ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1648/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 septembrie 2007,

reclamantul B.G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj,

anularea Hotărârii nr. 22350 din 20 august 2007 și acordarea drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are

calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 613

din 19 noiembrie 2007, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii

contestației, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de

refugiat în perioada august 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu

modificările ulterioare, începând cu data de 01 iunie 2007.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în speță, s-a dovedit situația de refugiați a părinților

reclamantului, astfel că și acesta, minor fiind, a avut aceeași situație.

S-a mai reținut că nu se

justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună

cu părții sau născuți în refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj solicitând admiterea acestuia și modificarea

sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

Recurenta a susținut că

probele administrate nu sunt concludente în sensul dovedirii situației de

refugiat a reclamantului și că instanța a ignorat obiecțiile sale cu privire la

martori.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de

prevederile acestei ordonanțe beneficiază persoana cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la data de 6 septembrie 1940

până la data de 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor

H.G.

nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999,

se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe

domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, din declarațiile

martorilor, coroborate cu datele rezultate din actele de stare civilă depuse

rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din

H.G. nr. 127/2002, că părinții

reclamantului împreună cu acesta, minor fiind, au fost obligați să se refugieze

din localitatea Fildu de Mijloc, județul Sălaj în localitatea Săcuieni, județul

Cluj, urmare cedării Ardealului de Nord, datorită persecuțiilor etnice.

Astfel, deși la dosarul

cauzei au fost depuse declarațiile autentice ale martorilor L.N. și P.Ș.,

precum și acte de stare de civilă, pentru a stabili cu certitudine incidența

prevederilor legale mai sus menționate și pentru a vederea astfel dacă

recurentul era îndreptățit la acordarea drepturilor compensatorii, instanța de

fond a procedat și la audierea nemijlocită a martorului P.Ș.

De altfel, atât martorul P.Ș.,

cât și martorul L.N. sunt beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000, fiind

depuse la dosar dovezi în acest sens (filele 13 și 14 dosar fond).

În concluzie, dând o corectă

dezlegare cauzei deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre

legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin.

(1) teza a doua din

C. proc. civ.

, recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva

sentinței civile nr. 613 din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2008.