ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2007, reclamantul B.G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22350 din 20 august 2007 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 613 din 19 noiembrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestației, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada august 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 iunie 2007. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în speță, s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație. S-a mai reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părții sau născuți în refugiu. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii. Recurenta a susținut că probele administrate nu sunt concludente în sensul dovedirii situației de refugiat a reclamantului și că instanța a ignorat obiecțiile sale cu privire la martori.

Recursul este nefondat. Conform art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940 până la data de 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin persoană strămutată în altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În cauză, din declarațiile martorilor, coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G.

nr. 127/2002, că părinții reclamantului împreună cu acesta, minor fiind, au fost obligați să se refugieze din localitatea Fildu de Mijloc, județul Sălaj în localitatea Săcuieni, județul Cluj, urmare cedării Ardealului de Nord, datorită persecuțiilor etnice. Astfel, deși la dosarul cauzei au fost depuse declarațiile autentice ale martorilor L.N. și P.Ș., precum și acte de stare de civilă, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus menționate și pentru a vederea astfel dacă recurentul era îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, instanța de fond a procedat și la audierea nemijlocită a martorului P.Ș. De altfel, atât martorul P.Ș., cât și martorul L.N. sunt beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind depuse la dosar dovezi în acest sens (filele 13 și 14 dosar fond).

În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ. , recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 613 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2008.