ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3615/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3615/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând
asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr. 26/2005, reclamanții C.B. și
B.E. au chemat în judecată pe pârâtele SC I.T. SA Brașov, SC B. SA Brașov și SC
I. SA Brașov solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să
dispună „obligarea pârâtei, (pe care nu au nominalizat-o), să le lase, în
deplină
proprietate și posesie, terenul
înscris în C.F. 10857 a localității Brașov cu nr. top. 12249/1/1 la
A+6
teren arabil în suprafață de 23.467 mp înscris la B 13,14, situat în Brașov, și
„să ridice construcțiile de pe teren".
În
motivarea acțiunii, pe care au întemeiat-o în drept pe art. 480 - art. 483 C.
civ., reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului menționat,
care a fost preluat de stat, fără nici un titlu și
care se află în posesia pârâtelor.
Pârâtele
SC B. SA Brașov și SC I.T. SA Brașov au formulat întâmpinări. Pârâta SC B. SA
Brașov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul
că nu are calitatea de posesoare a imobilului revendicat iar pârâta SC I.T. SA
Brașov a cerut
respingerea acțiunii,
arătând că este posesoarea unui alt imobil decât cel în
litigiu, respectiv a imobilului înscris în C.F. nr. 10883 Brașov, n.top
12249/2/1.
La
data de 11 iulie 2005 a survenit decesul reclamantei B.E., iar acțiunea
promovată de aceasta a fost continuată de succesorii în drepturi: B.E. și
B.I.G.
Prin sentința civilă nr. 2097 din 9 martie 2006,
Judecătoria Brașov și-a
declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, reținând că imobilul revendicat are o
valoare de 1.036.099,186 lei.
Cauza
a fost înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr. 985/2006.
La
termenul din 13 octombrie 2006, reclamanții au depus o precizare a cererii
introductive de instanță prin are au chemat în judecată și Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice, parte cu care au arătat că înțeleg să se judece
în contradictoriu și au solicitat instanței să constate că, în mod abuziv
Statul Român a preluat proprietatea imobilului înscris în C.F. nr. 10857 Brașov
sub nr. top 12249/1/1, să constate că în mod nelegal pârâtele din cererea
introductivă de instanță au devenit proprietare asupra terenurilor ce au
aparținut antecesorului lor, C.Z., conform H.G. nr. 834/1991, în baza unor
certificate ce urmează să fie declarate nule, să se constate nulitatea absolută
a înscrierilor din C.F. nr. 10857 și nr. 10883 Brașov și să dispună
rectificarea cărților funciare în sensul revenirii la situația anterioară de
C.F. nr. 10857 Brașov.
Pârâtul
Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov
a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale
procesual pasive, motivat de faptul că imobilul în litigiu nu face parte din
patrimoniul său iar pe fond, a cerut respingerea acțiunii reclamanților, ca
neîntemeiată.
Prin
încheierea din data de 26 aprilie 2006, Tribunalul Brașov a stabilit în sarcina
reclamanților obligația de plată a unei taxe judiciare de timbru în sumă de
13547,51 lei și a unui timbru judiciar de 4,7 lei.
Împotriva
acestei dispoziții a instanței, reclamanții au exercitat calea de atac a
reexaminării, susținând că acțiunea lor este scutită de plata taxei judiciare
de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin
încheierea din data de 11 mai 2006, instanța a respins cererea de reexaminare,
motivând că nu există nicio dovadă că imobilul revendicat a fost preluat de
Statul Român, din evidențele de carte funciară rezultând că reclamanții au
calitatea de proprietari tabulari.
Reclamanții, având în vedere caracterul
irevocabil al încheierii prin care
s-a soluționat cererea
de reexaminare, statuat prin art. 18 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997,
au formulat, la data de 30 mai 2006, o cerere de acordare a asistenței
judiciare sub forma scutirii, reducerii sau eșalonării plății taxei judiciare
de timbru.
Prin încheierea din 1 septembrie 2006, tribunalul
a admis cererea formulată de
reclamanți și a redus taxa
judiciară de timbru de la suma de 13547,51 lei , la suma de 3386 lei și a
eșalonat plata acesteia pe o perioadă de 4 luni.
Prin întâmpinarea formulată pentru termenul din
10 noiembrie 2006, pârâta SC
I.T. SA a contestat
corectitudinea situației financiare pe care reclamanții au invocat-o în
susținerea cererii de acordare a asistenței judiciare și a cerut instanței să
revină asupra soluției de admitere a acestei cereri.
Prin
încheierea din 21 noiembrie 2006, instanța a admis cererea formulată de pârâta
SC I.T.SA și, reținând că în patrimoniul reclamanților a intrat, în anul 2003,
ca urmare a vânzării unui imobil, suma de 110.000 euro, a cărui cheltuire nu a
fost probată și că, astfel, reclamanții au o situație financiară care le
permite să achite taxa judiciară de timbru, în temeiul art. 78 C. proc. civ., a
revenit asupra soluției de admitere a cererii de acordare a asistenței
judiciare și i-a obligat pe reclamanți ca, până la termenul de judecată din 8
decembrie 2006, să facă dovada achitării diferenței de taxă judiciară de timbru
în sumă de 11855 lei, stabilită prin scăderea din taxa judiciară de timbru
datorată, a taxei de timbru achitate, sub sancțiunea anulării cererii ca
insuficient timbrată.
