ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 februarie 2007 și precizată ulterior, reclamantul S.D. a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea Ordonanței emise de aceasta cu nr. 129 din 07 februarie 2007 și a Deciziei nr. 347 din 13 martie 2007 prin care i-a fost respinsă contestația. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că măsura convocării A.G.A. de către C.A. al S.I.F. Oltenia, dispusă de C.N.V.M. prin Ordonanța nr. 128/2007, pentru a fi pusă în discuție oportunitatea menținerii sale în funcțiile de conducere pe care le deținea, este abuzivă și destabilizatoare pentru activitatea S.I.F. Oltenia. Aceasta cu atât mai mult cu cât motivul avut în vedere de pârâtă, respectiv cel al trimiterii sale în judecată prin rechizitoriul D.N.A.
nu reprezintă și dovada vinovăției sale și nu face parte din incompatibilitățile prevăzute de Regulamentul C.N.V.M. pentru ocuparea unor funcții de conducere. Prin sentința civilă nr. 1847 din 27 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată reținând pentru acesta că potrivit Regulamentului C.N.V.M. nr. 15/2004, A.G.A avea competența a se pronunța asupra oportunității menținerii reclamantului în funcțiile deținute, având în vedere faptul trimiterii acestuia în judecată pentru infracțiuni de corupție precum și influența acestuia asupra imaginii societății de investiții implicit. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.D.
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel recurentul a susținut că în condițiile în care Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004 nu constituie o dispoziție prin care să se prevadă că simpla trimitere în judecată, în absența unei hotărâri definitive de condamnare, îndreptățește A.G.A. să pună în discuție oportunitatea menținerii sale în funcție, atât hotărârea C.N.V.M. de convocare a A.G.A. cât și hotărârea Curții de Apel București sunt nelegale. Aceasta cu atât mai mult cu cât se reține că C.N.V.M. nu i-a retras avizul pentru exercitarea funcțiilor de conducere. Recursul nu este fondat. Prin Ordonanța nr. 128 din 07 februarie 2007 C.N.V.M. a solicitat C.A. al S.I.F. Oltenia să convoace A.G.A.
în vederea a adoptării unei hotărâri cu privire la oportunitatea menținerii lui S.D. în funcțiile deținute în cadrul S.I.F. Oltenia. Decizia a fost motivată prin rechizitoriul D.N.A. - secția de combatere a infracțiunilor conexe, infracțiunilor de corupție, prin care S.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. coroborate cu dispozițiile art. 248 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 218 C. pen. Competența C.N.V.M. de a emite ordonanța în sensul arătat, este determinată de calitatea sa de autoritate de reglementare și supraveghere a pieței de capital și de atribuțiile sale privind corecta informare a acționarilor cu privire la acele împrejurări care ar putea influența desfășurarea normală a activității decizionale a acționarilor (art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004).
Chiar dacă prin reglementările cuprinse în Regulamentul C.N.V.M. nr. 15/2004 - art. 18, nu se regăsește ca motiv de incompatibilitate pentru menținerea în funcția de președinte sau administrator și simplul fapt al trimiterii în judecată, în mod cert acesta creează posibilitatea unui prejudiciu de imagine atât asupra celui care exercita aceste funcții cât și asupra societății de investiții, situație în care A.G.A. este singura autoritate în măsură să decidă. Cum o astfel de solicitare nu produce prin ea însăși efecte juridice asupra funcțiilor pe care recurentul le îndeplinește în cazul S.I.F. Oltenia, legal și temeinic, Instanța fondului a apreciat că decizia emisă nu este un act vătămător și a respins cererea de anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D., împotriva sentinței civile nr. 1847 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.