ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3213/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Revizuenta SC U.R. Suceava,

în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava,

Direcția Generală Vamală Interjudețeană Iași și SC R. SA, a solicitat

revizuirea deciziei nr. 4774 din 6 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, în dosarul nr. 1222/2005, rejudecarea recursului și

respingerea acestuia, ca nefondat, invocând motivele de revizuire prevăzute de art.

322 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii, pentru

justificarea incidentei motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că după darea hotărârii atacate s-au descoperit înscrisuri doveditoare

care conduc la respingerea recursului, în concret făcându-se referire la decizia

nr. 4862 din 11 octombrie 2005, pronunțată de aceeași instanță, care stabilește

în mod irevocabil și în concordanță cu H.G. nr. 803/2004, că importurile

utilizate pentru producția de rulmenți, sub forme de bare, de natura celor în

discuție în speță, se încadrează la poziția tarifară 7224.90.31 din Tariful

Vamal, scutită de taxe vamale.

Cu referire la motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a invocat existența a

două hotărâri contradictorii pronunțate de două instanțe, asupra aceleiași

pricini, între aceleași părți, respectiv sentința nr. 1313/2004 a Tribunalului

Suceava, irevocabilă, decizia nr. 28 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Suceava și decizia a cărei revizuire s-a solicitat, aceasta din urmă fiind

nelegală.

S-a precizat că între

aceleași părți, în urma aceluiași control ulterior, Autoritatea Vamală a

stabilit obligația de plată privind importul de oțel prin două acte

contestatoare distincte, primul fiind anulat prin sentința nr. 1413/2004, iar

cel de-al doilea menținut prin decizia atacată.

Prin cererea completatoare

depusă ulterior, s-a invocat și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., susținându-se că instanța și-a depășit competențele cu care a fost învestită,

deoarece a anulat procesul-verbal nr. 9645 din 15 decembrie 2003, emis de Direcția

Generală Vamală Interjudețeană Iași, deși această parte nu a declarat recurs,

iar Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava nu a fost mandatată să acționeze

în numele ei.

Prin scriptele depuse

ulterior la dosar s-a invocat și greșita reținere a calității procesuale active

a Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava, prin încheierea din 22

septembrie 2005, ca mandatară a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală, deși recursul nu a fost declarat în numele

și pe seama acestuia, lipsind înscrisurile care atestă calitatea sa de

mandatar, aspecte susceptibile a fi examinate numai în condițiile reținerii

incidentei vreunuia dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute

de art. 322 C. proc. civ.

Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea cererii, ca fiind tardivă, iar în situația respingerii

excepției tardivității, ca nefondată, apreciind că în speță nu sunt îndeplinite

condițiile cerute de art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., invocate ca temei legal al cererii, situație în care, în considerarea art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., argumentele care țin de fondul cauzei nu pot fi examinate.

Pronunțându-se mai întâi

asupra excepției tardivității cererii, în condițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi

respinsă.

Astfel potrivit art. 324 alin.

(1) pct. 1 și 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti pentru cazurile prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7, de la data

comunicării hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe

de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare.

Pentru hotărârile prevăzute

la pct. 7 al alin. (2), termenul curge de la pronunțarea ultimei hotărâri, iar

în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă.

În speță, hotărârea a cărei

revizuire s-a solicitat, a fost pronunțată de instanța de recurs, după evocarea

fondului, la 6 octombrie 2005, iar hotărârea invocată ca înscris doveditor, în

sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a fost pronunțată la 11 octombrie 2005.

Cererea de revizuire a fost

transmisă prin poștă, la 4 noiembrie 2005, în termenul prevăzut de lege,

completarea ulterioară a acesteia fiind circumscrisă datei la care s-a luat

cunoștință de considerentele hotărârii, redactată după înaintarea ei.

Examinând actele dosarului,

Înalta Curte constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., invocate ca temei legal pentru

admisibilitatea cererii, avându-se în vedere considerentele ce urmează.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct.

2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanța de recurs,

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat

mai mult decât s-a cerut, în speță fiind invocată cea din urmă ipoteză, pentru

pretinsa anulare a procesului-verbal nr. 9645 din 15 decembrie 2003, în

condițiile în care organul emitent nu a declarat recurs.

Or, prima instanță nu anulat

nici un act, ci, pronunțându-se în limitele învestirii sale, a admis recursul

declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de

mandatară a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și, în consecință, a

casat hotărârea atacată, iar în fond a respins acțiunea formulată împotriva deciziei

nr. 58/2004, prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal

de control întocmit de inspectorii de specialitate din cadrul Direcției

Regionale Vamale Iași, o atare soluție nefiind condiționată de exercitarea

acestei căi de atac și de către emitentul respectivului proces-verbal.

Motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este incident numai atunci când, după

darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, aspectele

invocate de revizuienți fiind circumscrise primei ipoteze a textului.

Din această ipoteză a

textului rezultă cu claritate elementele de admisibilitate a cererii de

revizuire, respectiv preexistența înscrisului în raport cu momentul judecării

procesului terminat prin hotărârea atacată și descoperirea lui ulterior acestui

moment, imposibilitatea prezentării înscrisului din motivele arătate și

caracterul său determinant pentru soluția în litigiu.

Prin prisma acestor

elemente, o hotărâre judecătorească ulterioară, pronunțată într-o altă speță,

nu poate fi invocată ca înscris doveditor pentru admisibilitatea cererii de

revizuire pe acest temei legal.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere, când există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane având aceeași calitate.

Reținerea acestui temei de

revizuire izvorăște din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă, ca

urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu

nesocotirea principiului autorității lucrului judecat reglementat de

dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate

în aceeași pricină.

În speță, nu există tripla

identitate de părți, obiect și cauză cerută de text, cât timp cauza soluționată

prin decizia nr. 4774 din 6 octombrie 2005 a avut ca obiect anularea deciziei nr. 58 din 26 februarie 2004, emisă de Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a

procesului-verbal de control nr. 9645 din 15 decembrie 2003, încheiat de Direcția

Generală Vamală Interjudețeană Iași, iar pricina dezlegată prin sentința nr. 1413/2004

a Tribunalului Suceava, devenită irevocabilă prin decizia nr. 28 din 3

februarie 2005 a Curții de Apel Suceava, a avut ca obiect anularea actelor constatatoare

nr. 117 - 119 din 12 iulie 2003, încheiate de Direcția Generală Vamală Interjudețeană

Galați și a deciziei nr. 262 din 19 septembrie 2003, emisă de D.G.S.C. din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

În raport cu cele expuse,

Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 2 5 și 7 C. proc. civ. și, în consecință, va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității cererii de revizuire invocată de intimata Agenția Națională de

Administrare Fiscală.

Respinge cererea de

revizuire formulată de SC U.R. SA Suceava, împotriva deciziei nr. 4774 din 6

octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2006.