ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 210 din 5 aprilie
2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în baza art. 215
1
alin. (2) cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen.,
a fost condamnată inculpata D.M., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 288 alin. (2) cu aplicabilă art.
41 alin. (2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași
inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare .
În baza art. 291 cu aplicabilă art. 41 alin.
(2) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la
pedeapsa de 2 luni închisoare .
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin.
(1) lit. d) C. pen., s-a dispus ca inculpata D.M. să execute pedeapsa cea mai
grea de 4 ani.
Au fost aplicate inculpatei dispozițiile
prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71
C. pen., privind executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a
aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de
art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea
pedepsei principale.
De asemenea, s-a dispus anularea fișelor de
consum falsificate de inculpată, în perioada 1 septembrie 1997 - 31 decembrie
1997.
Prin aceeași sentință a fost obligată
inculpata către partea civilă Sucursala P. Craiova la plata sumelor de
510.585.314 lei și de 2.510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri civile,
precum și la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că începând cu 1 septembrie 1997 inculpata D.M. și-a desfășurat
activitatea în calitate de primitor-distribuitor la depozitul de carburanți și
lubrefianți B., fiind ulterior numită gestionar la acest depozit prin decizia nr.
152 din 10 aprilie 1998.
Conform fișei postului, inculpata întocmea
documentele prin care evidenția intrările și ieșirile produselor petroliere
folosite de mijloacele auto ce deserveau Schela de Extracție B., între aceste
acte fiind incluse și fișele de consum (în care erau înscrise cantitățile de
motorină sau uleiuri distribuite), fișe întocmite în dublu exemplar.
S-a reținut că unul din
exemplare era înaintat Biroului contabilitate,
împreună cu un centralizator al cantităților de
combustibil și lubrefianți eliberate din gestiune, după încheierea fiecărei
luni (pe baza acestor documente fiind justificate ieșirile acestor produse),
iar al doilea exemplar al fișei se înainta la coloana auto, pentru ca
împiegatul de mișcare să urmărească, pe baza foilor de parcurs, modul în care
șoferii foloseau acele materiale.
S-a constatat că procedura descrisă mai sus a
permis inculpatei ca, în intervalul celor peste 4 ani, cât a răspuns de
depozitul B., să adapteze fictiv situația gestiunii cu evidențele scriptice ale
contabilității, activitatea ilicită fiind facilitată deoarece circuitul intern
al actelor nu a consacrat și practica punctajului încrucișat cu evidențele
coloanei auto.
S-a reținut de prima instanță că, într-o
conjunctură întâmplătoare, s-a descoperit că fișa de consum înaintată
contabilității, prezenta modificări față de celălalt exemplar, înaintat către
Coloana auto, în sensul atestării unor cantități mai mari de produse decât cele
distribuite
în această calitate. Urmare
acestei constatări, s-au dispus măsuri pentru
verificarea întregii
documentații privitoare la gestiunea de la B. a inculpatei, pe perioada 1
septembrie 1997 - 30 aprilie 2001, reținându-se că inculpata, în mod
sistematic, a falsificat exemplarul original al fișei de consum prin adăugiri
de cifre la cantitatea de combustibil sau lubrefianți, consemnată la momentul
distribuirii. S-a mai relevat că, în acest mod fraudulos, inculpata a acoperit
ieșiri din gestiune, fără justificare legală, în limita a 131.090 litri
motorină, 16.262 litri ulei motor, 14.487 litri ulei transmisie totalizând suma
de 2.510.585.314 lei.
Situația de fapt a fost reținută de instanța
de fond în urma administrării următoarelor probe: declarațiile inculpatei,
depozițiile martorilor B.C., M.O., F.C., N.C., T.I., care s-a constatat că s-au
coroborat cu raportul de expertiză contabilă precum și cu celelalte piese
aflate la dosar.
S-a apreciat că, din ansamblul probator
administrat, a rezultat că inculpata este vinovată de săvârșirea infracțiunilor
astfel cum au fost deduse judecății, constatându-se că faptele acesteia de a
falsifica, în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în calitate de gestionar,
fișele limită de consum și de a le înainta Biroului Contabilitate pentru
justificarea intrării - ieșirii de combustibil în gestiune, în scopul de a crea
plusuri în gestiune, pe care să le folosească sau să le valorifice, în mod
repetat, pe o perioadă mare de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale,
întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material
în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., uz de fals prevăzută
de art. 291 C. pen. și delapidare prevăzută de art. 215
1
C. pen.
, toate în formă continuată și în concurs real,
reținându-se aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C.
pen.
