârea consiliului a fost emisă la 28 noiembrie 2006, ceea ce ar impune anularea hotărârii menționate. Recurentul a mai invocat nelegala și netemeinica individualizare și aplicare a sancțiunii, prin luarea în considerație a salariului mediu brut la nivelul C.C.C., deși legea face vorbire despre salarii brute de încadrare/ organizație, iar C.C.U. reprezintă o asemenea organizație, având personalitate juridică, fiind înregistrată la Of. Registrul Comerțului și având autoritate specifică emisă de B.N.R.

În cauză a depus întâmpinare intimata B.N.R., care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând netemeinicia principalelor motive invocate, după cum urmează: - recurentului nu i s-a încălcat dreptul la apărare, arătându-i-se temeiurile de drept și calea pentru a contesta ordinul de sancționare; - nu există reglementări care să prevadă obligația organului de supraveghere de a-i aduce la cunoștință propunerea de sancționare; - în ceea ce privește anularea Hotărârii C.A.

al B.N.R., ca urmare a faptului că nu s-a pronunțat asupra contestației în termenul de 30 zile, se solicită respingerea întrucât nu există un text legal care să sancționeze cu nulitatea actului în cazul depășirii acestui termen, care este considerat a fi un termen de recomandare; - deficientele constatate la punctul de lucru Buftea în privința acordării de credite la care ratele depășesc 30% din veniturile împrumutului și familiei sale, ca și neratificarea de către consiliul de administrație a împrumutului acordat unor persoane reprezintă încălcări ale Normelor B.N.R nr. 15/2003 și 10/2005; - potrivit Normelor C., punctul de lucru nu are personalitate juridică, fiind subordonat direct cooperativelor în a căror rază teritorială funcționează, desfășurându-și activitatea sub supraveghere și îndrumarea acesteia; - sancțiunea aplicată a fost în mod corect individualizată, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite.

Analizând criticile formulate prin recurs în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu prevederile actelor normative incidente cauzei se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente: Susținerile recurentului, potrivit cărora depășirea termenului de 30 zile prevăzut art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000, în care C.A. al B.N.R. trebuie să se pronunțe asupra contestațiilor formulate, ar atrage anularea hotărârilor prin care se soluționează contestațiile, este neîntemeiată. Modalitatea de redactare a textului respectiv îndreptățește susținerea intimatei B.N.R. că dispozițiile respective au un caracter de recomandare. Nu subzistă nici susținerea recurentului potrivit căreia acordarea celor 9 credite prin punctul de lucru Buftea al C.C.U.

s-a făcut fără ca vreo persoană din conducerea cooperativei să aibă cunoștință despre această situație. Potrivit Normelor C., punctele de lucru nu au personalitate juridică, dar sunt subordonate direct cooperativei de credit în a cărei rază teritorială funcționează, sub supravegherea și îndrumarea acesteia. Neîntemeiate sunt și susținerile recurentului referitoare la individualizarea corectă a sancțiunii aplicate, încălcarea prevederilor unor Norme ale B.N.R. în materia competențelor de aplicare a creditelor, cooperativa fiind susceptibilă să suporte riscul de nerambursare a creditelor. Nici criticile formulate de recurent referitore la nerespectarea dreptului la apărare nu se justifică, celei în cauză aducându-i-se la cunoștință raportul de supraveghere și ordinul de sancționare, având posibilitatea să formuleze apărările pe care le-a apreciat și să atace ordinul de sancționare în fața Instanței de contencios.

Rezultă că susținerile recurentului nu se confirmă, neexistând motive care să justifice concluzia că actele atacate ar fi fost emise cu încălcarea legii. Prin urmare, Hotărârea nr. 34/2006 a C.A. al B.N.R. este legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V. împotriva Hotărârii nr. 34 din 28 noiembrie 2006 a C.A. al B.N.R. și a Ordinului nr. 71 din 2 octombrie 2006 al Prim-vicepreședintelui B.N.R., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2007.