ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 210 din 5 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 215 1 alin. (2) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata D.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. În baza art. 288 alin. (2) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare . În baza art. 291 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 luni închisoare . În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani. Au fost aplicate inculpatei dispozițiile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., privind executarea pedepsei accesorii. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. De asemenea, s-a dispus anularea fișelor de consum falsificate de inculpată, în perioada 1 septembrie 1997 - 31 decembrie 1997. Prin aceeași sentință a fost obligată inculpata către partea civilă Sucursala P. Craiova la plata sumelor de 510.585.314 lei și de 2.510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că începând cu 1 septembrie 1997 inculpata D.M. și-a desfășurat activitatea în calitate de primitor-distribuitor la depozitul de carburanți și lubrefianți B., fiind ulterior numită gestionar la acest depozit prin decizia nr. 152 din 10 aprilie 1998. Conform fișei postului, inculpata întocmea documentele prin care evidenția intrările și ieșirile produselor petroliere folosite de mijloacele auto ce deserveau Schela de Extracție B., între aceste acte fiind incluse și fișele de consum (în care erau înscrise cantitățile de motorină sau uleiuri distribuite), fișe întocmite în dublu exemplar.

S-a reținut că unul din exemplare era înaintat Biroului contabilitate, împreună cu un centralizator al cantităților de combustibil și lubrefianți eliberate din gestiune, după încheierea fiecărei luni (pe baza acestor documente fiind justificate ieșirile acestor produse), iar al doilea exemplar al fișei se înainta la coloana auto, pentru ca împiegatul de mișcare să urmărească, pe baza foilor de parcurs, modul în care șoferii foloseau acele materiale. S-a constatat că procedura descrisă mai sus a permis inculpatei ca, în intervalul celor peste 4 ani, cât a răspuns de depozitul B., să adapteze fictiv situația gestiunii cu evidențele scriptice ale contabilității, activitatea ilicită fiind facilitată deoarece circuitul intern al actelor nu a consacrat și practica punctajului încrucișat cu evidențele coloanei auto.

S-a reținut de prima instanță că, într-o conjunctură întâmplătoare, s-a descoperit că fișa de consum înaintată contabilității, prezenta modificări față de celălalt exemplar, înaintat către Coloana auto, în sensul atestării unor cantități mai mari de produse decât cele distribuite în această calitate. Urmare acestei constatări, s-au dispus măsuri pentru verificarea întregii documentații privitoare la gestiunea de la B. a inculpatei, pe perioada 1 septembrie 1997 - 30 aprilie 2001, reținându-se că inculpata, în mod sistematic, a falsificat exemplarul original al fișei de consum prin adăugiri de cifre la cantitatea de combustibil sau lubrefianți, consemnată la momentul distribuirii. S-a mai relevat că, în acest mod fraudulos, inculpata a acoperit ieșiri din gestiune, fără justificare legală, în limita a 131.090 litri motorină, 16.262 litri ulei motor, 14.487 litri ulei transmisie totalizând suma de 2.510.585.314 lei.

Situația de fapt a fost reținută de instanța de fond în urma administrării următoarelor probe: declarațiile inculpatei, depozițiile martorilor B.C., M.O., F.C., N.C., T.I., care s-a constatat că s-au coroborat cu raportul de expertiză contabilă precum și cu celelalte piese aflate la dosar.

S-a apreciat că, din ansamblul probator administrat, a rezultat că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunilor astfel cum au fost deduse judecății, constatându-se că faptele acesteia de a falsifica, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în calitate de gestionar, fișele limită de consum și de a le înainta Biroului Contabilitate pentru justificarea intrării - ieșirii de combustibil în gestiune, în scopul de a crea plusuri în gestiune, pe care să le folosească sau să le valorifice, în mod repetat, pe o perioadă mare de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.

și delapidare prevăzută de art. 215 1 C. pen. , toate în formă continuată și în concurs real, reținându-se aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. Tribunalul, la individualizarea pedepsei, a avut în vedere, potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, cuantumul prejudiciului produs, nerecuperarea acestuia, recunoașterea inculpatei, regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută de aceasta anterior săvârșirii infracțiunii, dispozițiile din partea generală a Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială. Împotriva acestei sentințe, inculpata D.M. a formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 194 din 18 octombrie 2007, a admis apelul declarat de inculpată, dar pentru alte considerente decât cele invocate de aceasta, a desființat în parte, sentința penală nr. 210 din 5 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în sensul că a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. Prin aceeași decizie, a înlăturat obligarea inculpatei la plata sumei 510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri către partea civilă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar a constatat că Tribunalul Dolj a stabilit, în mod corect, situația de fapt astfel cum a rezultat din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză și a dat faptelor săvârșite de inculpată încadrarea juridică corespunzătoare, aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, sub limita prevăzută de lege. S-a constatat că instanța de fond a procedat greșit atunci când a aplicând inculpatei pedeapsa accesorie și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, a interzis toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., iar corect era să interzică doar dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen. De asemenea, s-a mai constatat că în rezolvarea laturii civile, prima instanță, în afară de prejudiciul pentru care aceasta a fost trimisă în judecată, în sumă de 2.510.585.314 lei a mai dispus și obligarea la plata sumei de 510.585.314 lei, fără ca pentru acesta sumă să fie trimisă în judecată.

Inculpata a declarat, în termen legal recurs, criticând decizia mai sus-menționată pentru nelegalitate și netemeinicie. A invocat, prin apărătorul ales dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama pericolul social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, în speță, aceasta putându-se astfel diminua, până la limita a 3 ani și 6 luni închisoare, or în cauză instanța a procedat corect orientând pedeapsa rezultantă sub minimul special.

În ceea ce privește critica recurentei vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele instanțe au procedat corect atunci când au apreciat că raportat la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor deduse judecății, precum și la circumstanțele personale ale inculpatei, ce nu a mai avut alte conflicte cu legea penală, au aplicat acesteia o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, acordând suficientă eficiență circumstanțelor atenuante judiciare și coborând astfel cuantumul acesteia sub minimul special prevăzut de lege, cu respectarea scopului prevăzut în dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea, se constată că față de pericolul social concret al faptelor deduse judecății, limitele de pedeapsă, scopul ei și criteriile de individualizare, instanța de prim control judiciar a menținut soluția instanței de fond, care în mod justificat și judicios a orientat sancțiunea penală aplicată inculpatei D.M. sub minimul special și a dispus executarea acesteia în regim de privare de libertate apreciind, justificat, că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această modalitate, raportându-se și la conduita procesuală a acesteia, ce nu s-a mai prezentat pentru a-și susține apărările în faza de cercetare judecătorească.

Înalta Curte mai reține că, în speță, nu pot fi identificate alte elemente de natură să conducă instanța la concluzia că se impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât riposta societății trebuie să fie una fermă și proporțională cu gravitatea infracțiunilor săvârșite, căci în caz contrar, s-ar știrbi încrederea cetățenilor onești în actul de justiție. Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a constata că recursul declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.

De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2008.