La termenul din 8 decembrie 2006, Tribunalul
Brașov a pus în discuția părților
excepția insuficientei
timbrări a cererii de chemare în judecată iar reclamanții, prin apărător, au
cerut respingerea excepției, instanța amânând pronunțarea la cererea pârâtei SC
I.T. SA.
Prin
sentința civilă nr. 520 S din 15 decembrie 2006, Tribunalul Brașov, secția
civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată
formulată și precizată de reclamanții C.B., B.E.
și B.I.G. în contradictoriu cu SC I.T. SA Brașov, SC B. SA, SC I. SA Brașov
prin administrator judiciar SC C. SRL și Statul Român prin Ministerul
Finanțelor Publice, reținând că, în raport cu art. 137 C. proc. civ., excepția
insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată este o excepție
absolută și dirimantă ce face de prisos cercetarea în fond a pricinii și cum
reclamanții nu au înțeles să se conformeze obligației de plată de taxei
judiciare de timbru stabilită de instanță în sarcina lor, incidente sunt
dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
Curtea
de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin
decizia nr. 84 Ap din 19 iunie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
reclamanții C.B. și B.E. împotriva sentinței civile nr. 520/S din 15 decembrie
2006 a Tribunalului Brașov.
Instanța de apel a motivat că art. 15 lit. r) din
Legea nr. 146/1997 nu este
incident în speță deoarece nu
s-a făcut dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989 și că încheierile prin care s-au soluționat cererile de
reexaminare a taxei de timbru și de acordare a asistenței judiciare privind
acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor
judiciare de timbru au caracter irevocabil și nu mai pot fi supuse nici unei
critici.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. și B.L.,
ultimii trei în calitate de moștenitori ai reclamantului B.I.G., decedat la 10
februarie 2007.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți au susținut, în esență,
că autorul lor comun, C.Z., a fost întabulat în C.F. nr. 10857, printr-un act
de împroprietărire, cu un teren în suprafață de 5 ha, motiv pentru care statul
comunist l-a considerat ca fiind chiabur, deportându-l la canal și stabilindu-i
domiciliu forțat. Ulterior, statul a intrat în posesia imobilului și a
construit pe teren fostele depozite comerciale Brașov. Reclamanții au mai
susținut că, deși imobilul este întabulat în C.F. pe numele autorului lor, în
prezent se află în proprietatea pârâților pe care i-a chemat în judecată iar în
cauză instanța nu a administrat probe în acest sens,
cu toate că se putea face dovada că s-au emis certificate de atestare a
proprietății în mod nelegal și că pârâții au fost întabulați în alte cărți
funciare, nou înființate.
Au mai susținut că, deși apar ca proprietari în
cartea funciară, în fapt nu
dețin posesia imobilului în
litigiu, care a fost preluat de stat fără titlu iar instanțele nu trebuiau să
aibă în vedere numai extrasul de carte funciară pentru a-i obliga să timbreze
acțiunea, pe care, nelegal, au anulat-o ca insuficient timbrată.
Au
arătat că, într-o cauză având același obiect, instanțele au stabilit că
acțiunea pe care au formulat-o și care a fost calificată ca fiind o acțiune în
revendicarea imobilului preluat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. r) din
Legea nr. 146/1997. Reclamanții au susținut că deși această soluție se impunea
și în cauza de față, în mod greșit instanța a apreciat că acțiunea trebuie
timbrată și că nu sunt incidente dispozițiile art.15 lit. r) din Legea nr.
146/1997, pe considerentul că sunt proprietarii imobilului și că nu au făcut
dovada că imobilul a fost preluat de stat în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989.
Reclamanții au mai susținut că în mod greșit Ie-a
fost respinsă cererea
de asistență judiciară, fiind
obligați la plata taxei de timbru, instanțele pronunțând hotărâri cu încălcarea
și aplicarea greșită a legii.
Au
solicitat instanței să admită recursul, să caseze hotărârile
pronunțate de instanțele de fond și apel și să
constate că acțiunea este scutită
de taxă de timbru iar în subsidiar să
se acorde asistența juridică solicitată, în rejudecarea acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Potrivit
art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru,
modificată și completată, „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile
și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la
cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea
imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și
cererile, accesorii și incidente".
Pentru
a fi atrasă incidența acestui text de lege, este necesar ca obiectul litigiului
să se refere la unui imobil preluat de stat sau de alte
persoane juridice în perioada menționată, respectiv 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989.
În
speță, acțiunea formulată de reclamanții are ca obiect revendicarea imobilului
compus din „terenul în suprafață de 23.467 mp situat în Brașov, înscris în C.F.
nr. 10857 Brașov cu nr. top 12249/1/1 și obligarea pârâților la ridicarea
construcțiilor și plantațiilor de pe teren la data predării, fiind întemeiată
în drept pe art. 480 și urm. C. civ. și ulterior completată, invocându-se și
prevederile art. 6 al Legii nr. 213/1998.
