ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

plângerea înregistrată la 4 septembrie 2006 reclamantul

S.D.D. a solicitat anularea

Hotărârii nr. 19 din 10

august

2006 emisă de C.A. al B.N.R., prin care în mod neîntemeiat i-a fost

respinsă contestația împotriva Ordinului nr. 30

din 16 iunie 2006 emis de

Prim - Viceguvernatorul B.N.R.

În motivarea

plângerii reclamantul arată că are calitatea de

vicepreședinte al C.C.Ș.P., iar prin

ordinul menționat a fost

sancționat cu amendă în cuantum de 12330 RON, reprezentând cuantumul a 6

salarii medii brute de încadrare/ organizație, ale conducătorilor, aferente

lunii februarie 2006.

Se arată că

în mod greșit s-a reținut în sarcina sa nerespectarea art. 26 alin. (1) din

Normele de creditare, deoarece evaluarea bonității solicitantului de credit și

pregătirea documentației care stă la baza acordării creditelor și contractelor

de credit se întocmesc de către salariații biroului de creditare, respectiv

U.V. și N.C.

În acest

domeniu, arată reclamantul, abaterile constatate sunt

minore, în sensul că numai în cazul a patru debitori

din totalul de 853 beneficiari de credite s-a constatat depășirea nivelului de

30% din veniturile nete ale solicitantului și familiei sale, în ceea ce

privește rata stabilită, depășirile fiind nesemnificative și nefiind aduse

prejudicii instituției de credit.

De asemenea,

aceeași salariați sunt responsabili pentru nerespectarea art. 36 din Norme, în

sensul că în cazul a doi debitori în referatele de creditare nu s-au înscris

veniturile solicitanților rezultate din adeverințele de venit, ci alte valori,

preluate din cererile de credite.

Se precizează

că în toate cazurile menționate, debitorii au restituit la timp sau chiar

anticipat, creditele acordate, nefiind aduse prejudicii instituției.

De asemenea, în privința garanțiilor asigurătorii prevăzute de

art. 48 și a formelor de garantare prevăzute

de art. 49, abaterile constatate sunt minore, referindu-se la un procent infim

de debitori, iar responsabilitatea revine anumitor salariați, conform fișei

postului și Regulamentului de organizare și funcționare al C.C.Ș.P.

Se menționează și

împrejurarea că unele nereguli constatate în evidența contabilă, în privința

înregistrării unor operațiuni datează din perioada 2003 - 2004, când conducerea

unității revenea altor persoane, respectiv B.D. - președinte și A.R. - contabil

șef.

Reclamantul citează, în susținerea acțiunii sale și concluziile

Raportului întocmit de auditorul financiar SC

V.M.D.E.A. SRL Pașcani privind verificările efectuate în anul 2005, care și-a

exprimat „opinia generală care constă în faptul că în cooperativa de credit nu

s-au semnalat aspecte negative semnificative și activitatea se desfășoară în

conformitate cu normele în vigoare, neexistând situați de încălcare a

legislației care să conducă la riscuri majore".

Pârâta B.N.R. a

formulat întâmpinare, invocând în principal excepția nulității recursului,

raportat la dispozițiile art. 302 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat

respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant împotriva Hotărârii

C.A. al B.N.R. nr. 19 din 10 august 2006.

Pârâta - intimată

susține că plângerea formulată de reclamant este, de fapt, un recurs la o

hotărâre a C.

A. al B.N.R. în calitate de

organ jurisdicțional, întemeiat

pe dispozițiile art. 202 din O.U.G. nr.

97/2002 privind organizațiile cooperatiste de credit, aprobată și modificată

prin Legea nr. 200/2002; acest recurs trebuia depus la organul emitent al

hotărârii atacate, iar nu direct la Instanța de Recurs - Înalta Curte de

Casație și Justiție, iar potrivit art. 302 C. proc. civ., sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații o constituie nulitatea recursului.

Această

excepție urmează a fi respinsă de Instanță, deoarece

dispozițiile art. 302 C. proc. civ. se referă

exclusiv la

recursul împotriva hotărârilor judecătorești și nu pot fi extinse la hotărârile

pronunțate de organele administrativ - jurisdicționale, astfel cum este cazul

hotărârii pronunțate de C.A. al B.N.R. cu privire la contestațiile împotriva

unor acte de sancționare.

Pe fond, intimata arată că

apărările formulate de recurent sunt nerelevante, acesta necontestând faptele

constatate prin Raportul de supraveghere din 17 martie 2006, care a stat la

baza sancționării sale, ci susținând, fără temei legal, că întreaga

responsabilitate pentru neregulile constatate revine salariaților biroului de

creditare, conform fișei postului și Regulamentului intern al cooperativei.

De asemenea,

intimata precizează că rambursarea anticipată a unora din creditele la care

s-au constatat deficiențe nu îl exonerează de răspundere pe recurent.

