ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 7 aprilie 2006, D.P.L. a chemat în judecată A.P., solicitând să se constate refuzul acestei autorități publice de a răspunde petiției înregistrate cu nr. 19712 din 8 aprilie 2005. De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000.000 ROL cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin n esoluționarea petiței respective în termenul legal. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 633 din 22 iunie 2006 a respins acțiunea ca neîntemeiată. Instanța a reținut că această soluție se impune întrucât pârâta a făcut dovada că a răspuns reclamantului în termenul legal ie 30 de zile de la înregistrarea cererii.

Că oricum, caracterul justificat al refuzului de soluționare a cererii este dat de dispozițiile Constituției României, care consacră principiul separației puterilor în stat și independența justiției. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.P.L. Recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, deoarece de la data de 8 aprilie 2005, care a depus petiția la A.P. și până la data de 9 mai 2006, când aceasta a emis adresa nr. DCL/239/2005 au trecut mai mult de 30 de zile. Că, nu s-a solicitat dosarul anexat petiției și în sfârșit, au fost ignorate concluziile scrise depuse la 22 iunie 2006. Recursul este nefondat. Prin petiția înregistrată la A.P. sub nr. 19712 din 28 aprilie 2005, D.P.L.

a solicitat sprijinul acestei autorități publice centrale pentru soluționarea mai multor cauzei penale de către P.N.A., prin desemnarea procurorului care va face investigațiile necesare, întocmirea unui tabel cu numele judecătorilor și procurorilor care s-au implicat în cauzele care îl privesc nemijlocit și asigurarea că la cercetări va participa un reporter T.V. Este adevărat că răspunsul la petiție a fost comunicat reclamantului cu adresa nr. DCL/239/2005 din 9 mai 2006, deci după expirarea termenului legal de 30 de zile și nu în cadrul acestui termen, cum greșit s-a reținut în sentință. Chiar și în aceste condiții însă, acțiunea reclamantului nu era admisibilă câtă vreme P.R. nu are atribuții în desemnarea magistraților care să instrumenteze o anumită cauză sau să impună unui parchet acest lucru.

Dispozițiile constituționale care consacră principiile separației puterilor în stat, precum și pe cel al independenței justiției fac inadmisibil orice demers prezidențial, de genul celor la care se referă reclamantul în petiție. Pe de altă parte, nu s-au dovedit prin mijloace de probă concludente, existența și întinderea pretinsului prejudiciul suferit de reclamant prin rezolvarea de către pârâtă, cu întârziere, a cererii. Apreciind așadar, că nu sunt îndeplinite condițiile art. l alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și respingând acțiunea, curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.P.L., împotriva sentinței nr. 633 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2007.