ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 641/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.N.P.V.P.L.,

în numele și pentru membrii de sindicat B.I., B.R., B.A.E., C.L.I., C.B., O.A.,

P.M. și T.A. au solicitat obligarea pârâților M.A.I. (fost M.I.R.A.) și I.G.P.R.

la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor bănești reprezentând

prima de concediu aferentă anului 2007, actualizată cu indicele de inflație la

data plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că membrii de sindicat în numele cărora a formulat

acțiunea, sunt absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C., promoția 2007 și că

potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, aceștia au dreptul anual la

câte o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pe perioada de

concediu, iar pârâții nu le-au acordat aceste drepturi.

Prin întâmpinare depusă la

dosar la data de 14 august 2008 (fila 48 dosar fond) pârâtul M.A.I. a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că membrii de sindicat ai

reclamantului nu beneficiază de dreptul salarial prevăzut de art. 37 alin. (2)

teza întâi din O.G. nr. 38/2003, întrucât aceștia nu au avut statutul de

polițist în activitate la data plecării în concediu de odihnă, ci au fost studenți

ai Academiei de Poliție A.I.C., calitate în care nu au beneficiat de salariu în

luna anterioară plecării în concediu.

Prin sentința civilă nr. 2141

din 3 septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și a obligat pârâții la

plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu

aferentă anului 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată, actualizată cu

indicele de inflație la data plății.

Pentru a hotărârii astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că membrii de sindicat reprezentați de

reclamantul S.N.P.V.P.L. au avut în anul 2007 calitatea de polițiști,

funcționari publici cu statut special, și că potrivit art. 37 pct. 2 din O.G. nr.

38/2003 au dreptul anual la câte o primă de concediu impozitată separat.

A mai reținut că reclamanții

membrii de sindicat nu au primit drepturile bănești cu titlu de primă de

concediu aferentă anului 2007 și că pârâții nu au formulat apărări în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâtul M.A.I. (M.I.R.A.), solicitând admiterea acestuia și

modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

În cuprinsul motivelor de

recurs, pârâtul a arătat că în mod eronat prima instanță a reținut că membrii

de sindicat ai reclamantului, absolvenți ai Academiei de Poliție A.I.C. în anul

2007 au dreptul la plata primei de concediu aferentă anului 2007.

Membrilor intimatului - reclamant

nu li se poate acorda dreptul salarial pretins deoarece aceștia nu au avut

calitatea de polițiști în activitate la data plecării în concediu de odihnă și

neavând salariu în luna anterioară plecării în concediu, nu există baza de

calcul pentru a determina prima de concediu, astfel cum prevede legea.

A mai arătat că instanța de

fond fără să motiveze hotărârea pronunțată a reținut în mod greșit împrejurarea

că pârâtul M.A.I. nu ar fi formulat apărări în cauză.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, și din oficiu,

Înalta Curte va admite recursul pârâtului și va modifica sentința civilă

atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca nefondată, având în

vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 37 alin. (2)

teza întâi din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi de

polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, polițistul, la

plecarea în concediu de odihnă primește o primă de concediu egală cu salariul

de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Interpretarea logică a acestui

text de lege, conduce la ideea că din moment ce legiuitorul a raportat prima de

concediu la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,

înseamnă, în mod indubitabil că sunt îndreptățiți la acordarea primei de

concediu doar polițiștii aflați în activitate, care beneficiază de salariu.

Or, în cauză, așa cum

rezultă din actele dosarului (cererea de chemare în judecată și adeverința din

28 februarie 2008 eliberată de D.M.R.U. a I.G.P.R.) membrii intimatului

reclamant nu au avut calitatea de polițiști salariați la plecarea în concediu

de odihnă în anul 2007, până la această dată fiind studenți în cadrul Academiei

de Poliție A.I.C.

Prin urmare, nefăcând parte

din categoria funcționarilor publici cu statut special – polițiști salariați,

deci în activitate la momentul plecării în concediu de odihnă, membrii

sindicatului reclamant care au absolvit Academia de Poliție în anul 2007 nu

sunt îndreptățiți să li se acorde prima de concediu pentru acest an.

Interpretând altfel

dispozițiile legale în materie și ignorând probele administrate în cauză prima

instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Împrejurarea că apărarea

formulată prin întâmpinare de către pârâtul M.A.I. (fost M.I.R.A.) nu a fost atașată

la dosar până la data judecării cauzei (3 septembrie 2008), nu poate fi

imputată pârâtului, de vreme ce acesta a depus întâmpinare la prima instanță la

data de 14 august 2008, astfel cum rezultă din înregistrarea consemnată de

grefierul instanței (fila 48 dosar fond).

Înalta Curte observă că și

în condițiile inexistenței la dosar a întâmpinării pârâtului, instanța de fond

avea la dispoziție probele necesare pentru a da o soluție corectă.

Așadar, constatând că

soluția pronunțată în cauză de către prima instanță este nelegală și netemeinică,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., va admite

recursul pârâtului și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea

reclamanților, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul M.A.I. (fost M.I.R.A.) împotriva sentinței civile nr. 2141 din 3

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamanților S.N.P.V.P.L., B.I., B.R., B.A.E., C.L.I.,

C.B., O.A., P.M. și T.A., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.