ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1339/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 555

din 13 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr. 6246/2005, Tribunalul București,

secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul L.I., la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor în forma

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., reținând în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă a tezei provocării prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub

supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilindu-se în

sarcina inculpatului măsurile de supraveghere cărora trebuie să se supună

conform art. 86

3

C. pen. S-a dedus arestul preventiv executat de la

8 iulie 2006 la 21 noiembrie 2006.

Soluționând latura civilă a

cauzei, instanța de fond a obligat inculpatul să plătească părții civile

Spitalul Clinic de Urgență și Pantelimon suma de 10.841 lei despăgubiri civile

cu dobânda legală până la achitarea debitului.

Ca situație de fapt,

instanța de fond a reținut următoarele:

În noaptea de 21 mai 2005,

partea vătămată J.G. aflat în compania martorilor C.M., P.M. și C.L. pe strada

Tractorul din localitatea Pantelimon, au auzit-o pe P.C. strigând către o altă

persoană.

Grupul în care se afla

partea vătămată, s-a deplasat cu autoturismul pentru a vedea ce se întâmplă,

oprindu-se la un teren viran unde l-au găsit pe inculpat care la acea dată

asigura paza în zonă, întrucât era în construcție un grup de clădiri.

Surprinzând prezența în zonă

a martorilor P.C. și J.I., nejustificată la acea oră, inculpatul a solicitat

acestora explicații, împrejurare în care a intervenit partea vătămată, a

aplicat o lovitură cu pumnul în față inculpatului îmbrâncindu-l, ceea ce a

determinat dezechilibrarea acestuia și căderea la pământ. În acest context,

inculpatul folosind un briceag ce-l avea asupra sa a aplicat părții vătămate

mai multe lovituri, în zone vitale, respectiv precordială, torace stânga –

producându-i hemopneumotorax stâng.

Expertiza medico-legală

efectuată a concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire

cu corp tăietor înțepător, cea mai profundă de 3 cm, fiind cea din zona

deltoidiană stângă.

Împotriva sentinței,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul au declarat apel

invocându-se critici de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 380/

A din 26 noiembrie 2007, a admis apelul parchetului, a desființat în parte

sentința și rejudecând, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit.

a) și b) C. pen.

Împotriva deciziei,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, susținând nelegalitatea

hotărârii, în sensul că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere datele care caracterizează

persoana acestuia, cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior

pentru infracțiuni de tâlhărie și viol.

Aceeași hotărâre a fost

supusă recursului, exercitat de inculpat care solicită schimbarea încadrării

juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

Trecând la soluționarea

recursurilor, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată fondată

calea de atac exercitată de inculpat și nefondată pe cea a parchetului pentru

următoarele considerente:

Sub aspectul încadrării

juridice dată faptei, atât instanța de fond cât și cea de apel, corect au

reținut îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor,

în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. și nu vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Esențiale în acest sens

sunt, concluziile cuprinse de expertiza medico-legală efectuată în cauză de I.M.L.

Mina Minovici care descriu configurația leziunilor, toate situate în zone

vitale, plagă precordială nepenetrantă, cu traiect axila stg., plagă

deltoidiană stg. 3 cm, plagă la baza hemitoracelui stâng (hipocondrul stâng),

care caracterizează latura subiectivă, respectiv intenția de a ucide partea

vătămată.

În favoarea inculpatului, în

mod corect s-au reținut circumstanțe atenuante judiciare, împrejurările reale

în care s-a derulat conflictul dintre părți, justificându-le.

Aceleași circumstanțe reale

în opinia instanței de recurs motivează coborârea pedepsei principale sub

limita legală până la limita generală prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen.,

respectiv un an și 8 luni închisoare, cuantum de natură să răspundă criteriilor

legale de individualizare, și să asigure realizarea scopului enunțat de art. 52

C. pen.

Astfel, nu poate fi ignorat

faptul că la acea dată, inculpatul, chiar fără contract de muncă, presta o

activitate, asigurând paza de noapte, la un grup de clădiri în construcție situate

la marginea localității Pantelimon. În aceste condiții, pe timp de noapte,

orele 23,00, în împrejurarea în care prezența părții vătămate și a martorilor

nu se justifica în acel loc nepublic, între părți s-a iscat altercația ce a

degenerat în violențe reciproce.

Astfel, partea vătămată a

aplicat inculpatului o lovitură cu pumnul în zona feței, au urmat îmbrânceli,

la un moment dat inculpatul s-a dezechilibrat, a căzut, partea vătămată poziționându-se

deasupra, moment în care a fost lovită cu briceagul în mai multe rânduri.

În raport de cele expuse,

recursul inculpatului va fi admis conform art. 385

15

alin. (1) pct. 2

lit. d) C. proc. pen., fiind prezent cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b), se va respinge, ca nefondat, recursul parchetului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

380/ A din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat L.I. împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia atacată,

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o reduce de la 3 ani

și 6 luni închisoare la un an și 8 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 aprilie 2008.