ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la 4 septembrie 2006 reclamantul S.D.D. a solicitat anularea Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A. al B.N.R., prin care în mod neîntemeiat i-a fost respinsă contestația împotriva Ordinului nr. 30 din 16 iunie 2006 emis de Prim - Viceguvernatorul B.N.R.

În motivarea plângerii reclamantul arată că are calitatea de vicepreședinte al C.C.Ș.P., iar prin ordinul menționat a fost sancționat cu amendă în cuantum de 12330 RON, reprezentând cuantumul a 6 salarii medii brute de încadrare/ organizație, ale conducătorilor, aferente lunii februarie 2006. Se arată că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa nerespectarea art. 26 alin. (1) din Normele de creditare, deoarece evaluarea bonității solicitantului de credit și pregătirea documentației care stă la baza acordării creditelor și contractelor de credit se întocmesc de către salariații biroului de creditare, respectiv U.V. și N.C.

În acest domeniu, arată reclamantul, abaterile constatate sunt minore, în sensul că numai în cazul a patru debitori din totalul de 853 beneficiari de credite s-a constatat depășirea nivelului de 30% din veniturile nete ale solicitantului și familiei sale, în ceea ce privește rata stabilită, depășirile fiind nesemnificative și nefiind aduse prejudicii instituției de credit. De asemenea, aceeași salariați sunt responsabili pentru nerespectarea art. 36 din Norme, în sensul că în cazul a doi debitori în referatele de creditare nu s-au înscris veniturile solicitanților rezultate din adeverințele de venit, ci alte valori, preluate din cererile de credite. Se precizează că în toate cazurile menționate, debitorii au restituit la timp sau chiar anticipat, creditele acordate, nefiind aduse prejudicii instituției.

De asemenea, în privința garanțiilor asigurătorii prevăzute de art. 48 și a formelor de garantare prevăzute de art. 49, abaterile constatate sunt minore, referindu-se la un procent infim de debitori, iar responsabilitatea revine anumitor salariați, conform fișei postului și Regulamentului de organizare și funcționare al C.C.Ș.P. Se menționează și împrejurarea că unele nereguli constatate în evidența contabilă, în privința înregistrării unor operațiuni datează din perioada 2003 - 2004, când conducerea unității revenea altor persoane, respectiv B.D. - președinte și A.R. - contabil șef. Reclamantul citează, în susținerea acțiunii sale și concluziile Raportului întocmit de auditorul financiar SC V.M.D.E.A.

SRL Pașcani privind verificările efectuate în anul 2005, care și-a exprimat „opinia generală care constă în faptul că în cooperativa de credit nu s-au semnalat aspecte negative semnificative și activitatea se desfășoară în conformitate cu normele în vigoare, neexistând situați de încălcare a legislației care să conducă la riscuri majore". Pârâta B.N.R. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 302 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant împotriva Hotărârii C.A. al B.N.R. nr. 19 din 10 august 2006. Pârâta - intimată susține că plângerea formulată de reclamant este, de fapt, un recurs la o hotărâre a C. A. al B.N.R.

în calitate de organ jurisdicțional, întemeiat pe dispozițiile art. 202 din O.U.G. nr. 97/2002 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată și modificată prin Legea nr. 200/2002; acest recurs trebuia depus la organul emitent al hotărârii atacate, iar nu direct la Instanța de Recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție, iar potrivit art. 302 C. proc. civ., sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații o constituie nulitatea recursului. Această excepție urmează a fi respinsă de Instanță, deoarece dispozițiile art. 302 C. proc. civ. se referă exclusiv la recursul împotriva hotărârilor judecătorești și nu pot fi extinse la hotărârile pronunțate de organele administrativ - jurisdicționale, astfel cum este cazul hotărârii pronunțate de C.A.

al B.N.R. cu privire la contestațiile împotriva unor acte de sancționare. Pe fond, intimata arată că apărările formulate de recurent sunt nerelevante, acesta necontestând faptele constatate prin Raportul de supraveghere din 17 martie 2006, care a stat la baza sancționării sale, ci susținând, fără temei legal, că întreaga responsabilitate pentru neregulile constatate revine salariaților biroului de creditare, conform fișei postului și Regulamentului intern al cooperativei. De asemenea, intimata precizează că rambursarea anticipată a unora din creditele la care s-au constatat deficiențe nu îl exonerează de răspundere pe recurent. În dovedirea și, respectiv, combaterea recursului s-au depus în copie actul administrativ atacat, Norme privind clasificarea creditelor și plasamentelor emise de C.C.C.

