ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 781/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă

înregistrată la data de 21 februarie 2007, contestatorul C.M.E. a formulat

contestație împotriva Hotărârii 7614 din 21 decembrie 2006 emisă de către C.J.P.A.

În motivarea

acțiunii, contestatorul a arătat că în baza dispozițiilor Legii nr. 309/2002 a

formulat cerere scrisă, prin care a solicitat să i se instituie un drept bănesc

pentru munca depusă ca fost militar în unitățile militare cu specific geniu.

A mai arătat că

în soluționarea cererii, intimata i-a luat în calcul numai perioada 18

septembrie 1951 - 01 aprilie 1953, dar nu și perioada 03 septembrie 1949 - 18

septembrie 1951, deși i se cuvenea.

La data de 19

aprilie 2007, intimata C.J.P.A. a formulat întâmpinare, invocând, în principal,

excepția necompetenței materiale a judecării în primă Instanță a acestui

litigiu de către Tribunalul Argeș.

S-a arătat,

astfel că, potrivit dispoziției art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 privind

recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul

militar în cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961, „împotriva hotărârii,

persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului

administrativ nr. 29/1990" (actualmente Legea nr. 554/2004).

Prin sentința

civilă nr. 328/ AS din 22 mai 2007, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis

excepția de necompetență materială a Instanței și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe C.M.E. și C.J.P.A., în favoarea Curții de Apel

Pitești, având în vedere dispozițiile art. 6 alin. (5) din Legea 309/2002.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 25 octombrie 2007.

Prin sentința nr. 88/ F-C

din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului, a modificat Hotărârea nr.

7614 din 21 decembrie 2006, în sensul că a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 14 ianuarie 1950 - 1 aprilie 1953.

Pentru a hotărî astfel a

reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamentul de muncă din

cadrul D.G.S.M., în perioada 3 septembrie 1949 - 1 aprilie 1953, împrejurarea dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei respectiv

adeverința din 13 iulie 2004 eliberată de U.M. Pitești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs C.J.P.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivare a arătat că Instanța

de Fond a acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că a obligat-o pe pârâtă să

modifice Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 309/2002 în sensul de a recunoaște intimatului - reclamant

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 deși în considerentele sentinței, Instanța

a arătat că acesta e beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

astfel că cele două acte normative, se referă la acordarea unor drepturi ce

vizează categorii de persoane diferite.

Referitor la cel de-al

doilea motiv de recurs, arată că acesta vizează faptul că Instanța de Fond a

modificat Hotărârea nr. 7614 din 21 decembrie 2006 a C.J.P.A., în baza unui document nou, respectiv adeverința din 13 iulie 2004 emisă de U.M.

Pitești, document ce nu a fost prezentat Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 309/2002

din cadrul C.J.P.A., în momentul analizării cererii acestuia de recunoaștere a

calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Analizând motivele invocate

în recurs, soluția Instanței de Fond, înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

precum și față de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat motiv pentru care îl va admite, va casa sentința Instanței

de Fond și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași Instanță pentru

următoarele considerente:

Într-adevăr cererea

reclamantului viza instituirea drepturilor bănești potrivit Legii nr. 309/2002

pentru munca depusă ca militar în unitățile militare cu specific geniu și să se

dispună obligarea intimatei - pârâte să-i ia în calcul și perioada 3 septembrie 1949 - 18 septembrie 1951.

Prin Hotărârea nr. 7614 din 21

decembrie 2006, Comisia pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 a admis cererea

reclamantului și a constatat perioada 18 septembrie 1951 - 01 aprilie 1953,

acordându-i drepturile conferite de Legea nr. 309/2002.

Instanța de Fond prin

sentința atacată i-a recunoscut drepturile conform Legii nr. 189/2000 pentru

perioada 14 ianuarie 1950 - 01 aprilie 1953.

Din adeverința eliberată de

către U.M Pitești la 13 iulie 2004 rezultă mai multe perioade de timp în care

intimatul - reclamant a fost trimis în șantiere de lucru dar și perioade când a

fost înapoiat de pe șantier fiind lăsat la vatră și că pentru o identificare a

lăsării la vatră, U.M. solicită comunicarea unui răspuns de la A.N. pentru a se stabili exact perioadele de lucru în detașamentele de muncă.

Conform

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea

unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. în

perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetățeanul român,

care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada

menționată.

Stabilirea

drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit art. 6 alin.

(2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din

adeverințele eliberate de centrele militare județene sau de U.M. Pitești.

Pentru a putea

beneficia de drepturile stabilite de Legea nr. 309/2002 o persoană trebuie să

îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să fie cetățean român, să fi

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând D.G.S.M. și

perioada avută în vedere să fie cuprinsă între

1950 - 1961.

Toate aceste

considerente conduc la împrejurarea că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre

netemeinică și nelegală, întrucât nu au fost administrate suficiente dovezi,

care să justifice soluția că reclamantul întrunește cerințele Legii nr. 309/2002

pentru a putea beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ.

Cu ocazia

rejudecării, se va urmări completarea materialului probator administrat, pentru

a se stabili cu claritate în ce măsură reclamantul îndeplinește condițiile

cerute de lege.

Înalta Curte

constată că recursul este fondat îl va admite, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată Instanței de Fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.J.P.A. împotriva sentinței nr. 88 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată cu

trimiterea cauzei la aceeași Instanță, spre rejudecare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2008.