ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 10 martie 2006,
reclamanta A.S., notar public în cadrul C.N.P.P. a chemat în judecată U.N.N.P.R.
și C.N.P.P., solicitând anularea Hotărârii nr. 18 din 13 ianuarie 2006 adoptată
de C.U., precum și a Hotărârii nr. 9 din 22 octombrie 2005 emisă de C.D.U.,
respingerea acțiunii disciplinare formulată de C.D.C.N.P.P. și suspendarea
executării actelor atacate până la soluționarea acțiunii.
Prin Încheierea din data de
8 mai 2006, Instanța de Fond a admis cererea de suspendare formulată de
reclamantă și a suspendat executarea hotărârilor contestate, cu motivarea că „la B.N.P. A.S. își desfășoară activitatea salariați asupra cărora suspendarea activității
reclamantei se repercutează negativ prin neprimirea salariului și prin imposibilitatea
de onorare a creditelor bancare contractate de aceasta și în raport cu
împrejurarea că pârâtele nu au răspuns solicitării Instanței de a depune
înscrisuri la dosar pentru a se verifica sumar forța argumentelor lor împotriva
acuzațiilor reclamantei…”.
Împotriva acestei încheieri
au declarat recurs U.N.N.P.R. și C.N.P.P., susținând în esență că, Instanța de Fond
a aplicat greșit legea, întrucât nici una dintre cele două hotărâri nu erau
executorii, că măsura suspendării din funcție a fost dispusă cu sancțiune
disciplinară, urmând să-și producă efectele în viitor, după rămânerea
definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Recursul este fondat pentru
următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 9 din 22
octombrie 1005 C.D.U. a aplicat intimatei - reclamante A.S., notar public,
sancțiunea suspendării din exercițiul funcției pe o perioadă de 2 luni.
În calea de atac exercitată
de C.D. al C.N.P.P., C.U. a majorat cuantumul sancțiunii la 6 luni, reținând în
sarcina notarului public racolarea clientelei prin intermediul banilor și prin
promisiuni de reducere a onorariului în mod nejustificat, instrumentarea a
numeroase acte notariale în afara sediului profesional, autentificarea unor
acte fără documentația cadastrală, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 656/2002,
încheierea de acte translative de proprietate cu schimbarea vecinătăților,
autentificarea unui act de vânzare - cumpărare în care nu s-a înscris prețul
real, inclusiv a numeroase acte de înstrăinare imobile în care nu s-a respectat
limita minimă valorică stabilită în raportul de evaluare de la nivelul C.N.P.P.
Potrivit dispozițiilor art. 14
din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ se acordă
în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste
dispoziții se coroborează cu prevederile art. 25 din Legea nr. 36/1995, în
conformitate cu care „suspendarea se dispune de M.J. la solicitarea C.U.N.N.P.R.”.
Articolul 21 din
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, precizează că: „În
aplicarea art. 25 din lege solicitarea C.U.N.N.P.R., la sesizarea C.D. al C.N.P.P.,
va solicita M.J. suspendarea exercitării funcției de notar public”, iar art. 35
menționează că „ sancțiunile disciplinare de suspendare din funcție și de
excludere din profesie se pun în aplicare prin ordin al Ministrului Justiției”.
În cazul în speță, măsura
suspendării din funcție a fost dispusă ca sancțiune disciplinară, urmând să-și
producă efectele în viitor, după rămânerea definitivă și irevocabilă a
hotărârii.
În această situație, având
în vedere că în prezent intimata - reclamantă își exercită efectiv funcția de
notar public și nu are nici un prejudiciu în legătură cu salariații și
clientela, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2000
privind suspendarea executării actului.
Așa fiind, se va admite
recursul declarat de pârâți, se va casa încheierea atacată și se va respinge
cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
U.N.N.P.R. și C.N.P.P. împotriva încheierii din 8 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică încheierea atacată
și respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A.S.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 6 martie 2007.