ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305/

P din 26 octombrie 2007, Tribunalul Bihor, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art.

211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen. și alin. (2

1

) lit. b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209

alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen.,

text în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul K.J. la pedeapsa de 2 ani

închisoare.

Prin aceeași sentință

inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002

cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 99 alin. (3) și art. 109 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 2 ani închisoare.

În baza art. 110

1

cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată

a executării pedepsei de un an și 10 luni închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 408 din 7 octombrie 2005 a Judecătoriei Marghita definitivă

prin decizia penală nr. 339 din 23 noiembrie 2005 a Tribunalului Bihor dispunându-se

să fie executată alături de pedeapsa rezultantă din prezenta hotărâre.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 26 martie 2006,

inculpatul a sustras din incinta SC C.T. SA Oradea situată pe str. Barcăului,

dintr-o hală, autoturismul părții vătămate S.J., fără a avea consimțământul acestuia.

Anterior sustragerii,

inculpatul a luat cheile autoturismului din ghereta păzită de martorul V.L., pe

care apoi l-a închis procedând în acest mod pentru a nu fi împiedicat să plece

cu mașina.

Autoturismul a fost condus

de inculpat pe drumurile publice din zona Episcopiei Bihor și fiind urmărit de

poliție, a pierdut controlul volanului, intrând cu mașina în șanț, după care a

abandonat autoturismul, părăsind locul accidentului.

Partea vătămată, nu s-a

constituit parte civilă, autoturismul fiind recuperat prin restituire.

Reținând vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul fără permis, instanța de fond a condamnat

inculpatul, la pedepse individualizate în raport de criteriile legale, dispunând

revocarea suspendării condiționate a pedepsei de un an 10 luni închisoare la

care a fost condamnat prin sentința penală nr. 408 din 7 octombrie 2005 a

Judecătoriei Marghita.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, solicitând schimbarea juridică a faptei în

infracțiunea prevăzută de art. 210 C. pen., susținând că partea vătămată este

unchiul său, iar ca o consecință reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută

de textul încriminator.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia penală nr. 14/ A din 4 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului apreciind corectă încadrarea juridică dată de instanța de fond faptelor

săvârșite de inculpat.

Susținerile invocate în

sensul că partea vătămată este rudă cu inculpatul nu au fost dovedite cu acte

de stare civilă, așa încât dispozițiile art. 210 C. pen., nu sunt incidente în

cauza dedusă judecății.

În termen legal, inculpatul

a declarat recurs reiterând criticile ce vizează nelegalitatea și netemeinicia

hotărârilor.

Recursul este nefondat, în

cauză nu s-au depus acte din care să rezulte că partea vătămată S.J.A. este

rudă apropiată în sensul descris de art. 149 C. pen., așa încât să fie

justificată aplicarea art. 210 C. pen. și ca o condiție de procedibilitate și

pedepsibilitate plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În raport de încadrarea

juridică dată infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului primar, profilul

acestuia, condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen,

pedepsele au fost proporționalizate just, fiind de natură să asigure realizarea

scopului educativ, preventiv enunțat de art. 52 C. pen.

Pe cale de consecință,

recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat K.J. împotriva deciziei penale nr. 14/

A din 4 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 iunie 2008.