ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data

de 7 aprilie 2006, D.P.L. a chemat în judecată A.P., solicitând să se constate

refuzul acestei autorități publice de a răspunde petiției înregistrate cu nr.

19712 din 8 aprilie 2005.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei la plata sumei de

20.000.000 ROL cu

titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin n

esoluționarea

petiței respective în termenul legal.

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 633 din

22 iunie 2006 a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că această

soluție se impune întrucât pârâta a făcut dovada că a răspuns reclamantului în

termenul legal ie 30 de zile de la înregistrarea cererii. Că oricum, caracterul

justificat al refuzului de soluționare a cererii este dat de dispozițiile

Constituției României, care consacră principiul separației puterilor în stat și

independența justiției.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamantul D.P.L.

Recurentul a

susținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea, deoarece de la

data de 8 aprilie 2005, care a depus petiția la A.P. și până la data de 9 mai 2006, când aceasta a emis adresa nr. DCL/239/2005 au trecut mai mult de 30 de zile.

Că, nu s-a solicitat dosarul anexat petiției și în sfârșit, au fost ignorate

concluziile scrise depuse la 22 iunie 2006. Recursul este nefondat.

Prin petiția

înregistrată la A.P. sub nr. 19712 din 28 aprilie 2005, D.P.L. a solicitat

sprijinul acestei autorități publice centrale pentru soluționarea mai multor

cauzei penale de către P.N.A., prin desemnarea procurorului care va face

investigațiile necesare, întocmirea unui tabel cu numele judecătorilor și

procurorilor care s-au implicat în cauzele care îl privesc nemijlocit și

asigurarea că la cercetări va participa un reporter T.V.

Este adevărat

că răspunsul la petiție a fost comunicat reclamantului cu adresa nr.

DCL/239/2005 din 9 mai 2006, deci după expirarea termenului legal de 30 de zile

și nu în cadrul acestui termen, cum greșit s-a reținut în sentință.

Chiar și în

aceste condiții însă, acțiunea reclamantului nu era admisibilă câtă vreme P.R.

nu are atribuții în desemnarea magistraților care să instrumenteze o anumită

cauză sau să impună unui parchet acest lucru.

Dispozițiile

constituționale care consacră principiile separației puterilor în stat, precum

și pe cel al independenței justiției fac inadmisibil orice demers prezidențial,

de genul celor la care se referă reclamantul în petiție.

Pe de altă parte, nu s-au

dovedit prin mijloace de probă concludente, existența și întinderea pretinsului

prejudiciul suferit de reclamant prin rezolvarea de către pârâtă, cu

întârziere, a cererii.

Apreciind

așadar, că nu sunt îndeplinite condițiile art. l alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

și respingând acțiunea,

curtea de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, ce urmează a fi menținută prin respingerea recursului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de D.P.L., împotriva

sentinței nr. 633 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2007.