și Norme privind acordarea de credite membrilor cooperatori, Regulament de organizare și funcționare a C.C.Ș.P., Raport al Auditorului financiar independent asupra situațiilor financiare la data de 31 decembrie 2005 în conformitate cu Ordinul M.F.P. nr. 94/2001, întocmit de SC V.M.D.E.A. SRL Pașcani, fișa postului salariaților, Plan de măsuri privind remedierea deficiențelor constatate de organul de control și consemnate în Raportul de Supraveghere al B.N.R., precum și Nota de sinteză privind activitatea de supraveghere la A. C .I. și cooperativele arondate, întocmită de S. I. a B.N.R., Raport de Supraveghere din 17 martie 2006 și Ordinul Prim - Viceguvernatorului B.N.R. nr. 30 din 16 iunie 2006. Analizând actele depuse și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A.

al B.N.R. este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 22 pct. 2 din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a cooperativei de credit, vicepreședintele cooperativei are următoarele atribuții: - angajează unitatea în relațiile cu persoanele fizice și juridice în limita delegării primite din partea consiliului de administrație; - răspunde de aducerea la îndeplinire, în spiritul legii, a hotărârilor consiliului de administrație; - coordonează, îndrumă și controlează activitatea compartimentelor din subordinea sa, conform organigramei; - execută orice alte sarcini stabilite de consiliul de administrație al cooperativei de credit, în limita prevederilor legale. Totodată, potrivit art. 189 din O.U.G.

nr. 97/2000, în situația în care B.N.R. constată că o organizație cooperatistă de credit și/ sau oricare din administratorii, conducătorii, cenzorii sau, după caz, auditorul financiar al acesteia se fac vinovați de încălcarea unei prevederi a ordonanței de urgență ori a reglementărilor emise de B.N.R. sau, după caz, de casa centrală în aplicarea ordonanței de urgență a B.N.R., poate aplica sancțiunile prevăzute în această ordonanță. În consecință, S.D.D., în calitatea de vicepreședinte al C.C.Ș.P., calitate pe care a dobândit-o la 18 august 2004, răspunde pentru contractele de credit și actele încheiate de cooperativă ulterior datei menționate, întrucât angajează unitatea în relațiile cu persoanele fizice și juridice și controlează activitatea compartimentelor din subordine.

Totodată, din dispozițiile legale amintite rezultă că răspunderea conducătorilor cooperativei nu este condiționată de producerea unui prejudiciu material în patrimoniul cooperativei, fiind o condiție suficientă constatarea încălcării unor norme care reglementează respectiva activitate. Astfel, în calitate de conducător, vicepreședinte al cooperativei, în temeiul dispozițiilor din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a cooperativei de credit, recurentul participă direct la activitatea de aprobare a dosarelor de credit, fiind membru de drept al Comitetului de credite, garanții și risc, aflat în subordinea C.A., cu competențe prevăzute în Normele C.C.C.

privind acordarea de credite membrilor cooperatori, aprobate în iunie 2005. Împrejurarea că unele contracte în derularea cărora s-au identificat nereguli au fost încheiate anterior exercitării funcției de vicepreședinte de către recurent nu îl exonerează pe acesta de răspundere pentru unele măsuri ulterioare, legate de consemnarea și valorificarea drepturilor izvorâte din acel contract; în acest context, în mod corect B.N.R. a reținut situația celor 8 contracte de credit, investite cu formulă executorie, în cazul cărora evidențierea în contabilitate a creditelor și dobânzilor aferente s-a făcut cu întârziere. De asemenea, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor, astfel că nu poate fi reținută responsabilitatea exclusivă a contabilului șef pentru repartizarea profitului brut la rezerva legală, astfel cum susține recurentul.

Față de argumentele și probele prezentate de recurent, Înalta Curte constată că acesta nu dovedește o situație de fapt diferită de cea reținută de organele de control ale B.N.R. cu ocazia efectuării acțiunii de supraveghere prin inspecție, existența unui număr relativ mare de abateri în activitatea cooperativei justificând aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002. De asemenea, în legătură cu individualizarea sancțiunii s-a avut în vedere de către B.N.R. că unele deficiențe în activitatea C.C.Ș.P. fuseseră semnalate și la controale anterioare, astfel cum rezultă din Nota de sinteză privind activitatea de supraveghere la A.C.I.

și cooperativele arondate. Pentru considerentele menționate, recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C. A. al B.N.R., în temeiul art. 202 din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002, urmează a fi respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală atât în ceea ce privește abaterile reținute, cât și individualizarea sancțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de S.D.D., împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 a C.A. al B.N.R., ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2007.