În dovedirea

și, respectiv, combaterea recursului s-au depus în copie actul administrativ

atacat, Norme privind clasificarea creditelor și plasamentelor emise de C.C.C. și

Norme privind acordarea de credite membrilor cooperatori, Regulament de

organizare și funcționare a C.C.Ș.P., Raport al Auditorului financiar

independent asupra situațiilor financiare la data de 31 decembrie 2005 în

conformitate cu Ordinul M.F.P. nr. 94/2001, întocmit de SC V.M.D.E.A. SRL

Pașcani, fișa postului salariaților, Plan de măsuri

privind remedierea deficiențelor constatate de organul de control și

consemnate

în Raportul de Supraveghere al B.N.R., precum și Nota de sinteză privind

activitatea de supraveghere la A.

C

.I. și cooperativele arondate, întocmită de S.

I.

a B.N.R., Raport de Supraveghere din 17 martie 2006 și Ordinul Prim -

Viceguvernatorului B.N.R. nr. 30 din 16 iunie 2006.

Analizând

actele depuse și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul

împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.A. al B.N.R. este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 22 pct. 2 din Regulamentul cadru de organizare și

funcționare a cooperativei de credit,

vicepreședintele cooperativei are următoarele atribuții:

- angajează

unitatea în relațiile cu persoanele fizice și juridice în limita delegării

primite din partea consiliului de administrație;

- răspunde de

aducerea la îndeplinire, în spiritul legii, a hotărârilor consiliului de

administrație;

-

coordonează, îndrumă și controlează activitatea

compartimentelor din subordinea sa, conform

organigramei;

- execută

orice alte sarcini stabilite de consiliul de administrație al cooperativei de

credit, în limita prevederilor legale.

Totodată,

potrivit art. 189 din O.U.G. nr. 97/2000, în situația în care B.N.R. constată

că o organizație cooperatistă de credit și/ sau oricare din administratorii,

conducătorii, cenzorii sau, după caz, auditorul financiar al acesteia se fac

vinovați de încălcarea unei prevederi a ordonanței de urgență ori a

reglementărilor emise de B.N.R. sau, după caz, de casa centrală în aplicarea

ordonanței de urgență a B.N.R., poate aplica sancțiunile prevăzute în această

ordonanță.

În consecință, S.D.D.,

în calitatea de vicepreședinte al C.C.Ș.P., calitate pe care a dobândit-o la 18

august 2004, răspunde pentru contractele de credit și actele încheiate de

cooperativă ulterior datei menționate, întrucât angajează unitatea în relațiile

cu persoanele fizice și

juridice și

controlează activitatea compartimentelor din subordine.

Totodată, din dispozițiile

legale amintite rezultă că răspunderea conducătorilor cooperativei nu este

condiționată de producerea unui prejudiciu material în patrimoniul

cooperativei, fiind o condiție suficientă constatarea încălcării unor norme

care reglementează respectiva activitate.

Astfel, în

calitate de conducător, vicepreședinte al cooperativei, în temeiul

dispozițiilor din Regulamentul cadru de organizare și funcționare a

cooperativei de credit, recurentul participă direct la activitatea de aprobare

a dosarelor de credit, fiind membru de drept al Comitetului de credite,

garanții și risc, aflat în subordinea C.A., cu competențe prevăzute în Normele

C.C.C. privind acordarea de credite membrilor cooperatori, aprobate în iunie

2005.

Împrejurarea

că unele contracte în derularea cărora s-au

identificat

nereguli au fost încheiate anterior exercitării funcției de

vicepreședinte

de către recurent nu îl exonerează pe acesta de răspundere pentru unele măsuri

ulterioare, legate de consemnarea și valorificarea drepturilor izvorâte din

acel contract; în acest

context, în mod

corect B.N.R. a reținut situația celor 8 contracte de

credit, investite cu formulă executorie, în cazul

cărora evidențierea

în contabilitate a creditelor și dobânzilor aferente

s-a făcut cu întârziere.

De asemenea,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea

pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorilor,

astfel că nu poate fi reținută responsabilitatea exclusivă a contabilului șef

pentru repartizarea profitului brut la rezerva legală, astfel cum susține

recurentul.

Față de

argumentele și probele prezentate de recurent, Înalta Curte constată că acesta

nu dovedește o situație de fapt diferită de cea reținută de organele de control

ale B.N.R. cu ocazia efectuării acțiunii de supraveghere prin inspecție,

existența unui număr relativ mare de abateri în activitatea cooperativei

justificând aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. c) din

O.U.G.

nr. 97/2000 privind organizațiile

cooperatiste de credit, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.

200/2002. De asemenea, în

legătură cu individualizarea sancțiunii s-a

avut în vedere de către B.N.R. că unele deficiențe în activitatea C.C.Ș.P.

fuseseră semnalate și la controale anterioare, astfel cum rezultă din Nota de sinteză

privind activitatea de supraveghere la A.C.I. și cooperativele arondate.

Pentru

considerentele menționate, recursul formulat

împotriva

Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 emisă de C.

A. al B.N.R., în temeiul

art. 202 din O.U.G. nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 200/2002, urmează a fi

respins ca nefondat, hotărârea atacată fiind legală atât în ceea ce privește

abaterile reținute, cât și individualizarea sancțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

excepția nulității recursului.

Respinge

recursul declarat de S.D.D., împotriva Hotărârii nr. 19 din 10 august 2006 a C.A. al B.N.R., ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 mai 2007.