ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2925/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Consiliul de Administrație al B.N.R. a analizat contestația

formulată de P.V., președinte la C.C.U. București împotriva Ordinului nr. 71

din 2 octombrie 2006 al Prim-vicepreședintelui B.N.R., de sancționare cu amendă

de 3.586 lei, reprezentând două salarii medii brute de încadrare aferente lunii

precedente datei la care s-au constatat abaterile de la disciplina bancară.

Prin Hotărârea nr. 34 din 28

noiembrie 2006 a C.A. al B.N.R. a fost admisă în parte contestația formulată de

P.V., cu consecința diminuării cuantumului sancțiunii cu amendă aplicată prin

ordinul contestat, de la 3.586 lei la 3.482 lei.

Împotriva Hotărârii nr. 34/2006

și a Ordinului nr. 71/2006 a declarat recurs P.V., în temeiul dispozițiilor art.

202 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000, solicitând ca acestea să fie anulate, ca

nelegale și netemeinice.

În subsidiar, recurentul a solicitat

reducerea substanțială a cuantumului amenzii aplicate.

În motivarea recursului

declarat, recurentul a arătat că punctul de lucru Buftea al cooperativei de

credit la care îndeplinește funcția de președinte al C.A. a acordat 9 credite

unor persoane fizice, cu încălcarea dispozițiilor prudențiale ale B.N.R. A

arătat că nimeni din conducerea cooperativei nu a avut cunoștință de creditele acordate,

care au valori modice cuprinse între 2.000 și 4.000 RON și că beneficiarii își

îndeplinesc corespunzător obligația de rambursare, C.A. al cooperativei

ratificând ulterior acordarea creditelor.

Recurentul a arătat că se

impune anularea celor două acte atacate, deoarece nu au fost respectate unele norme

imperative, cum ar fi dreptul la apărare al recurentului, prin faptul că nu i-a

fost adusă la cunoștință propunerea de sancționare făcută prin actul cu care s-a

finalizat controlul C.C.C. În aceste condiții, Ordinul nr. 71/2006 al

Prim-viceguvernatorului B.N.R. a fost emis în absența oricăror apărări și

excepții pe care recurentul ar fi putut să le facă.

Totodată, recurentul a mai

arătat că Hotărârea nr. 34 /2006 a C.A. al B.N.R. a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor

art. 202 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2000, care prevede obligația C.A. al B.N.R.

să se pronunțe prin hotărâre, în termen de 30 zile, asupra contestațiilor

formulate împotriva actelor emise în aplicarea ordonanței de urgență

menționate.

În argumentarea acestui

motiv, recurentul a arătat că a depus contestația la data de 23 octombrie 2006,

iar hotărârea consiliului a fost emisă la 28 noiembrie 2006, ceea ce ar impune anularea

hotărârii menționate.

Recurentul a mai invocat nelegala

și netemeinica individualizare și aplicare a sancțiunii, prin luarea în

considerație a salariului mediu brut la nivelul C.C.C., deși legea face vorbire

despre salarii brute de încadrare/ organizație, iar C.C.U. reprezintă o asemenea

organizație, având personalitate juridică, fiind înregistrată la Of. Registrul Comerțului și având autoritate specifică emisă de B.N.R.

În cauză a depus întâmpinare

intimata B.N.R., care solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând

netemeinicia principalelor motive invocate, după cum urmează:

- recurentului nu i s-a

încălcat dreptul la apărare, arătându-i-se temeiurile de drept și calea pentru

a contesta ordinul de sancționare;

- nu există reglementări

care să prevadă obligația organului de supraveghere de a-i aduce la cunoștință

propunerea de sancționare;

- în ceea ce privește

anularea Hotărârii C.A. al B.N.R., ca urmare a faptului că nu s-a pronunțat asupra

contestației în termenul de 30 zile, se solicită respingerea întrucât nu există

un text legal care să sancționeze cu nulitatea actului în cazul depășirii

acestui termen, care este considerat a fi un termen de recomandare;

- deficientele constatate la

punctul de lucru Buftea în privința acordării de credite la care ratele

depășesc 30% din veniturile împrumutului și familiei sale, ca și neratificarea

de către consiliul de administrație a împrumutului acordat unor persoane

reprezintă încălcări ale Normelor B.N.R nr. 15/2003 și 10/2005;

- potrivit Normelor C.,

punctul de lucru nu are personalitate juridică, fiind subordonat direct cooperativelor

în a căror rază teritorială funcționează, desfășurându-și activitatea sub

supraveghere și îndrumarea acesteia;

- sancțiunea aplicată a fost

în mod corect individualizată, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite.

Analizând criticile formulate

prin recurs în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

prevederile actelor normative incidente cauzei se constată că recursul este

nefondat, din următoarele considerente:

Susținerile recurentului,

potrivit cărora depășirea termenului de 30 zile prevăzut art. 202 alin. (1) din

O.U.G. nr. 97/2000, în care C.A. al B.N.R. trebuie să se pronunțe asupra contestațiilor

formulate, ar atrage anularea hotărârilor prin care se soluționează contestațiile,

este neîntemeiată. Modalitatea de redactare a textului respectiv îndreptățește susținerea

intimatei B.N.R. că dispozițiile respective au un caracter de recomandare.

Nu subzistă nici susținerea recurentului

potrivit căreia acordarea celor 9 credite prin punctul de lucru Buftea al C.C.U.

s-a făcut fără ca vreo persoană din conducerea cooperativei să aibă cunoștință

despre această situație. Potrivit Normelor C., punctele de lucru nu au

personalitate juridică, dar sunt subordonate direct cooperativei de credit în a

cărei rază teritorială funcționează, sub supravegherea și îndrumarea acesteia.

Neîntemeiate sunt și

susținerile recurentului referitoare la individualizarea corectă a sancțiunii

aplicate, încălcarea prevederilor unor Norme ale B.N.R. în materia competențelor

de aplicare a creditelor, cooperativa fiind susceptibilă să suporte riscul de nerambursare

a creditelor.

Nici criticile formulate de

recurent referitore la nerespectarea dreptului la apărare nu se justifică,

celei în cauză aducându-i-se la cunoștință raportul de supraveghere și ordinul

de sancționare, având posibilitatea să formuleze apărările pe care le-a apreciat

și să atace ordinul de sancționare în fața Instanței de contencios.

Rezultă că susținerile

recurentului nu se confirmă, neexistând motive care să justifice concluzia că

actele atacate ar fi fost emise cu încălcarea legii.

Prin urmare, Hotărârea nr. 34/2006

a C.A. al B.N.R. este legală și temeinică, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V. împotriva Hotărârii nr. 34 din 28 noiembrie 2006 a C.A. al B.N.R. și a Ordinului nr. 71 din 2 octombrie 2006 al Prim-vicepreședintelui B.N.R., ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2007.