În
dovedirea acțiunii lor, reclamanții au depus extrasul de C.F. nr. 10857 din
care reiese că proprietari ai imobilului cu nr. topo 12249/1/1 descris în foaia
A ca fiind „Lotul nr. 1 - teren arabil de 23467,28 mp" sunt B.E., fiică cu
¼ și C.B., fiu, cu
1
/2, drept de moștenire, act
23596-97/2003" (fila 2 din dosarul nr. 26/2005 al Judecătoriei Brașov).
Așa
fiind, în mod corect s-a statuat de către instanța de apel că acțiunea
reclamanților nu este scutită de plata taxei de timbru și că raportului juridic
dedus judecății nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr.
146/1997 câtă vreme din extrasul de carte funciară rezultă că proprietarii
tabulari ai imobilului în litigiu sunt reclamanții și nu s-a făcut dovada că
imobilul în litigiu face parte dintre cele prevăzute de textul de lege
menționat.
De
altfel, chiar reclamanții, arată în cererea de completare a acțiunii, depusă la
filele 49 -50 din dosarul nr. 985/2006 al Tribunalului Brașov, că lotul CU „nr.
top 12249/1/1 arabil, de 23.467,29 mp a rămas în proprietatea noastră", pe
el găsindu-se construcțiile pârâților.
Reclamanții
și-au motivat demersul judiciar susținând că nu au posesia imobilului în
litigiu, iar în completarea de acțiune, că „pârâții au întocmit acte nelegale
în baza unor certificate de atestare a proprietății asupra terenurilor emise de
Ministerul Economiei și în baza H.G. nr. 834/1991 au creat cărți funciare cu
nr. top noi fără să se facă mențiunea despre aceste operațiuni juridice în C.F.
nr. 10857 Brașov, C.F. inițială".
Pentru
ca instanța să poată supune examinării aceste aspecte era necesar ca,
prealabil, reclamanții să achite taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina
lor, deoarece scutirea de la plata ei operează în puterea legii numai în raport
cu statul, nu și cu terțe societăți comerciale.
Cum
în speță, statul nu deține imobilul în litigiu, în mod corect instanțele de
fond și apel au constatat că reclamanții trebuie să timbreze acțiunea și dat
fiind că aceștia nu au achitat decât o parte din taxa de timbru datorată, soluția
de anulare a cererii reclamanților, ca insuficient timbrată, în temeiul art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997, se verifică a fi legală.
Susținerea recurenților-reclamanți conform
căreia, într-o acțiune având
obiect similar, instanțele au
constatat că nu datorează taxa de timbru, nu are relevanță în raportul juridic
dedus judecății, deoarece, din considerentele deciziei nr. 467 din 24 octombrie
2006 a Curții de Apel Brașov, pe care au invocat-o
în recurs și au depus-o în copie, la dosar, (fila 10 din dosarul nr.
581/64/2007 al
ÎCCJ) reiese că dreptul de proprietate asupra imobilului
a cărui restituire au cerut-o prin acea acțiune, era întabulat în C.F. în
favoarea Statului Român iar în speța ce face obiectul prezentei cauze, dreptul
de proprietate asupra imobilului e întabulat în favoarea reclamanților.
Nici
susținerile recurenților-reclamanți conform cărora încheierile prin care s-au
soluționat cererile de reexaminare a taxei de timbru și de asistență judiciară
„sunt supuse criticilor odată cu judecarea apelului" și că „hotărârea din
apel nu este legală nici din acest punct de vedere", nu sunt fondate.
Astfel, art. 18 alin. (2) prevede că „împotriva
modului de stabilire a taxei
judiciare de timbru se poate
face cerere de reexaminare, (...), în termen de 3 zile de la data la care s-a
stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate iar alin. (3), că „
Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea
părților, prin încheiere irevocabilă".
Art.
75 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 51/2003)
prevedea că „Asistența judiciară cuprinde acordarea de scutiri, reduceri,
eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului
judiciar și a cauțiunilor iar art. 78 dispune că orice parte interesată va
putea înfățișa oricând instanței dovezi cu privire la situația reală a celui
căruia i s-a încuviințat cererea de asistență judiciară iar instanța poate,
prin încheiere, să oblige partea la plata sumelor datorate, încheierea nefiind supusă
nici unei căi de atac, potrivit art. 79 C. proc. civ.
În
raport cu textele de lege menționate, se constată că, în mod legal instanța de
apel a argumentat că încheierile pronunțate în faza procesuală a fondului, în
soluționarea cererilor de reexaminare a taxei de timbru și de acordare a
asistenței judiciare nu mai pot fi atacate și că părțile nu le mai pot aduce
nici o critică.
Față
de considerentele care preced, se constată că decizia atacată este legală, iar
recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul
declarat de reclamanții C.B., B.E., B.O.M., B.G.V. împotriva deciziei nr. 84
Ap din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 4 iunie 2008.