ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 616/2008

Asupra recursului penal de

față,

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2432

din 27 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost condamnat inculpatul

T.C.T.

, la 2

ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen.,

fiindu-i interzise pe timp de 2 ani drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 735,40 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea

civilă Spitalul Județean Deva.

S-a constatat că partea

vătămată L.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Pentru a pronunța această

soluție, pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

L.I. se afla împreună cu

inculpatul T.C.T. și cu martorii A.V. și B.D., într-o cabană din zona exploatării

forestiere aparținând de O.S. Arad.

Cei patru bărbați au mâncat și

au consumat băuturi alcoolice, inculpatul T.C.T. ajungând în stare de ebrietate.

La un moment dat, fără vreun

motiv, în timp ce se aflau în bucătăria cabanei inculpatul a luat un cuțit de

pe masă și i-a aplicat părții vătămate L.I. o lovitură în zona abdominală, în

partea stângă.

Partea vătămată a fost

transportată de urgență la spital unde imediat a fost operată constatându-se că

prezintă o plagă înjunghiată abdomino-lombară stânga, iar leziunile

posttraumatice prin gravitatea deosebită, au necesitat intervenție chirurgicală

de urgență, punându-i viața în primejdie.

Împotriva hotărârii

pronunțate a declarat apel inculpatul.

Prin decizia penală nr. 175/

A din 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat cu motivarea că în cauză nu s-a probat existența legitimei

apărări, nici existența unei depășiri a limitelor legitimei apărări pentru reținerea

dispozițiilor art. 73 lit. a) sau b) C. pen.

Cât privește pedeapsa

aplicată s-a apreciat că respectă prevederile art. 72 C. pen., prin eficiența

acordată circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.(1) lit. a) C.

pen.

În termen legal împotriva

acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul.

Inculpatul nu a motivat, în

scris, recursul declarat, dar oral a susținut, în esență, următoarele:

- greșita încadrare juridică

dată faptei, prin aceea că, în raport de probele administrate nu a existat o

intenție de omor și în consecință, inculpatul trebuia condamnat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen.;

- în concordanță cu același

probatoriu se impunea a se constata că inculpatul a acționat în condițiile

legitimei apărări, situație în care soluția legală era aceea de achitare;

- și în fine, nu s-a făcut o

judicioasă individualizare a pedepsei prin acordarea unei eficiențe maxime circumstanțelor

judiciare atenuante reținute.

În drept, au fost invocate cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin.(1) pct. 17, 18 și 14 C. proc.

pen.

Examinând hotărârile atacate

în raport de criticile și cazurile de casare invocate se constată că recursul

declarat de inculpat este fondat pentru considerentele ce urmează:

Stabilind în conținutul

pedepsei accesorii interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.,

instanțele au pronunțat o pedeapsă accesorie nelegală și prin aceste hotărâri

supuse casării.

Cum inculpatul a săvârșit o

tentativă la infracțiunea de omor, fapta dedusă judecății nu a implicat folosirea

unei funcții sau profesii care să atragă interzicerea ocupării acesteia în contextul

dispozițiilor art. 71 C. pen.

Pe de altă parte, inculpatul

fiind condamnat pentru o tentativă la infracțiunea de omor și fiindu-i reținute

în favoare circumstanțe judiciare atenuante, efectele acestora, se regăseau în

prevederile art. 76 alin.(2) C. pen. și nu în dispozițiile art. 76 alin.(1) lit.

b) C. proc. pen., așa cum greșit au reținut instanțele.

Sub aceste aspecte hotărârile

sunt nelegale și fiind examinate din oficiu, conform art. 385

9

alin.(3)

C. proc. pen., se va proceda la casare în baza art. 385

9

alin.(1) pct.

14 C. proc. pen., prin admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

În rest criticile formulate

de inculpat sunt nefondate.

Este evident în raport de materialului

probator administrat că, lovind victima cu un cuțit în zona abdominală,

inculpatul i-a produs acesteia leziuni grave care i-au pus în primejdie viața

și chiar dacă inculpatul nu a urmărit producerea rezultatului letal, l-a

acceptat, ceea ce în drept caracterizează o intenție indirectă de omor și în

final, tentativa la infracțiunea de omor pentru care corect a fost condamnat.

Atât actul de sesizare a

instanței cât și prin hotărârile atacate, pe baza materialului probator

administrat, s-a reținut corect că între părți nu a existat anterior lovirii

părții vătămate cu cuțitul, un conflict în cadrul căruia partea vătămată să

agresioneze pe inculpat.

Chiar dacă între părți a

existat o altercație verbală, așa cum susține inculpatul, aceasta nu întrunește

condițiile atacului direct, material, imediat și injust pentru reținerea

legitimei apărări și nici nu poate constitui în sensul legii, o puternică tulburare

sub imperiul căreia să fi acționat inculpatul pentru a-i fi reținute în favoare

dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

Cât privește pedeapsa

aplicată, aceasta respectă cerințele art. 72 și 52 C. pen. și în condițiile art.

76 alin.(2) C. pen., cuantumul pedepsei aplicate de 2 ani închisoare se

situează în imediata apropiere a limitei legale, care în speță este de un an și

8 luni.

În aceste condiții nu se mai

poate vorbi de o eficiență sporită a circumstanțelor atenuante și nici despre alte

motive care să justifice o nouă coborâre a pedepsei până la limita maximă

admisă de lege.

Drept urmare, pentru

totalitatea considerentelor prezentate, criticile formulate de inculpat sunt nefondate

și recursul inculpatului va fi admis, numai în limita motivelor examinate din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.C.T. împotriva deciziei penale nr. 175 din 6 decembrie 2007 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 2432 din 27 iunie 2007 a Tribunalului Hunedoara

cu privire la conținutul pedepsei accesorii și la greșita reținere a

dispozițiilor art. 76 lit. b) C. pen.

Înlătură din conținutul

pedepsei accesorii dispozițiile art. 64 lit. c) C. pen., precum și dispozițiile

art. 76 lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 76 alin.

(2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 februarie 2008.