Tribunalul, la individualizarea pedepsei, a
avut în vedere, potrivit
art. 72 C. pen.,
gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite,
cuantumul
prejudiciului produs, nerecuperarea acestuia, recunoașterea inculpatei,
regretul manifestat, lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută de
aceasta anterior săvârșirii infracțiunii, dispozițiile din partea generală a
Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială.
Împotriva acestei sentințe, inculpata D.M. a
formulat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, sub aspectul
cuantumului pedepsei aplicate, solicitând
admiterea apelului, desființarea
sentinței și reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin
decizia penală nr. 194 din 18 octombrie 2007, a admis apelul declarat de
inculpată, dar pentru alte considerente decât cele invocate de aceasta, a
desființat în
parte, sentința penală nr. 210
din 5 aprilie 2006, pronunțată de Tribunalul
Dolj, secția penală, în
sensul că a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de
art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71
C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64
lit. a) teza II, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
Prin aceeași decizie, a
înlăturat obligarea inculpatei la plata sumei
510.585.314 lei, cu titlul de despăgubiri către
partea civilă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Pentru a dispune astfel, instanța de prim
control judiciar a
constatat că Tribunalul
Dolj a stabilit, în mod corect, situația de fapt astfel
cum a rezultat
din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză și a dat faptelor
săvârșite de inculpată încadrarea juridică
corespunzătoare,
aplicându-i o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare,
sub limita
prevăzută de lege.
S-a constatat că instanța de fond a procedat
greșit atunci când a aplicând inculpatei pedeapsa accesorie și pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi, a interzis toate drepturile
prevăzute de art. 64 C. pen., iar corect era să interzică doar dreptul prevăzut
de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen.
De asemenea, s-a mai
constatat că în rezolvarea laturii civile, prima
instanță, în afară de prejudiciul pentru care aceasta
a fost trimisă în
judecată, în sumă de
2.510.585.314 lei a mai dispus și obligarea la plata
sumei de
510.585.314 lei, fără ca pentru acesta sumă să fie trimisă în judecată.
Inculpata a declarat,
în termen legal recurs, criticând decizia mai
sus-menționată pentru nelegalitate și netemeinicie. A
invocat, prin apărătorul ales dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe
fond, în rejudecare, redozarea pedepsei aplicate.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,
conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele
instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția
inculpatei, pe baza unei
juste aprecieri a
ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor
comise de
aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., la
stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama pericolul social al faptei săvârșite,
de
persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 76 alin.
(2) C. pen., dacă se constată că există circumstanțe atenuante, pedeapsa
închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special, în
speță, aceasta putându-se astfel diminua, până la limita a 3 ani și 6 luni
închisoare, or în cauză instanța a procedat corect orientând pedeapsa
rezultantă sub minimul special.
În ceea ce privește critica recurentei vizând
reindividualizarea pedepsei aplicate, se constată că ambele instanțe au
procedat corect atunci când au apreciat că raportat la circumstanțele reale ale
săvârșirii faptelor deduse judecății, precum și la circumstanțele personale ale
inculpatei, ce nu a mai avut alte conflicte cu legea penală, au aplicat
acesteia o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în
regim privativ de libertate, acordând suficientă eficiență circumstanțelor
atenuante judiciare și coborând astfel cuantumul acesteia sub minimul special
prevăzut de lege, cu respectarea scopului prevăzut în dispozițiile art. 52 C.
pen.
De asemenea, se constată că față de pericolul
social concret al faptelor deduse judecății, limitele de pedeapsă, scopul ei și
criteriile de individualizare, instanța de prim control judiciar a menținut
soluția instanței de fond, care în mod justificat și judicios a orientat
sancțiunea penală aplicată inculpatei D.M. sub minimul special și a dispus
executarea acesteia în regim de privare de libertate apreciind, justificat, că
scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate fi atins decât în această
modalitate, raportându-se și la conduita procesuală a
acesteia, ce nu s-a mai prezentat pentru a-și susține apărările în faza
de
cercetare judecătorească.
Înalta Curte mai reține că, în speță, nu pot
fi identificate alte elemente de natură să conducă instanța la concluzia că se
impune o nouă individualizare a pedepsei aplicate, cu atât mai mult cu cât
riposta societății trebuie să fie una fermă și proporțională cu gravitatea
infracțiunilor săvârșite, căci în caz contrar, s-ar știrbi încrederea
cetățenilor onești în actul de justiție.
Pe cale de consecință, Înalta Curte de
Casație și Justiție urmează
a constata că
recursul declarat de inculpata D.M. împotriva
deciziei penale nr. 194
din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel
Craiova,
secția penală, este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl
va respinge ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare
către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
inculpata
D.M. împotriva deciziei penale nr.
194 din 18 octombrie
2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de
300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 3 martie 2008.