ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3710/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra prezentului recurs civil constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Mureș la 5 noiembrie 2004, reclamanții S.M. și S.A. prin mandatar

M.E. au formulat o contestație împotriva dispoziției nr. 5010 din 5 octombrie

2004 emisă de Primăria municipiului Târgu Mureș pentru anularea acesteia și

obligarea pârâtei să le restituie în natură apartamentul nr. 3 compus din 4

camere, dependințe în suprafață totală de 93 mp.

Tribunalul Mureș prin sentința

civilă nr. 760 din 11 aprilie 2006, a admis contestația, a dispus modificarea

parțială a Dispoziției nr. 5010/2004 în sensul că la art. 3 al dispoziției se

vor consemna despăgubiri bănești cuvenite reclamanților în cuantum de

1.185.000.000 lei vechi, actualizați la data plății în raport de indicele de

inflație.

În motivarea acestei hotărâri

instanța a reținut că s-a făcut dovada din perspectiva condițiilor impuse de

Legea nr. 10/2001 că reclamanții sunt persoane îndreptățite, ei fiind

proprietarii imobilului preluat de stat abuziv prin Decretul 418/1985. S-a

constatat că reclamanților prin dispoziția atacată li s-a restituit în natură

garajul nr. 7 aferent apartamentului.

S-a constatat că în mod corect s-a

respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului, în raport

de împrejurarea că apartamentul a fost vândut, cu contract de vânzare-cumpărare

autentificat numiților N.F. și M. (nr. 4671996 din 12 noiembrie 1996) în

temeiul Legii nr. 112/1995.

Acest contract a fost încheiat

înainte ca reclamanții să emită pretenții pentru restituire și titlul noilor

proprietari nu a fost contestat.

Instanța a apreciat că este

întemeiată critica reclamanților în legătură cu valoarea mică (nereală) a

cuantumului despăgubirilor stabilite pentru imobil. S-a reținut astfel că

valoarea indicată în raportul de expertiză ca și cea comunicată de Direcția

Județeană de Stabilirea Despăgubirilor Mureș, se ridică la suma de

1.537.000.000 lei.

S-a mai reținut că reclamanții au

plătit la CEC, înainte de preluare pentru apartament, 328.000.000 lei (sumă

reactualizată).

Împotriva acestei soluții reclamanții

au declarat apel.

Curtea de Apel Târgu Mureș prin

decizia 166/A din 29 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei soluții Curtea

de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este corectă, apartamentul

neputând fi restituit în natură câtă vreme titlul proprietarilor actuali este

intabulat, a fost obținut potrivit legilor în vigoare și nu este desființat.

Noii proprietari se bucură de toate atributele conferite de art. 480 C. civ.

Nu s-au primit criticile referitoare

la valoarea mică stabilită pentru despăgubirile acordate pentru apartament, s-a

constatat că acestea sunt contrazise de ordinul 4 din 5 august 2003 al Băncii

Naționale a României care indică precis cursul de schimb ce urmează a fi luat

în considerație pentru persoanele îndreptățite în conformitate cu Legea nr.

10/2001 pentru perioada 1945-1989 (cursul de 4,70 pentru un dolar american).

Împotriva acestei soluții

reclamanții au declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege.

În drept au fost indicate dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar în fapt s-a criticat soluția pentru că

potrivit Legii nr. 247/2005 se poate da un alt apartament în schimbul

apartamentului preluat și înstrăinat, situație care nu le-a fost propusă.

În subsidiar au susținut că despăgubirile

nu au fost calculate conform legilor din 1985 cursul valutar fiind de 17,14 și

nu 4,37 lei.

Recursul este nefondat și se va

respinge pentru considerentele ce urmează.

Instanțele de fond și respectiv de

apel au făcut o corectă aplicare a Legii nr. 10/2001 când au soluționat

contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției 5010/2004.

Regulile prevăzute de Codul de

procedură civilă pentru judecata apelului sunt aplicabile și în recurs (art.

316 C. proc. civ.). Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ. în apel nu se

poate schimba calitatea pârâților, cauza sau obiectul cererii de chemare în

judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Ca urmare, pretenția emisă în

cererea de recurs că reclamanților nu li s-a făcut o ofertă prin care să li se

pună la dispoziție, în schimbul apartamentului care nu se mai poate restitui în

natură, un nou apartament, este o cerere nouă care nu poate fi primită în

această fază a procesului.

S-a constatat că în cauză s-au

aplicat în mod corect soluțiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, recte art. 18

alin. (1) lit. c), măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent în

cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Măsura prevăzută în acești termeni

de legiuitor urmărește conservarea situației juridice a imobilelor înstrăinate

legal și asigurarea unei stabilități juridice, prin recunoașterea actelor

juridice legal încheiate.

De altfel dispoziția din actualul

art. 26 al Legii nr. 10/2001, în sensul posibilității acordării persoanei

îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii în cazul imposibilității

restituirii bunului în natură, exista și înainte de completarea adusă acelui

articol prin Legea nr. 247/2005.

În criticile aduse prin contestația

formulată împotriva dispoziției 5010/2004 reclamanții nu au emis această

pretenție, împrejurare care, potrivit celor arătate mai sus, nu poate fi

invocată pentru prima dată în recurs.

Critica referitoare la greșita

stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este nici aceasta întemeiată, față de

împrejurarea că instanța de apel a arătat în drept și în fapt motivele pentru

care nu a primit critica, formulată și în apel, iar recurenții nu au indicat

argumente de drept care să combată considerentele respinse.

Constatând că soluțiile date în cauză

sunt legale și temeinice cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții S.M. și S.A. împotriva deciziei 166/A din 29 septembrie

2006 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2007.